KorAP: Find »[drukola/base=calma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...114 >

2,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

familiei. TU, fiu iubit al mamei tale și al tatălui tău, dormi adânc. La căpătâiul tău au vegheat mama ta, după ce ți-ai clătit gura cu mușețel și ți-au fost administrate acid acetilsalicilic, fenacetină și cofeină pentru a-ți calma durerile provocate de nervul dintelui În care ți-a intrat clorură de sodiu și ulei vegetal rece. Visezi tot felul de vise. Întâi visezi că ți-ai spart capul și iubita ta te pansează și Îți pune copci la cabinetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

mai târziu. —Ce-i ciudat? Începuse să se enerveze deja. E vreo problemă? Hm, asta nu mi s-a mai Întamplat până acum, continuă Butoiaș pe un ton care nu era neapărat Îngrijorat, ci mai degrabă curios, fapt care o calmă pe Ruby. Totuși, doctorii nu intră niciodată În panică. Cel puțin cei britanici n-o fac niciodată. Americanii sunt mereu ceva de genul: OK, trebuie să te pregătim de operație sau o să mori“. Britanicii adoptă o atitudine mult mai zeloasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
mini-tobogan, bare pentru cățărat și mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia cu blana Începea să se calmeze. —O, ce grozav! Îi gânguri fiului ei. Acum poți să mergi cu doamna cea drăguță să te joci, În timp ce mami aruncă o privire pe-aici. Finn o luă pe Chanel de mână și o luară Într-acolo. — Apropo, strigă femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
atunci. Lunile dinainte nunții, Bridget o suna mereu pe Fi implorând-o să oprească nunta. Ruby n-avea să uite niciodată când venise Într-o seară În vizită la ea și stătuse s-o asculte pe Fi Încercând s-o calmeze pe mama ei la telefon. Într-un sfârșit, Fi se enervă și Îi Închise telefonul În nas. Cum puse receptorul În furcă, telefonul sună din nou. Fi văzu pe ecranul telefonului că era tot Bridget. Se rugă de Ruby să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
acolo, dar sunt din familie și n-o să stea pe gânduri să facă o scenă de față cu ei. Cu tine prin preajmă e posibil să se poarte mai bine. Ruby Îi spuse că nu prea avusese spor s-o calmeze pe Bridget până atunci, dar că o să Încerce. — Am să-i spun că toți bărbații din familia regală sunt circumciși. Asta o s-o impresioneze. — S-ar putea. Oricum, În afară de tine, regina e singura păgână pe care mama o place. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Ben, Fi a izbucnit În lacrimi pentru că se simțea vinovată pentru „mutilarea copilașului meu“. Bridget a Înrăutățit situația punând paie pe foc. Nu era nici o Îndoială că și astăzi a făcut la fel și că Saul Încerca probabil să o calmeze pe Fi. Ruby s-a hotărât să o caute pe Bridget și să se asigure că nu Îl ataca pe rabin cu mătăniile, acuzându-l că ar fi păgân. A hotărât să-și Înceapă căutările În bucătărie. Când s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să sufere. Oricum, nu a avut ocazia. Bridget a deschis frigiderul și a scos o sticlă de șampanie. — Era pregătită pentru mai târziu, dar mai e destulă afară la gheață și cred că am nevoie de ceva care să-mi calmeze nervii. Mi te alături? Ruby n-ar refuza niciodată un pahar de șampanie. Desigur, zise, uitând complet de faptul că În urmă cu numai o oră a luat două analgezice puternice și că instrucțiunile de pe ambalaj sugerau evitarea alcoolului. Dopul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
că era cât se poate de real, insistă Ruby, explicându-i că Sam părea foarte Încordat și foarte Îngrijorat de asistenta care Îl sunase. — O auzeam cum plânge la celălalt capăt al firului, iar Sam Îi tot spunea să se calmeze și să nu fie Îngrijorată. Numai Dumnezeu știe ce s-a putut Întâmpla ca să-și piardă o asistentă sângele rece. Ai plânge și tu dac-ai avea de-a face cu o muiere de-aia egocentrică, răsfățată, care nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cu Buddy și Irene, Irene aceasta Îl Întrebase de Kimberley. Deci, ce mai faci, Kim? spuse Sam cu blândețe, zâmbetul Îngrijorat revenindu-i. Kimberley zâmbi strâmb și Încărcat de griji. Păi, sunt bine. Se pare că lucrurile s-au mai calmat nițel. Trebuie să plec totuși. Todd și Amy o să se Îngrijoreze. Mi-a părut bine, Ruby. Îi aruncă Încă o privire cu subînțeles lui Sam. —Pe curând, Sam. Pe curând. Și ai grijă de tine. O Îmbrățișă, și-o pupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
stradă. Poliția a sunat după ambulanță. S-au Întors la apartamentul lui Sam și s-au culcat devreme. Sam era foarte agitat. Ea Îl strângea În brațe și Îl mângâia pe cap și făcea tot ce putea ca să-l mai calmeze. De mai multe ori l-a Întrebat dacă nu vroia să-i facă ceva fierbinte de băut, dar el Îi spusese că era În regulă. Apoi, pe la șapte, telefonul sună de lângă pat. Mâna lui țâșni după telefonul de pe noptieră. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
mă amenința că-și schimbă numele În Joiana. Ronnie chicoti și spuse că de-abia aștepta, apoi Ronnie Îi turnă lui Ruby un pahar de vin. Ea a băut numai apă plată pentru că spunea că e singura băutura care-i calma gazele pe care le avea aproape mereu. Ca de-obicei, curry-ul fu minunat. La un moment dat, Ruby Întrebă ce s-a mai Întâmplat cu Mătușa Sylvia și Nigel. Ronnie spuse că Mătușa Sylvia Îi făcuse lui Nigel un scandal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
gândea și la Sam. Refuza să accepte că era parte din clica asta de oameni, era mai mult decât vrednică de dispreț. Deschise o sticlă de vin și se așeză pe canapea, dând pe gât Sauvignon și Încercând să se calmeze. Se Întrebă ce aveau să facă Hardacre și Jill acum. Vor dispărea fără urmă? Se Îndoia. Hardacre era un bătăuș arogant și Jill avea probabil să se calmeze până la urmă și să continue să facă ceea ce i se spunea. Perechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
se așeză pe canapea, dând pe gât Sauvignon și Încercând să se calmeze. Se Întrebă ce aveau să facă Hardacre și Jill acum. Vor dispărea fără urmă? Se Îndoia. Hardacre era un bătăuș arogant și Jill avea probabil să se calmeze până la urmă și să continue să facă ceea ce i se spunea. Perechea urma să aștepte ca ea să se ducă cu povestea ei la ziare. Apoi să angajeze avocați care aveau să lupte prin decrete prohibitive și obligative. Ceea ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea dormea, în timp ce eu..., mă calma. Ca într-un vis. Mestecam pâinea, soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

se înroși tot, fruntea îi ardea. Ochii Eugeniei i se șterseră din privire și nu mai zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți milă de mine! — Calmează-te, don Augusto, calmează-te. — Don Augusto..., don Augusto..., don..., don... — Da, dragă don Augusto, calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
îi ardea. Ochii Eugeniei i se șterseră din privire și nu mai zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți milă de mine! — Calmează-te, don Augusto, calmează-te. — Don Augusto..., don Augusto..., don..., don... — Da, dragă don Augusto, calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece ca zăpada, cu degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți milă de mine! — Calmează-te, don Augusto, calmează-te. — Don Augusto..., don Augusto..., don..., don... — Da, dragă don Augusto, calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme, numai bune să mângâie clapele pianului, să le smulgă arpegii suave

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
unii care mă consideră incapabil să mă îndrăgostesc cu adevărat!... — Scuză-mă o clipă - îl întrerupse Eugenia, ieșind și lăsându-l singur. Se întoarse în scurt timp și cu cea mai mare liniște îi spuse: — Ei, don Augusto, te-ai calmat? — Eugenia, Eugenia! În acest moment se auzi soneria de la intrare, și Eugenia zise: — Unchiul și mătușa! Curând după aceea, cei doi intrau în salon. — A venit don Augusto în vizită la voi, am ieșit eu să-i deschid, voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pe mine? În acest moment al conversației intră servitoarea ca să anunțe că don Augusto o aștepta pe doamna. — El? Du-te! Nu vreau să-l văd. Spune-i că eu una mi-am spus ultimul cuvânt. — Gândește-te oleacă, fetițo, calmează-te; n-o lua chiar așa. N-ai știut să interpretezi intențiile lui don Augusto. Când Augusto se văzu în fața doñei Ermelinda, începu prin a-și cere scuze. Era, după cum spunea el, profund afectat; Eugenia nu știuse să-i interpreteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
atunci... trecu la fapte. O strângea pe Rosario la pieptu-i gâfâitor și-i acoperea fața de sărutări, spunându-și printre altele: „Mi se pare că o să-mi pierd sângele rece necesar cercetării psihologice.“ Până când se opri deodată, păru să se calmeze, o îndepărtă nițel pe Rosario și-i spuse brusc: — Păi nu știi că iubesc altă femeie? Rosario tăcu, privindu-l fix și dând din umeri. — Nu știi? - repetă el. — Și ce-mi pasă mie-acum de asta? Cum, nu-ți pasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fu atât de puternic și de neobișnuit, încât, îndemnându-l: „Du-te, du-te, du-te!“, plecă în oraș. Se temuse o clipă că nu s-ar mai putea stăpâni și s-ar arunca asupra Liduvinei. Ieșind pe stradă, se calmă. Mulțimea e ca o pădure; te pune la locul tău, te reinserează. „Oi fi oare în toate mințile? - gândea Augusto în sinea lui -. Nu cumva, în timp ce eu îmi închipui că merg cuviincios pe stradă, ca oamenii normali - dar ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Stați puțin, nu neapărat pe ei...! — Pe cine, atunci? Pe dumneavoastră! - și mă privi în ochi. — Cum? - am exclamat eu, ridicându-mă în picioare - Cum? Ce, ți-a trecut prin cap să mă ucizi? Tu? Pe mine? — Luați loc și calmați-vă. Sau credeți cumva, prietene don Miguel, că ar fi prima oară când o ființă fictivă, cum mă numiți dumneavoastră, l-ar ucide pe cel ce crezuse că i-a dat viață... fictivă? — Asta e chiar prea detot - ziceam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar fi putut spune că murise. Îl visa pe celălalt sau mai bine zis celălalt era un vis care se visa în el, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Într-o țară civilizată, ar fi avut loc de mult o revoltă populară. Un front comun al muncitorilor și studenților ar fi silit de mult guvernul să pună imediat capăt ororii. —Să-ți mai aduc un brandy. O să te mai calmeze. Fima dădu febril coniacul pe gât dintr-o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
eschimoșilor: În fiecare an, primăvara, aceștia alegeau o femeie matură, care rămăsese văduvă În iarna aceea, și o puneau la dispoziția adolescenților, ca parte a inițierii lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că un orb umbla pe-afară, pe strada pustie, și lovea cu bastonul În trotuar și În gardurile de piatră. Fima se dădu jos din pat, hotărât să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]