2,791 matches
-
lui Negoițescu n-au reușit să-l folosească ca martor, i-a plimbat prin susținerea că au fost între ei doar convenții banale. L-au costat scump aceste bagatelizări. S-a întrebat dacă varianta sa rezista. Era sfătuit de unii camarazi să semneze orice, iar la proces să nege totul, astfel și-ar fi liniștit conștiința: "Greșită socoteală. La proces poți spune ce vrei, așa e. Dar și-au pus abilii întrebarea de ce? De ce poți spune tot ce vrei și poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țara de închisori și lagăre de muncă forțată. Cum nici o astfel de grupare constituită în libertate nu s-a dovedit perfect omogenă în condițiile de detenție, nu am ținut niciodată seama de aceste criterii și nu mi-am judecat niciodată camarazii de închisoare în funcție de categoria socială, de credința lor religioasă sau politică. Solidaritatea nu s-a creat în jurul uneia din aceste categorii, chiar dacă componența unora s-a arătat mai unitară decît a altora. Adevărata solidaritate în închisoare au realizat-o numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
solidaritate în închisoare au realizat-o numai oamenii de caracter, căutîndu-se individual unul cîte unul, găsindu-se și stîndu-și alături, indiferent de originea sau apartenența lor la vreo categorie. În virtutea aceleiași solidarități, care mă leagă și azi de vechii mei camarazi de detenție, dedic această carte de amintiri celor care au trecut prin închisorile comuniste și nu mai sînt acum printre noi, ca să știe, acolo în lumea în care se află, că nu i-am uitat. De asemenea și celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și o măsuță mică, pe lîngă acest pat. Nu erau pacienți, erau deținuți veniți normali, și erau majoritatea tineri, toți erau întrebați de armament, să dea informații de organizații subversive, adică Sumanele negre, ce cunoșteau din sate, orașe, prieteni, amici, camarazi, tot trebuiau să spună. Aici era durerea mare că am venit. După ce mi-au arătat cu deținutul ăsta, eu totuși nu știam, trebuia pe parcurs să învăț. Doamna mi-a spus: pe parcurs ai să devii expert. Am devenit expert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
familia, se predă autorităților comuniste. El și grupul său sînt, pentru înaltă trădare, condamnați la muncă silnică pe viață. În 1964, la grațierea generală a deținuților politici, este eliberat, și la numai cîteva zile este descoperit spînzurat în propria casă. Camarazii săi de luptă și suferință știu că a fost o falsă sinucidere. Mîna lungă a Securității și-a făcut datoria. Președintele SUA, aflat pe 11 iulie 1997 în Piața Universității de la București recunoaște: Nici un popor din Europa nu a suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a aflat vreunul care l-a scăpat, sigur a administrat ciomege altora. Pentru caralii ciomăgeala era o a doua natură, încît, ca unul care am trecut prin acest malaxor, consider îndreptățită opinia lui Florin Constantin Pavlovici: "Auzeam pe cîte un camarad de detenție lăudîndu-l pe cutare sergent că e om de treabă, că nu l-a înjurat, că nu l-a lovit, că a încercat chiar să-i ușureze viața cu o vorbă bună. Emoționantă mărturie. Emoționantă, însă falsă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
n-au binevoit să-i aprobe dreptul la cartea poștală. Odată lecuit, i-a pierit cheful de muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către camarazii săi, având în ochi o strălucire ca a unui nebun. — Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-un bar unde se știe că se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile sale și, mai ales, unitar - singura și prima calitate care asigură rezistența În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar doi camarazi în drum spre o „investigație preliminară“ sau „DIS“ (descifrarea inițială a site-ului) și dezinvoltura firească a conversației lor trebuia să fie un semn liniștitor, că nu era vorba de cine știe ce, doar de o altă verificare de rutină. Dar Miller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu vitejie după 1944 și a murit pe front, În ultimele zile de eliberare a Transilvaniei de cotropitorii fasciști. Are și un portret al lui de pe care s-ar putea face o fotocopie și un articol scris atunci de un camarad. În ce privește material asupra lui Brăiloiu mi-a spus că În prezent este la D-na Comișel, elevă a defunctului, dar imediat ce revine În țară Îl va lua și vom vedea ce se poate alege de acolo. Eu voi face autobiografia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
câte unul se ridică și pornește cântecul, gesticulând, și este susținut imediat și de ceilalți, cu voci tunătoare. Se observă clar că există „soliști” la mai toate mesele. Ei sunt acei care ațâță simțurile moleșite de căldură și alcool ale camarazilor lor. Bănuiesc că aceeași regulă funcționează, pe durata meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrarea în localități. De partea israeliană monumente improvizate în memoria celor căzuți, sub panouri cu fotografiile soldaților morți în luptă ca, de exemplu, această rustică stea a lui David desenată chiar pe sol cu borcane de sticlă așezate acolo de camarazii lor, pe locul unde o rachetă Hezbollah a secerat o patrulă. De-a lungul zonei neutre, drapelele se înfruntă față în față pe câmpuri și pe acoperișuri ("E interzis să faceți fotografii, se răstește la mine amenințător un soldățoi spaniol
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine!" Te-ai echipat de războiu, iubite frate, și ai plecat cu camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri și văi. Ceia ce ți se părea absurd era faptul că dealurile le urci nu ca să te urci și să poți striga excelsior ci pentru ca să cobori o vale, și numai atât, și ca să mai sui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel mai voinic dela a 12-a companie e Leuștean, un flăcău voinic cu fruntea bombată și capul țuguiat. A fost dezertor, era închis pentru furt, și când a sunat mobilizarea s-a prezintat ca alții mulți ca să meargă cu camarazii lui la războiu. Și în tot lungul drumului Leuștean suna înaintarea și atacul către zările orașelor și a satelor, pe când trenul ne purta spre ținta noastră din ce în ce mai apropiată. Aceste rânduri le scriu la popas, în stația Pârva. Eri, alaltăeri s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cizmele în mână. Ș-am zis verde măr pătat La copacul izolat Trupele s-au adunat Și preoții s-au rugat Să ne scape de păcat Și de câte-am îndurat Iar muzica ne-a cântat Generalu-a cuvântat: Ascultați, măi camarazi, Ofițeri, căprari, soldați Pentru ce-am înaintat Ce-am dorit am câștigat. Ș-am zis verde de doi brazi Dar la pomii izolați Zac o parte din soldați De holeră secerați Mii și sute-nmormântați De D-zeu fie-ertați! 17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și vitejii soldați cari au mers într-un marș fulgerător până la porțile Sofiei. Aceștia vor purta cu drept și cu vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că știți pentru ce-ați venit; vreau numai să vă amintesc încă o dată, că noi, oștenii României am ajuns în anul 1913 cele mai frumoase zile ale vieții noastre, când râdicam steagurile pentru mărirea și înălțarea moșiei părintești! Iubiții mei camarazi! Ales între toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-o țară mândră și îmbielșugată, blajin, creștin și primitor, senin la obraz și drept la inimă, a fost pus parcă aici anume de Dumnezeu ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lucrat ceva. Când nu lucrez sunt în București. Și că la Iași este un cerc intelectual interesant, ca totdeauna. Trebuie făcut ceva pentru acest oraș, a zis Suveranul. La Casa Scriitorilor, am avut plăcerea după multe nemulțămiri manifestate de camarazii noștri scriitori să citim o scrisoare dela d. Artur Gorovei pentru pensia ce i s-a fixat. Am primit o scrisoare de mulțămire personal și dela d-na Constanța Moscu. D. N. Herescu, președintele Societății Scriitorilor Români, a crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la noi. Maistrul Gogu Georgescu, primit la început cu oarecare neîncredere și răceală, a avut un mare succes. Deasemenea Zinaida Pali. Iugoslavii cu care am vorbit despre acești artiști ai noștri erau entuziasmați. La o recepție în Dubrovnic, dată de camaradul Ciolacovici, vicepreședinte al consiliului de miniștri, am vorbit cu acest om politic de necesitatea legăturilor culturale între uniunea scriitorilor români și uniunea scriitorilor iugoslavi. Asta a avut ca urmare fixarea unor întâlniri între mine și scriitorii republicei vecine la Zagreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al moșiei de acolo. Gazda mea îi spunea "boerul", fără să-i spuie numele. Era vorba de Ronetti-Roman, autorul celebrei piese Manasse. Dimineața înainte de plecare toți ofițerii eram adunați la un loc și așteptam ordinul de pornire. Iată că un camarad de-al nostru, sublocotenentul L... de rezervă, sosește într-o trăsură cu doi cai frumoși, însoțit de un tânăr brun, foarte simpatic. Se coboară amândoi și atunci, făcându-se prezintările, aflu că Ronetti Roman locuia în Hârlău și tânărul tovarăș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inteligent. Și pe când vorbeam, deodată sublocotenentul L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de aici. M-a ospătat și m-a găzduit foarte bine. Și zic eu dumneata nu știi cine este acest Ronetti Roman? Cine-i? Nu știi că-i Ovreiu? Cum se poate, frate? strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ronetti Roman proprietarul de aici. M-a ospătat și m-a găzduit foarte bine. Și zic eu dumneata nu știi cine este acest Ronetti Roman? Cine-i? Nu știi că-i Ovreiu? Cum se poate, frate? strigă cu adâncă uimire camaradul meu. Închipuiește-ți, ieri, la masă, pe când toți eram adunați și discutam, am întrebat: Da' bine, frate, cum se poate trăi în târgușorul acesta, cu atâția Jidani! M-am gândit ce se va fi petrecut în sufletul lui Ronetti Roman când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aflat, sublocotenentul de rezervă L... cu paternitatea necunoscută ar fi fiul natural al unui coreligionar al lui Manasse. * Iată cum se poate repeta situația din piesa Israel. Cât despre mine, pot vorbi în liniște despre acest fapt destul de recent, căci camaradul meu de arme nu are obiceiul să citească gazete. Are obiceiul numai să se mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]