6,140 matches
-
și Mădălina fuseseră cele mai bune prietene, se certaseră cine să stea în față, lângă Coceanu. Învingătoarea nici nu mai apucase să se atingă de gogoșile pe care le ducea în poală, la întoarcere. Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Deodată ne-am luat inima-n dinți și ne-am aruncat afară din moarte. Fiecare pe drumul lui: unul spre rock, altul spre jazz. L XLVIII În București iar ninsese până la clanța ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în poală când mergeam la teatru sau la operă. Trăgeam nădejde însă că o voi putea forma, ținând cont de vârsta ei fragedă. În cele din urmă m-am trezit pe cap cu Maria Firidă, venită în București cu un camion, să-mi încarce lucrurile, să mă ia la Botoșani. Am bolborosit că aveam niște colaborări, că nu puteam pleca chiar atunci, dar că peste o lună aș putea veni singur. Da, dar eu acum am făcut rost de camion. Pfiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un camion, să-mi încarce lucrurile, să mă ia la Botoșani. Am bolborosit că aveam niște colaborări, că nu puteam pleca chiar atunci, dar că peste o lună aș putea veni singur. Da, dar eu acum am făcut rost de camion. Pfiii, dacă m-ați fi anunțat măcar cu o săptămână înainte! Am continuat să negociem mai mult de o oră, până când șoferul, văzând că o dau cotită, și-a pierdut răbdarea: hai, cucoană, să mergem, nu vezi că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu găleata pe unde intrasem și am alergat pe drum. El s-a luat după noi cum era dezbrăcat în pielea goală, iar noi am stârnit colbul drumului cu tălpile picioarelor ca să se ridice praful, de parcă ar fi trecut un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe, unul a luat-o într-o parte, iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
său. Îl chema Gălușcă. Când nu avea muncitor care să-l însoțească la adusul lemnelor dintr-o pădure, vindea din lemne și la depozit nu ieșea cubajul cu factura. Mai făcea și curse ilegale, spunând că a avut defecțiuni la camion ca să justifice de ce făcea numai un transport și nu două sau trei cât trebuia să facă. La depozit, v-am spus că se ținea de glume și mi-a făcut și mie chiar multe. L-am avertizat de multe ori
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a venit cu noaptea-n cap ca să plece în cursă. A plecat și cum începea să se facă lumină afară, deci și în cabină, între două sate, vede șarpele încolăcit pe axul volanului. A luat piciorul de pe accelerație și cum camionul și-a pierdut din viteză, el a sărit. Bineînțeles că și camionul, care era un Steagul Roșu s-a oprit pe câmp. Apoi ușor s-a apropiat de cabină și și-a dat seama că șarpele nu este viu, ci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și cum începea să se facă lumină afară, deci și în cabină, între două sate, vede șarpele încolăcit pe axul volanului. A luat piciorul de pe accelerație și cum camionul și-a pierdut din viteză, el a sărit. Bineînțeles că și camionul, care era un Steagul Roșu s-a oprit pe câmp. Apoi ușor s-a apropiat de cabină și și-a dat seama că șarpele nu este viu, ci este mort și legat în așa fel, încât capul era bine fixat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a pleca în cursă a mers acasă să se odihnească un pic și să-și ia mâncare. După ce au plecat muncitorii acasă, prinsesem din vreme un motan negru. L-am luat și l-am băgat în lada de scule a camionului care era în spatele caroseriei, pe partea dreaptă. Am băgat motanul înăuntru, am bătut capacul cu un cui. La lăsarea serii au venit cei doi, au pornit camionul și au plecat la depozitul de lemne, care se afla undeva la peste
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
negru. L-am luat și l-am băgat în lada de scule a camionului care era în spatele caroseriei, pe partea dreaptă. Am băgat motanul înăuntru, am bătut capacul cu un cui. La lăsarea serii au venit cei doi, au pornit camionul și au plecat la depozitul de lemne, care se afla undeva la peste 60 de kilometri, în mijlocul pădurii, unde pădurarul își avea cantonul cu lemnele depozitate. Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
După ce și-a revenit, îi spune muncitorului: - Știu eu cine a făcut-o: lasă că i-o fac eu și mai bine!... N-a apucat să mi-o mai facă, deoarece a fost prins de miliție când vindea lemne din camion și a fost obligat să plece prin demisie. Gelu a ținut să le mai povestească celor de față cum a reușit să scape de un revizor contabil, care venea anual și-i făcea inspecție la depozit. Îl învățase cu nărav
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
După ce neam retras din râpă, revenind acasă, bunica Marghiola m-a luat cu ea la adus apă. Fântâna era peste drum de casa noastră. Ajunseserăm la fântână, când dinspre satul Vinețești și-a făcut apariția o coloană de tancuri și camioane pline cu soldați ruși. Am stat cu bunica aproape o oră ca să ne putem întoarce acasă. Și cea mai crudă și înspăimântătoare amintire o am de la executarea a 63 de prizonieri din armata germană, a doua zi după ce a încetat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și eu cu frații mai mici, Aurel și Mihai, îi păzeam ziua. Ne duceam dimineața și stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de ce. De ce să arunc o parte din mine, de ce să păstrez ce nu mai are nici un sens pentru mine ? Dar ce sens ?... Cînd toate obiectele care te-au înconjurat ani și ani de-a rîndul devin o viață într-un camion, mutatul capătă dimensiuni ontologice. Iar cînd părăsești casa ta pentru a te muta în casa lor, unde au trăit și murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bălării dinspre comuna Dudești. Câmp, cât vezi cu ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu stăteam în casă, ci imediat fugeam, cu Marcel după mine, în curte. Chombe, șchiopătând țeapăn, mirosind a câine plouat, se învîrtea pe lângă noi, cu limba roșie scoasă printre colți. Călcam cu grijă printre straturile de legume și ajungeam la camion. De când știu eu casa și curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul micii grădini de zarzavaturi, scorojit ca vai de el, cu tabla îndoită. Pe capota cabinei dormea de obicei, încolăcită, Gigi, ultima
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine, în curte. Chombe, șchiopătând țeapăn, mirosind a câine plouat, se învîrtea pe lângă noi, cu limba roșie scoasă printre colți. Călcam cu grijă printre straturile de legume și ajungeam la camion. De când știu eu casa și curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul micii grădini de zarzavaturi, scorojit ca vai de el, cu tabla îndoită. Pe capota cabinei dormea de obicei, încolăcită, Gigi, ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care, dacă-i dădeai drumul, revenea la loc, rotindu-se-n sens invers, dar mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne purtau într-o lume fără legături cu cea reală. Desigur, Marcel se imagina într-un camion de război, vânând la nemți cu grămada. Din când în când apăsa pe pedalele din podea, care declanșau, spunea el, mitraliera. Dar eu, mișcând înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi și spunîndu-i tot felul de povești și de poezii. Bordul camionului era spart, desprins. Câte un cadran atârna de două fire izolate în fâșii de plastic galben, altul avea geamul spart și îi puteam mișca acul indicator cu degetul. Doar cadranul kilometrajului rămăsese la locul lui, deși vibra și el în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fâșii de plastic galben, altul avea geamul spart și îi puteam mișca acul indicator cu degetul. Doar cadranul kilometrajului rămăsese la locul lui, deși vibra și el în toate direcțiile, ieșit din șuruburi. De altfel, era singura piesă a camionului care mai funcționa. După ce stăteam în cabină vreo oră, adică până ne plictiseam, kilometrajul se modifica, arătând dintr-o dată altă cifră, din ce în ce mai mare, ca și când efectiv am fi parcurs sute și sute de kilometri. Pe Marcel nu-l impresiona amănuntul ăsta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despre încă un loc din grădină. Câteodată, când mergeam la tanti Aura, se-întîmpla ca fetele să vină mai târziu, Marcel să fie la fotbal, pe stradă, grădina să fie plină de soare și tăcută. Stăteam o vreme singură în cabina camionului, cu Zizi și Gigi (o puturoasă ce nu s-a văzut, căscând doar uneori o gură cât o șură), și când mă plictiseam ceva mă atrăgea spre centrul de oroare al curții. Mergeam la bucătărie și luam un cuțit mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]