3,300 matches
-
mallarmé rugați sînteți să nu mai purtați istoria în pijama prin grădinile publice am iubit și eu femei ca lama cuțitului am uitat la cîteva luni de la naștere fiul fratelui meu declara: "spre deosebire de hume, kant considera că ideea generală de cauzalitate este un adevăr necesar" * * * eu cu capul pe masă între borcanele pline cu fierea-pămîntului ghințură crini gentiana kochiana furtunile au înlocuit sîngele (altă memorie va continua tot ce scriu) creierectomia tratatului de estetică logomahia șobolanilor în jurul cuvîntului glorie eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a faptelor este, precum au observat criticii, o marcă a viziunii mele, deschizând perspective multiple asupra aceluiași text. Gheorghe Grigurcu spune: "Tablourile statice umile, incompatibile cu surpriza sunt animate de curenți cu iz suprarealist, de natură a le modifica radical. Cauzalitățile apar suspendate în favoarea unor relații fortuite, ca și cum s-ar putea efectua revizuiri în planul Genezei: "cineva e atât de departe / încât râurile cad în prăpastie / și-i multă vreme secetă pe câmp" ("Vreau să fiu perete" din vol. Iov în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive. Întemeindu-se pe studiul triburilor Arunta din Australia, Söderblom fatal trebuia să ajungă la afirmarea acestui caracter abstract al Urheber-ului. Pater Schmidt a relevat toate acestea în recentele sale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și invizibil. Dacă, nu-i așa, aceste două „instrumente” ale modului nostru de a fi, de a gîndi, sunt cele ultime și eficiente În rezolvarea și „Înțelegerea” procesului infinit complex În care suntem „aruncați”: sensul și finalitatea, scopul! Poate, deasupra cauzalității, care este esența-esențelor legității nu numai a materiei vii, dar și a modului nostru de a gîndi, poate Însăși cauzalitatea, raporturile complexe Între cauză și efect, ideea de sens și de scop nu sunt, la rîndul lor, decât niște cârje
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultime și eficiente În rezolvarea și „Înțelegerea” procesului infinit complex În care suntem „aruncați”: sensul și finalitatea, scopul! Poate, deasupra cauzalității, care este esența-esențelor legității nu numai a materiei vii, dar și a modului nostru de a gîndi, poate Însăși cauzalitatea, raporturile complexe Între cauză și efect, ideea de sens și de scop nu sunt, la rîndul lor, decât niște cârje primitive și insuficiente pentru a cuprinde Întregul! Dar, poate, noi nici nu am fost „trimiși aici” pentru a cuprinde acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fierbintele de rece, ceea ce este dens de ceea ce este inconsistent, urâtul de frumos, armonicul de dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neînțelegeri, că acolo, În anii acelor „false aprecieri”, s-a născut, În fașă, percepția și mai ales vocația mea pentru ceea ce se numește mister! Și astfel - și astfel -, acum, În deplină maturitate, sunt capabil să Înțeleg și chiar să admir cauzalitățile de tip idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din mister și din forțele extra-logice, uneori, sedii ale unor răspunsuri posibile la marile, gravele Întrebări! Și alții, nu puțini, autori esențiali, care se revoltă contra unilateralității spre care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
transparente și fâlfâinde de fraze cu Înțeles sau nu, numit existență, viață. În acest „ceva” care Începe și sfârșește, ca orice povestire sau basm, ca orice acțiune Îndreptată spre un scop, ca orice fenomen fizic sau acțiune umană supusă tiranic cauzalității. E adevărat - am citit undeva sau am afirmat-o noi Înșine?! -, se pare, că ar exista fenomene atât de complexe În acest fenomen sau „proces” numit viață - el Însuși de-o complexitate și inextricabilitate ce depășesc adesea marginile și forțele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tocmai prin faptul că-l depășesc, acel fenomen, devin altceva!”. Și acest „altceva”, care ar fi „sensul, scopul” complexului aproape infinit ce este existența - ca și existența umană, pur și simplu! -, Sensul vieții, În speță, scapă, nu se supune tiranicei cauzalități, lege fundamentală a viului, a realului. „Lui”, „sensului vieții”, nu i se poate aplica deci acest instrument absolut, cauzalitatea, cu care „lucrăm” și Înțelegem tot ce este și ce mișcă și nici măcar cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene, noțiunile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aproape infinit ce este existența - ca și existența umană, pur și simplu! -, Sensul vieții, În speță, scapă, nu se supune tiranicei cauzalități, lege fundamentală a viului, a realului. „Lui”, „sensului vieții”, nu i se poate aplica deci acest instrument absolut, cauzalitatea, cu care „lucrăm” și Înțelegem tot ce este și ce mișcă și nici măcar cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene, noțiunile transcendente de spațiu, timp, materie și, implicit, cauzalitate. Nu este deci „obligatoriu” ca „viața să aibe un sens!”. Sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sensului vieții”, nu i se poate aplica deci acest instrument absolut, cauzalitatea, cu care „lucrăm” și Înțelegem tot ce este și ce mișcă și nici măcar cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene, noțiunile transcendente de spațiu, timp, materie și, implicit, cauzalitate. Nu este deci „obligatoriu” ca „viața să aibe un sens!”. Sau, cum o spuneam la Începutul acestor pagini și cum ne șoptește și universalul bun-simț, ea, „viața”, are sensul pe care-l arată În fiecare secundă și cu fiecare formă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai dificil să „rămâi” decât să „ajungi”! Și, În această „Încăpățânare” a mea de a voi cu orice preț să-i găsesc un sens acestui „turbion de protoni” care este viața, Îl imit - În judecata asupra unei „realități” care scapă cauzalității, dar și bunului-simț! - pe iubitul meu maestru de la Salamanca, Miguel de Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro și contra existenței unei vieți de apoi, neputându
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din aprecierea pur cantitativă a vieții, a existenței, din „prelungirea” ei peste limitele firești. Nemurirea În forma ei „prescurtată”, o amânare a declicului final ce trădează, Încă o dată, o psihologie infantilă, „răsfățată” de un imaginar care respinge realitatea și orice cauzalitate. Vrând a prelungi peste margini viața, cu orice metode, Înseamnă de fapt a o disprețui, a o contempla, cum spuneam, sub unghiul strict temporal și material. Înseamnă, de fapt, o recunoaștere a „eșecului”, a neputinței de a o fi apreciat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului meu caracter. Ele, aceste două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zilele”, își trădează adevărata semnificație. Astfel, dacă „viața are ca scop prim însăși viața”, ne aflăm în plin raționament absurd, deoarece felul nostru esențial de a gândi, legea fundamentală a rațiunii, filozofiei și a fizicii este, după cum se știe, „legea cauzalității”: nici o cauză fără efect, orice efect are, cu necesitate, o cauză, chiar și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau superficial. Ei bine, ce „o fi vrut” Providența, Desenul Divin, când ne-a aruncat în acest cerc, joc absurd, înzestrându-ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
are, cu necesitate, o cauză, chiar și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau superficial. Ei bine, ce „o fi vrut” Providența, Desenul Divin, când ne-a aruncat în acest cerc, joc absurd, înzestrându-ne cu o „lege absurdă”? De ce oare cauzalitatea... această splendidă, magnifică „descoperire” a geniului, a creierului uman, funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a aborda problemele mereu spinoase, contradictorii ale lumii, eului, existenței lui Dumnezeu, ale sensului vieții, ale originii materiei, ale relației subiect-obiect, ale posibilității reale ale științei, deci ale obiectivității totale și ultime a concluziilor asupra legităților materiei, spațiu, timp, cauzalitate, substanță și altele, un Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, până la mai apropiații de noi Nietzsche și Heidegger. Idealismul german, în opoziție cu empirismul englez și pozitivismul francez, o școală de gândire care situează ideea înaintea materiei, ca să simplificăm grosolan opțiunea lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personaj este în acord cu cifra pe care o materializează prin sacralitatea deschisă de munții seismici. Dimensiunea geografică a mitului face din acest topos locul suprem al inițierii, prin generarea apei vii ori adăpostirea obiectului miraculos ce restabilește ordinea lumii. Cauzalitatea mișcării imposibile a reliefului înalt nu este însă atribuită în basme nici unei forțe reperabile, ceea ce face din personajul basmului publicat la 1888 în volum o entitate misterioasă, imposibil de zărit cu mijloace profane. Bate-Munți-’n-capete este ființa supranaturală cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai la cunoștințele de istorie pe care reușim să le transmitem elevilor noștri, ci la întreaga lor cultură generală, la atitudinile lor și la deprinderile de a gândi critic, de a înțelege în mod corect ceea ce este în jurul lor, cu cauzalitățile care există. Consider că, bunăoară, modul de a se exprima oral sau în scris, ortografia, punctuația ș.a.m.d. nu sunt numai responsabilitatea profesorilor de limba română, ci și a celorlalți profesori, care nu ar trebui să lase nimic neînțeles
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
în care același excursionist ajunge să se îndoiască de existența unei bariere înapoi în calea progresului lui sau al ei. Peisajul temporal încă nestrăbătut este posibil să se îndepărteaze la infinit. Acum nu există nicio cunoaștere sigură în ceea ce privește modelele de cauzalitate. S-ar putea să fie întotdeauna cauze care au apărut în trecutul îndepărtat și care au dus la modelele acum evidente, dar care sunt necunoscute și de necunoscut. Memoria umană este slabă și de scurtă durată. Pe întinderea timpului cauzele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
foarte îndepărtat. Istoricul va lucra, de obicei, pe partea cognoscibila a liniei. Consecință imediată a eternalismului este înțelegerea faptului că foarte putin din trecut supraviețuiește în formă cunoscută. Reprezentarea istoricului că o persoană angajată într-o căutare de modele de cauzalitate poate aduce neplăceri în anumite cercuri. Există astăzi istorici care din punct de vedere metodologic condamnă căutarea cauzelor, procedura care este în mod inevitabil "teleologica". Este adevărat că scrierea istoriei cauzale se poate estompa în teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
întâmplat cu adevarat. Atunci cand istoria lui s-a apropiat de timpurile mai recente pentru care nu au mai existat cronici spre a fi utilizate, el a consultat arhivele cancelariilor și documentele private ale florentinilor. Pentru Bruni întreaga istorie era despre cauzalitatea umană. "Istoria... are nevoie numaidecât de o povestire lungă și legată, de explicații cauzale pentru fiecare eveniment în parte, precum și de exprimarea publică a judecății proprii în legătură cu fiecare problemă"18. Periodizarea istortiei efectuată de Bruni a fost configurata mai exact
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
983a24-993a27). Pentru autorii clasici edițiile și traducerile particulare sunt date doar în cazul în care au fost citate traduceri. 5 Contribuții în Nadler (1993) sugerează că gândirea istorică de la începutul Iluminismului ar trebui să fie studiată cu o perspectivă asupra cauzalității. 6 A se vedea Aristotel, Despre cer (1.10-12, 279b5-283b20), Fizica (8.1-10, 250b11-267b25) și Metafizica (12.7, 1072a23). Sedley (2007, pp. 167-204) oferă o elegantă, dar nu în totalitate convingătoare abordare revizionista a perspectivei tradiționale asupra lui Aristotel că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
unor împrejurări, ce vizează "riscuri și amenințări reale" la siguranța statului, sugerând și "oportunități de promovare a intereselor românești" în plan internațional, conținând deopotrivă "indicii sau informații de interes documentar în domeniu", gazetarul având capacitatea de a surprinde "raportul de cauzalitate" al acestora, "consecințele" în dinamica evoluției lor, luând poziții nuanțate, "de la sesizarea prudentă și combaterea calmă, până la replici violent-demascatoare", publicistica sa conturând cu destulă precizie "un tablou aproape complet al factorilor de risc interni și externi care afectau starea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]