4,822 matches
-
cuconița, de rândul ăsta către domnul de lângă ea, care conducea. Se uită la Lică drept în ochi, cu ochii ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio Baroiani, Comisiona, Nimfodora, surorile Caraculacu și cei patru șoareci albi, Danauto și Batofix, prisăcarii și fabricanții de lumânări și sloiuri de ceară cât roata carului, puse la un moment dat în locul roților stricate de la furgonul plin cu produsele stupinei, în sfârșit, Primarul și Prima Doamnă care-i mutilează bărbăția transformându-i-o în cenușă ca și cămășile-i ce miroseau a parfumuri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
cititor pentru elucidarea misterelor din textul cărții, ziceam că nici aceste personaje și încă 50 de perechi de invitați nu li se deschide un viitor, deoarece în dreptul fiecărui conmesean la cina cea de taină se așezase un tub sigilat cu ceară roșie în interior aflându-se un papirus pe care se scrisese: pașaport pentru eternitate! Poate s-a gândit Emilian Marcu că nici într-o lume ficțională, imaterială, o lume cu trupuri din idei, ascunsă într-un spațiu ai cărui pereți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca Rotner, cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cu toate că ar fi putut să-l intereseze... Desigur că toate mîncărurile erau delicioase, ca Întotdeauna la palat și mătușa Susana, sluta, ar fi vrut să afle rețetele atîtor minuni culinare, dar nu le-ar fi cerut s-o pici cu ceară, Doamne ferește. Citise o bibliotecă Întreagă de cărți de bucate și totuși niciodată nu pregătise nimic asemănător, oricum copiii ei erau mai bine crescuți decît ai lui Susan. În schimb, Juan, soțul ei, aflase că totul provenea de la hotelul Bolivar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese să arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt cu o vibrație aspră ca un scrîșnet, cîte un trecător se oprea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îi arată aceste titve spunând: «Aceștia a căror titve le vedeți, au fost cândva prietenii sau rudele noastre; ei s-au războit cu noi și noi i-am învins» (IV, 65). Îndată ce regele a murit, corpul lui este acoperit cu ceară, deșertul pântecelui este deschis, curățat și umplut cu plante mirositoare, mirodenii și grâne de anason. Cadavrul astfel pregătit este condus pe un car de la un popor la altul. Acei ce-l primesc în trecerea lui, pentru a-și arăta durerea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
trebuia să se afle la ramura așezată a acestui neam, laAgatirșii din Transilvania. Este destul de curios față cu această împrejurare, ca marca districtului celui mai apusean a fostei Valachii, acel al Mehedinților să fie o albină, si că mierea și ceara, să fi fost în toate timpurile producțiunii, pentru a zice astfel de căpitenie, a Țărilor Române. Și aici am avea o continuitate între îndeletnicirile economice ale locuitorilor celor mai vechi ai Daciei și acei de astăzi, precum am găsit mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
care o posedă până aproape de timpurile noastre. Așa găsim că Filip al II-lea cumpără 20,000 de cpe din cîmpiile de la gurile Dunării pentru a regenera rasa din Macedonia. De asemene exportau, ca și mai înainte Agatirșii, mierea și ceara către popoarele de peste Dunăre. Importul trebuia să fi stătut din arme, stofe mai scumpe, apoi bronz și obiecte de bronz, întrucât elementele alcătuitoare ale acestui metal, arama și mai ales cositorul sunt străine țărilor dunărene. Mai însemnată poate însă părea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport de vase. Toate suprafețele orizontale erau acoperite cu bibelouri din aramă și porțelan, cu sticle și borcane cu flori artificiale, unele din plastic, altele din ceară colorată, iar altele din hîrtie. într-un perete era o nișă pentru pat, iar doamna Fleck, o femeie între două vîrste mărunțică, stătea lîngă el. îi făcu semn lui Lanark să vină și-i zise cu ferocitate: — Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tihna acestora: cartofi cu suprafețe cutate și presărate cu găuri care se închideau și se deschideau, găuri astupate de gelatină colorată sau mărginite de cioturi de os, găuri elastice prin care aerul era aspirat sau pulverizat, găuri care secretau sare, ceară, salivă și muci. Puse mîna pe un creion din buzunarul de la pantaloni, dorindu-și să fie un cuțit pe care să și-l înfigă în față și s-o curățe pînă la os. Se gîndi la secțiuni de creier, palete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privire, iar pe o masă lungă, făcută din scânduri groase și așezată sub fereastra care dă spre mlaștini, un alt bărbat, mai vârstnic, lungit acolo, pe masă, părea că doarme sau că e mort sau că e o păpușă de ceară. Figura lui mi se părea cunoscută, dar nu știam de unde s-o iau. Când am intrat, a deschis ochii și s-a uitat o clipă la mine, apoi i-a închis din nou și nu s-a mai clintit. „Dânsul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
erau patru scaune în cameră -, iar tânărul acela cu sâni ca de femeie, despre care am aflat mai apoi că se numea Iason (ținea ceașca de ceai în mâna stângă), s-a instalat peste omul mort sau peste păpușa de ceară lungită acolo, părea că nu-l vede. „Nu-i nimic“, mi-a spus încet domnul Sima, pe când eu mă pregăteam să-i atrag atenția tânărului Iason că nu se cade să stai peste cineva care deschide ochii și te privește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a spus încet domnul Sima, pe când eu mă pregăteam să-i atrag atenția tânărului Iason că nu se cade să stai peste cineva care deschide ochii și te privește atât de expresiv, chiar dacă e mort, chiar dacă e păpușă de ceară, „nu-i nimic, Dragoș o să rabde, îl doare, dar o să rabde, el, care a trecut prin atâtea în viață“ (așadar, cel lungit pe masă purta numele Dragoș) „dumneata spune-i ceva fetei care te privește ca pe mirele mult așteptat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că și ceaiul cu gust de izmă începuse să-și facă efectul, Iason începu să râdă;iar ca să poată face asta mai în voie, se săltă mai sus, pe masă, poate dinadins, pe stomacul mortului aceluia sau al păpușii de ceară, care gemu, deschise ochii și se uită disperat la domnul Sima. 3. Pe când scriu, pentru că s-ar părea că scriu, regret că nu aveți în față hârtiile pe care sunt înghesuite rândurile acestea de cerneală; dacă le-ați avea, dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te uită, domnule ! Să mă fi picat cu ceară și n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
facem și o mică latrină, pentru Dragoș, oamenii se ajută între ei“. „Dragoș nu are nevoi fizice“, m-a întrerupt domnul Sima, „și n-o să te deranjeze deloc, stă liniștit pe masă, ca un mort sau ca o păpușă de ceară, vorbește extrem de rar și nu se ridică decât dacă e nevoie să te ajute la ceva, știi foarte bine, am putea chiar să renunțăm la masă, am putea să-i așternem pe jos niște crengi uscate, poate să doarmă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
l-am adus pe Dragoș, și masa și ierburile și lucrurile făgăduite“. Atunci l-am văzut pentru prima oară de aproape pe Dragoș, altfel decât culcat pe masă; fără demnitatea stării de mort sau inofensiva încremenire moale a păpușilor de ceară, părea un bătrânel oarecare; era încălțat cu opinci din piele de porc întoarsă cu porii în afară, purta niște ițari și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dumneavoastră și poate că aș merge și la medic.“ „Eu te consideh totuși bolnav“, mi-a spus doamna Gerda, intrând demnă în camera ei. 7. Pe urmă, un timp, am surzit, era grozav, nu mai auzeam nimic, făcusem dopuri de ceară, solide, eram ca o sticlă plină cu simplitatea pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii mă și compătimeau, deși păreau bucuroși că ei aud, scăpasem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta nu numai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
2 E la modă. 9 Habar n-am de ce. Un singur respondent a spus: „Pentru că sunt creștin.“ Redacția noastră vă dorește, fie că ați postit, fie că nu, un Crăciun fericit alături de cei dragi! Domnul Procopiu avea mustața dată cu ceară cosmetică și și-o tot pipăia, de parcă voia să se convingă că e la locul ei, în timp ce citea. Tăie din capul paginii cuvântul „respondenți“ - sună rău, noi evităm radicalele - și puse în loc „creștini“, iar la final scrise, în loc de „un singur
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]