2,707 matches
-
îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de comoditate? Sau, poate, a fost o chestiune de curaj? Cât de departe poți împinge cu privirea, dimineața, orizontul din dreptul Tisei? Dumneata de ce ai rămas cu "ochii" pe Sighet? Care capitală? Ce înseamnă "celebru"? Eu (nu "io") cred că celebritatea înseamnă frumusețea de a fi cunoscut/ recunoscut de ai tăi, acolo între mulțumiți și ne-mulțumiți. Iată o poveste (nu de alta dar am înțeles că îți plac poveștile): unui bătrân spunându-i-se că el este dintr-un sat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt extrem de mari! Ceea ce vezi nu-i decât o armonie de suprafață... Un jurnalist englez, Nick Maes, scria, la începutul lunii august, din acest an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș, pe care a făcut-o după ce câteva celebrități engleze, între care prințul Charles, au lăudat fără măsură zona: "Doi cai de culoarea castanei mă trag într-o căruță mare încărcată cu fân și pare că sunt capabili să treacă peste orice obstacol. Nu aș fi crezut că pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pornit Alexandru Ioan Cuza, dar și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pictorul Nicolae Tonitza, dar și gimnasta Adreea Răducan. De pe băncile școlilor din Bârlad au urcat spre Iași marii lingviști Philippide-tatăl și Gh. Ivănescu. Mi-ar trebui, iarăși, pagini întregi, spre a numi celebrități de sorginte bârlădeană. Mă opresc, simbolic, la cele trei personaje, care animă și astăzi scenele teatrelor și vieților noastre: Take, Ianche și Cadâr! Într-o poezie de-a ta, "Continuitate", spui: "Vasile Alecsandri citește poezii/ de Costache Conachi./ Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un lucru formidabil. Nu am fost singurul copil-poet care și-a văzut deci publicate acolo poeme adevărate, poeme ieșite dintr-o sensibilitate interioară și nu din diverse alte manipulări. După debutul meu în "Cutezătorii" am devenit, într-un fel, o "celebritate" națională întrucât revista era publicată în sute de mii de exemplare. După acel debut pe două pagini cu un răspuns extrem de cald al lui Virgil Teodorescu, am început să primesc la Rădăuți zeci și zeci de scrisori de la alți copii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrisori de la alți copii din toată țara. Toate aceste scrisori veneau la Școala generală numărul 2 din Rădăuți unde eram elev, iar directorul școlii nici nu mi le dădea pe toate de teamă să nu mi "se urce la cap" celebritatea. Tot Virgil Teodorescu este cel care m-a publicat în "Luceafărul", pentru că era de fapt redactor șef al acestei reviste și mai târziu am aflat că era și președinte al Uniunii Scriitorilor. Îmi amintesc și de prima călătorie pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a fuma în orice parte a scenei până la ridicarea cortinei", iar des-pre Albert Einstein, soția sa afirma că "sco-tea fum ca un horn când se cufunda în gândurile lui"! Celor menționați se cuvine a le adăuga o pleiadă de celebrități din rândul scriitorilor și artiștilor plastici, nu numai fumători împătimiți, ci și autori ai unor lucrări dedicate tutunului. Dramaturgul englez Ben Johnson preciza, la 1598, în comedia " Fiecare cu hazul lui", că în "Indii", împreună cu un grup de prieteni, "nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
351). Hotelul Nacional fusese inaugurat în 1930, când Cuba devenise prima destinație pentru turiștii americani. Pe aici aveau să treacă Frank Sinatra, Ava Gartner, Johnny Weissmuller, Buster Keaton, Tyrone Power, Errol Flinn, Marlene Dietrich, Gary Cooper, Marlon Brando, Rocky Marciano... Celebrităților din lumea cinematografului și muzicii li se vor adăuga capete încoronate, mari oameni politici, scriitori... Aici funcționa "Casino Parisien" și tot aici avea să funcționeze cazinoul dirijat de Meyer Lansky, care în anii de glorie aducea venituri mai substanțiale decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o mare cantitate de lucrări, tratate și monografii. A fost un sifiligraf de renume mondial și cel mai bun cunoscător al patologiei dermatovenerice din România: o memorie întreținută de dragostea firească de om și de meserie îl făcuse celebru, dar celebritatea lui, legendară, i-a fost creată în special de fericita conjuncție a unei structuri psihice sănătoase cu extraordinara lui erudiție, ca și de cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de anii când celebrul Rudolf Virchow, unul dintre cei mai mari savanți din istoria universală a medicinii, părăsea ostentativ cursul de patologie pe care îl ținea la Berlin dacă, în auditoriu, observa o studentă. * Prof. Leon Sculy a rămas o celebritate în analele istoriei medicinii românești. A fost chirurg distins, o personalitate deosebit de stimată în țară, nu numai la Iași și un nume cunoscut pe plan internațional, în special în școala de medicină franceză. S-au păstrat numeroase documente care atestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se fălească cu ele. Această dragoste pentru scriitorii lor a fost principala cauză, mai mult chiar decât atingerea lor de timpuriu cu civilizațiunea occidentului, că ungurii au produs pe tărâmul artelor, științelor și literilor oameni de mâna întăi a căror celebritate a străbătut Europa. Întreg publicul din Ungaria a contribuit la cultivarea și înălțarea lor. Și când am sta să socotim câți unguri și câți români sunt pe coaja pământului, am găsi negreșit că acești din urmă sunt cu mult covârșitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pot fi ușor de distins, dar cele ilegitime sau corupte sunt rareori perceptibile, din moment ce obscuritatea, confidențialitatea și interdependența sunt mărci ale rețelelor de corupție. În afara politicii publice, ele interacționează, atât social, cât și profesional, cu numeroase elite sociale variind de la celebrități în atenția presei, regine ale frumuseții și vedete sportive, la oameni de afaceri și bancheri legitimi și nelegitimi, unii dintre ei cel mai probabil în legătură cu criminalii organizați. Influența economică, socială sau sexuală a acestor oameni asupra membrilor elitei politice încețoșează
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Importanța unor astfel de chestiuni pălește totuși în fața oportunităților politice mai largi oferite de intersectarea dintre crima organizată și corupția politică. În special aparența respectabilității derivând din interacțiunea cu grupurile elitelor (nu doar politicieni și conducători de afaceri, dar și celebrități cum sunt personalitățile de pe micile ecrane, starurile de film și din sport) este la fel de vitală pentru membrii crimei organizate, cât și pentru oamenii cu afaceri legitime și politicieni. Această nevoie de respectabilitate implică de asemenea investirea unui anumit grad de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud, Mallarmé și Laforgue, Heredia și Samain, Villiers de l’IsleAdam și Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant și Flaubert; apoi Max Nordau, cu ale sale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stăpâ nea gustul cititorului european, cu descrierile romanțate ale lui Pierre Louÿs și Miriam Harry. Cine mai citește astăzi ase menea dulcegării turcești, haitiene, japoneze, siriene, egiptene, cambodgiene, persane și marocane, care i-au stabilit scriitoru lui francez o imensă celebritate? Dar, În numărul următor, revista ieșeană mărturisea cu amărăciune, Într-o notiță prizărită la „Miscelanea“, că a fost victima unui plagiat, cuvânt cu cuvânt, după La mort de Philae de Pierre Louÿs, carte abia apărută. Crasa ignorare a actua lității
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai amintiți când ați intrat pentru prima dată la Nestor? Dar la Capșa? Cum arătau cofetăriile și localurile șic din tinerețea dumneavoastră? Cine făcea cel mai bun cataif? Dar bomboanele cele mai gustoase? Unde se mânca mai rafinat? Care erau celebritățile peste care dădeați în localuri? Cum se comportau? A.R. La Nestor și la Capșa mergeam foarte des cu soțul meu. Habar n-am când am fost prima dată la nici una dintre ele. La Nestor țin minte că aveau și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Sternati.) Cele mai bune bomboane au fost - și sunt încă, după părerea mea - cele de la Capșa. Coincidență: chiar acum câteva zile am trimis cuiva un carton mare cu bomboane de la Capșa. Rafinat se mânca la Athénée Palace. Nu știu cum se comportau celebritățile, n-am întâlnit foarte multe. În schimb, bărbații erau îm brăcați foarte elegant, bărbații aveau înfățișarea boie roasă a domnului Neagu Djuvara, burice goale și blugi flenduroși nu se vedeau niciodată și nu erau în 135 localuri gălăgia de azi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prin conținutul ei, față de tot ce fizica și metafizica de azi ne învață să știm despre structura intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii mei. Forța nu e un zeu care, cu o simplă sfârlă, ar pune tot universul în mișcare. Forța nu e o entitate distinctă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin care am trecut, în așa fel încât să-mi pot privi propriul suflet "fără dezgust"?... Dar să trecem mai departe... Sufletul lui Făcând, acum 30 de ani, elogiul vicontelui Henri de Bornier, poet și autor dramatic, a cărui fragilă celebritate e azi așa departe de noi, încât mă-ntreb dac-a existat vreodată, Edmond Rostand evoca, în discursul său de recepție la Academia franceză scena aceasta: ... În noaptea de Crăciun a anului 1825, pacinicii locuitori ai unei case din Lunel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
handicapată, va deveni în curând și așa ceva. Ba, mai mult, dacă discursurile noastre televizual culturale vor fi asemenea celor despre cineva recent decedat („Despre morți, numai de bine“), avem toate șan sele să asistăm cândva și la funeraliile ei. (2003) Celebritate Spuneam cândva că singura șansă de supraviețuire a scriitorilor sau a oamenilor de cultură în conștiința maselor largi este parazitarea televiziunii. Mai întâi trebuie observat că se poate supraviețui onorabil și fără să te afli „în conștiința maselor largi“. E
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
talent, să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu asta își dorește orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă, săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o dedicație - asta nu poate fi decât fericirea supremă! Celebritatea artiștilor sau a scriitorilor era aproape de la sine înțeleasă în timpul comunismului, când oamenii de cultură care nu călcau strâmb, ba chiar erau prietenoși cu regimul, se bucurau de tot felul de avantaje și de campanii publicitare pe măsură. În lipsa vedetelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
revenim la ideea de parazitare a televiziunii. Cum so parazitezi? Așa cum procedează orice parazit: se adaptează cât mai bine la funcțiile corpuluigazdă, mimează că face parte din el. Prin urmare, pentru ca micul ecran să se transforme întro unealtă eficientă întru celebritatea lor, oamenii de cultură trebuie săși adapteze discursul la cerințele televiziunii. Dacă vor veni doar cu lecția învățată de acasă, cu perorațiile culturale cu care sunt obișnuiți, nu au făcut nimic: chiar dacă imaginea lor va fi transmisă în eter, ea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
convins că nu vă interesează !) a stârnit o hilaritate de nestăvilit, șuvița ca un semn de întrebare din creștetul capului lui Fatih Akin la fel, Julian Schnabel (premiul de regie) a ținut să se întindă până la cele 15 minute de celebritate, așa că a tot tras (penibil !) de timpul de antenă, Stephen Frears a avut câteva mimici revelatoare etc. etc. Dar momentul Alain Delon, care a rugat să se aplaude în memoria lui Romy Schneider, a fost foarte frumos și emoționant. Dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
evreiești (chiar și din cele modeste) de a-și Învăța copiii să interpreteze la un instrument muzică clasică. Prozatorul Isaac Babel vorbește despre „această demență” care cuprinse cartierul evreiesc al Odessei, devenit o „fabrică” de virtuozi care-și căutau apoi celebritatea În Europa și America : „Odessa furniză decenii În șir o mulțime de copii minune sălilor de concert ale lumii” <endnote id="(793, p. 270)"/>. Evident, În această privință, n-a fost vorba de un fenomen uzual doar În Odessa, ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]