2,847 matches
-
La colț de grădină,/ Fetița frumoasă/ La flori nu plivește,/ Nu le poate crește/ D-un dușman de pește” (Carol I - Constanța). O acțiune similară la nivel simbolic înfăptuiesc pretendenții la mâna fecioarei, însă aici gestul se încarcă cu semnificații ceremoniale postliminare inițierii: „ -Scoală, (numele), fii dormită,/ Că flăcăii au venit-u,/ În grădină au întrat-u,/ Florile că ți-au luat-u!” (Novoseliscoe - Odesa). Fata încheie somnul prin care coboară la rădăcina cosmogoniei și se contaminează de fertilitatea începuturilor, iar pețitorii ei doresc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-s nourași din sus/ Și-s pețitori la matale./ Și nu vin ca să te vadă/ Și vine ca să te ieie,/ Să te ducă peste munți/ La părinți necunoscuți” (Țepu - Galați). Descinderea din planul uranian arată că și flăcăii au parcurs ceremonialul inițiatic, colindele de flăcău oferind numeroase exemple ale venirii triumfale de sus, ca indiciu de eroizare. Trăsăturile inițierii masculine se păstrează și în textele adresate fetelor mari, coerența mentalului arhaic fiind deja demonstrată. Într-o colindă din Grădiștea - Ialomița, fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își d-aruncară/ Di-ncotro soare răsare,/ Pe poale de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm că prezentul indicativ nu mai reprezintă timpul sacru al faptelor arhetipale, ci are mai degrabă o încărcătură augurală. Colindătorii doresc fetei ca alaiul de pețitori din care ea să-l aleagă pe cel mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
informațiile potrivit cărora corpul sicriului este prevăzut cu două sau mai multe ferestruici’ (subl. aut.). Acesta consideră că „atunci când uzul căsuțelor de pe morminte a încetat, atributele acestora s-au transferat asupra sicrielor, deși motivația rituală nu mai exista”. Cântecele ritual ceremoniale păstrează, de asemenea, indicii ale înmormântării arhaice: „Roagă-mi-te, roagă,/ De șapte zidari,/ Șapte meșteri mari,/ Zidul să-l zidească/ Și ție să-ți lase/ Șapte ferăstrui,/ Șapte zăbrelui./ Pe una să-ți vină/ Colac și lumină;/ Pe una
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anume făcute, pentru ca mortul să se poată bucura cât mai mult de razele binecuvântate ale astrului sfânt. Din această pricină, multe triburi de indieni din America de Nord își înmormântează morții în copaci sau pe schele sprijinite pe crăci înfurcite” Cântecul ritual- ceremonial citat mai sus avea grijă ca dispărutul să primească în continuare lumina solară, sufletul tânjind după tot binele fizic cunoscut. Similitudinile dintre practicile funebre arhaice și scenariul inițiatic dovedesc limpede că statutul neofitului se identifică în mare măsură cu identitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un animal consangvin fetei, adâncind astfel și mai mult legătura fetei cu forțele genuine ale lumii. Limba română veche dădea cuvântului bour și sensul de „cerb”, ceea ce explică suprapunerea celor două apariții zoomorfe în textele colindelor. Vechimea impresionantă a poeziei ceremoniale depășește, așadar, estimările uzuale, datorită memoriei prodigioase a limbii. O variantă a basmului cuprinsă în colecția D. Stăncescu dă o explicație soporifică somnului fetei în leagăn, care, în colinde, face vegetația să crească exagerat: „S-a suit fata și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devin definitorii. Legătura osmotică cu pământul roditor conferă tinerelor știința intimă a plantelor, a momentului în care puterea lor taumaturgică și magică este în pârg. În colindele tip IV, Portretul fetei frumoase, apele retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt a cărui fertilitate maximă este figurată prin inflorescențe: „Vîntu-i lin bătutu-ș-au,/ Brîndușița fetelor!/ Nori negri scornitu-s-au,/ Grele ploi plouatu-și-au,/ Brîndușița fetelor!/ Câmpii dalbi spălatu-și-au./ Flori frumoase răsărea,/ Fete la flori că-mi ieșea,/ Îmi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apropierea tinerilor de esența lumii, până la integrarea totală. Feciorii pătrund în sacru în forma cerbului solar, perechea cinegetică a cornutei fiind rezervată pentru metamorfoza fetei de împărat. La fel ca bourul, cerbul are o funcție psihopompă atestată de toate textele ceremoniale funebre care descriu mortul purtat între coarnele acestuia. Menirea lui de călăuză spre un alt nivel existențial poate fi explicată prin sugestia coarnelor sale impunătoare, care au format credința că „poartă pe cap arborele vieții”. Mai mult chiar, românii consideră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mediul înconjurător, definește întreaga temă a ajutoarelor năzdrăvane. Fauna mitică nu are doar darul vorbirii și de a soluționa încercările imposibile, ci cunoaște o organizare rituală comună. Basmul Cu rățișoara, din Voia, Dâmbovița, dă peștilor cruțați de fecioară roluri în ceremonialul nupțial: mire, mireasă, pocânzău. Deși tendința de interpretare ar duce spre un imaginar limitat de reprezentările reale, în fapt, gesturile și instituțiile tradiționale refac modelul sacru, revelat în mit. Funcțiile rituale respectă, așadar, un arhetip și integrează omul în planul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cui este pantoful marital: „Cucuriguuu! Ficior d’i-mpărat! Fata moșn’iaguli într-o covatâ d’i cenușâ/ dupa ușâ” (Fundu Moldovei - Suceava), feciorul de împărat urmează indicația, parcă așteptată, și ritul de trecere se încheie pentru a se deschide ceremonialul nupțial. Capacitatea lingvistică a animalelor înconjurătoare este un dat al lumii tradiționale, care antropomorfizează mediul înconjurător și îi încadrează armonios ființa umană, spre deosebire de gândirea înstrăinată, modernă, în care persoana proprie a devenit măsura lucrurilor, percepute distinct față de natura umană. Cocoșul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în lup, urs, vulpe și eliberați de incursiunea eroică, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Șederea neofiților pe parcursul ritului de trecere în pielea unui animal și adoptarea comportamentului aferent constituie o constantă inițiatică universală. V. I. Propp menționează chiar un ceremonial inițiatic cu dominantă coregrafică: „erau incluse dansuri pentru care oamenii îmbrăcau diferite piei de animale: bivoli, urși, lebede, lupi etc. Capetele acestor animale slujeau ca măști. Tocmai ele simbolizau transformarea omului în animal”. Eroul hotărăște prin gesturile sale încheierea etapei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o inversare a forțelor: fata este cea care-l roagă să-i cruțe cetatea: „Luă-ntr-o mână sulița/ Și paloșul întralta,/ Ș-unde-l strânse,/ Ș-unde-l frânse,/ În poarta cetății-l duse./ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii împăratului mire hotărăsc încheierea etapei de izolare, rolul lor ritual fiind mai complex decât am putea înțelege din ceremonialul nupțial: „Am venit s-o luăm,/ În soare s-o purtăm,/ Că-stă-nchisă-n cetate,/ Sătulă de singurătate;/ Că locul nu-i priește/ Și de dor se ofilește” (Partizani - Tulcea). Interdicția luminii pentru fecioară este ridicată de către solii fastuoși, căci etapa de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pregătirii vânătorii este familiară, fiind „ritualul de purificare cunoscut din colinde, descântece și plugușoare (deșteptatul devreme, spălatul feței albe, pieptănatul și îmbrăcarea straielor noi)”. Atât în orații, cât și în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția sporită care se oferă ceremonialului pregătitor sunt în acord cu orice excurs mitic, fiindcă transcende lumea albă și pătrunde în cea sacră, pe care mirenii nu pot să o sondeze. Diferența între vânătoarea rituală din colinde și urmărirea nupțială este drumul invers pe care îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești și extramundane, ea înglobează energiile întemeietoare totale. Rolul nașului în ceremonialul tradițional de nuntă este foarte important, căci „nașii sunt cei care înfăptuiesc acte de inițiere, supraveghind neofiții până la consolidarea noii celule familiale. Depășirea sub cele mai bune auspicii a pragului dintre categorii sociale depinde în mare parte de ei.(...) Metamorfozarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de baladele și basmele fantastice, este omniprezentă în folclorul lumii, ca probă supremă a eroizării. Mai mult decât atât, acest motiv inițiatic, alături de înghițirea de către un monstru a dat naștere celor mai numeroase valorificări culte, moderne, ce reiau până în detaliu ceremonialul de trecere. Neofitul ce pătrunde în altă dimensiune prin pântecul spintecat al animalului sau este izolat printr-o claustrare punitivă în piele de bivol amintește de practica inițiatică a populației bantu de a înfășa neofitul în membrana stomacului și pielea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ajuns la concluzia că „tradiția se dovedește mai puternică decât ne imaginăm”. El preia afirmația lui Mircea Eliade privitoare la anterioritatea miturilor și ritualurilor românești față de civilizațiile antice și merge până la a „data” mitul leului înfrânt de fecior în textele ceremoniale acum 3000 de ani, când cultura europeană a acordat un spațiu larg fiarei cu simbolistică solară. Dacă începerea inițierii feminine după zămislirea pruncului mirific poate contraria în virtutea ideii că inițierea premerge căsătoria, trebuie amintit că procesul de trecere în noua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită în două sectoare: Ceremonial diplomatic, unde lucrau numai diplomați experimentați, buni vorbitori de limbi străine și Imunități și Privilegii, unde majoritatea diplomaților erau juriști cu experiență. Ei erau persoanele care avizau scutirile de taxe ale unor bunuri importate de ambasade sau de către diplomați, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
permanentă. Deci, directorul adjunct juca rol de director, iar pentru funcția de adjunct erau antrenați, la nevoie, cei trei prim-secretari din cadrul direcției, dar fără să fie retribuiți pentru responsabilitățile suplimentare, asumate de câte ori era necesar. Am fost încadrat la sectorul ceremonial și am primit referentura cea mai dificilă, adică relațiile cu toate ambasadele statelor socialiste. Era referentura cea mai puțin râvnită, întrucât frecvența anuală a schimburilor de vizite ale României cu cele nouă state socialiste europene reprezenta aproape 50% din totalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fidele a acelor vremi. Constat, după ce mi-am consultat agenda, că, încă din 16 iulie 1984, aveam un program pe cât de aglomerat pe atât de riguros cântărit, că de fapt eram antrenat în aproape toate activitățile direcției și că echipa ceremonialului diplomatic participa, la nevoie, cu tot personalul, când era vorba de delegații numeroase sau de participare la cel mai înalt nivel, ori chiar de recepții mai pretențioase, la ambasadele mai mari, cu prezență mai numeroasă din partea oficialilor români. Precizarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din București la ședințele de deschidere și închidere ale Congreselor partidului, sesiunile mai importante ale Marii Adunări Naționale intra, formal, în obligațiile Protocolului M.A.E. Cu aproape o săptămână înainte de începerea lucrărilor Congresului al XIII-lea, întreaga secție de ceremonial era angajată în această acțiune. Întrucât sectorul de care răspundeam era "pătruns de disciplina de partid" și nu erau probleme ca diplomații din țările socialiste să se comporte în ton cu sala, mi-am îndreptat atenția spre ambasadorii din vestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se alinieze celorlalți aliați membri ai Tratatului de la Varșovia și să accepte ideile și programul de acțiuni pentru introducerea și punerea în practică în tot "lagărul socialist" a deja vestitelor perestroica și glasnosti. Lucram de aproape trei ani la secția Ceremonial a Direcției de Protocol a ministerului, când mi s-a comunicat că de la Moscova urma să sosească la București o echipă de 10 persoane pentru pregătirea în detaliu a vizitei oficiale în România. Fusesem nominalizat ca membru al echipei române
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vizitei. Cele mai dificile elemente, la care pozițiile oaspetelui și, respectiv, ale gazdei erau aproape imposibil de conciliat, au apărut la punctul transport pe ruta Otopeni-București și în celelalte deplasări comune pe străzile capitalei. Protocolul părții române prevedea că, după ceremonialul primirii înaltului oaspete, cei doi demnitari trebuia să se urce într-un automobil decapotat, de unde urmau să primească aplauzele mulțimii, iar ei să răspundă cu zâmbete și să salute așa-zisul entuziasm popular. Gorbaciov nu voia să se urce în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu avionul de la Teheran, era și noul ministru al afacerilor externe, care, la câteva zile după ce fusese instalat în minister, dar înainte de a pleca la Moscova, făcuse un fel de inspecție prin toate birourile. Când a intrat în biroul secției Ceremonial din Direcția Protocol, după ce a aruncat o privire critică peste noi, cei patru diplomați, mă zări la biroul din colțul meu, de lângă fereastră: Aici, ești Sbârnă? Să-ți faci bagajele. Mă trimiteți la post, tovarășe ministru? Te trimit la dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]