7,296 matches
-
în largul Infinit. In fiecare clipă te simt așa aproape! Ființa ta iubită, simt, cum își dorește Viața noastr-aici s-o vezi îndeaproape. Mi-e inima pustie, gândul... răzvrătit. Cine-i vinovat pentru-a mea durere? O pâlpâiere slabă se chinuie în vânt In veșmântul negru nu mai am putere. La ceruri mă întorc cu chip îndoliat Să te mai văd aș vrea, blajin, duios și drag. Mă-ntreb fără cuvinte, ce s-a întâmplat? Cum de ai trecut al Veșniciei
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
tăi? Nu mai sufla crivățul tău în sufletele astea chinuite, încă înainte de a se naște! Era tare supărat moșneagul. Dar blestemata de Iarnă nu se lăsa impresionată de vorbele amarnice ale bătrânului. Îi zise: -Tacă-ți fleanca, moșneag nebun și sclerozat! Chinuiești nenorocitelastea de sclave cu treaba ta fără de rost, fără început și fără sfârșit. - Rostul muncii mele, zise Moș Vreme, este ursita ființelor din lumea asta și a rânduielilor din Univers, așa cum este voința lui Dumnezeu. - Prostii, povești și baliverne îndrugate
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
proști! După ce legi răsucești tu ursita ființelor din lumea asta? După toanele sau bâlbâielile tale de cretin sclerozat? - După legile Firii lăsate de bunul Dumnezeu, Creatorul acestui Univers! răspunse calm Moș Vreme. - Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică și, cu toanele tale de nebun periculos, urzești viitorul fiecăruia cum îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
sclerozat? - După legile Firii lăsate de bunul Dumnezeu, Creatorul acestui Univers! răspunse calm Moș Vreme. - Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică și, cu toanele tale de nebun periculos, urzești viitorul fiecăruia cum îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme se uită cu milă la ea. Înțelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme se uită cu milă la ea. Înțelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi zise: - Pesemne că o mare îndoială te-a îndemnat să vii la mine. De ce te chinuiești și te înverșunezi așa? Spune mai degrabă care îți e întrebarea fără de răspuns? Văzându-l atât de direct, și Iarna trecu la subiect: - Te-nvinuiesc, nebunule, că ai aruncat vorbe nesăbuite în urechile proștilor! I-ai instigat împotriva mea! De unde
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
îndemnat să-i spui unui supus de-al meu că eu voi fi înlăturată de la conducerea țării de vrăjitoarea Primăvara? - Nu i-aș fi spus dacă n-ar fi venit la mine cu disperarea tuturor supușilor tăi pe care îi chinuiești și-i urgisești. Când valul disperării i-a luat pe toți, când se tânguie și se jelesc, când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost și tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
da ,noi suntem faraoni, și voi Cli(tor)opate) nu avem treabă, ne batem, apoi bem o bere, ne culcăm îmbrăcați, mâncăm nespălați, și...suntem măsculini și solidari. Voi, în ciuda toaletelor voastre pretențioase, a cizmelor cu tocuri înalte, tot vă chinuiți să fiți feminine, dar nu reușiți. Acum v-ați făcut și organizație conspiraționistă contra bărbaților geloși. Da, suntem de acord cu voi să-i bage la pușcărie pe romii bețivani care fac viața un iad femeilor și familiei. Dar nu
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
să se gândească la ororile care nu o lăsaseră să pună geană pe geană în noaptea dinaintea nunții, dar ele zburau pe sub pleoapele închise, ca imaginile dintr-un film de groază în care soțul ei era un psihopat care o chinuia până la moarte, îi ascundea trupul între mâlurile puturoase din Delta Dunării și îi anunța pe prietenii ei că se înecase în mod accidental. La un moment dat, după multe ore de mers pe șosea, în față li se deschise o
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
vino înapoi din cer . Jurămînt solemn îți fac , eu din gură n-am să tac , Voi vorbi pînă la moarte despre fapte și dreptate . Am să gust vinul amar , am să beau sânge-n pahar , Am să umblu pe pământ , chinuit de gândul sfânt Să scriu ceea ce-ai făcut . Miere dulce din venin , greu e Doamne acest chin , Rău e-n lume printre șoapte , fără mentori , fără carte . Tristă-i viața omului , ca și puiul cucului . Plânsetu-mi este balsam , lacrimi
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
basm sub un oblon de pleoape ... Sunt lacrima-ți de dor ce-ai risipit-o, Ești apa-mi vie înecată-n ape ... Sunt umbra ta din umbra ta, iubito, Ești zvonul unui zvon din răni durute ... Sunt fericirea ce ai chinuit-o, Ești opiumul durerilor trecute. Frați români, vă invit, cu sufletul curat și cald, să vă alăturați marelui mostru proiect liric RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT - CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR. Referință Bibliografică: Rugă fără sfârșit - cel mai lung poem
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
modul în care talentul lor în stilistică a modelat, a îmbogățit și înășțat limba română. Citind cartea Introducere în opera lui Nichita Stănescu, apărută la editura Minerva în 1986, mi-am adus aminte de ce spunea Emil Cioran:” Pe când omul este chinuit de regretul paradisului, îngerii suferă de noastalgia lumii “, stare pe care o simt și acum citind prefața, semnată de Alex. Ștefănescu, la o antologie a poeziei stănesciene. În loc de concluzie amintesc aforismul lui Eugen Lovinescu: “ O lucrare de artă trăiește prin
ARTA ŞI LITERATURA ÎN CONCEPŢIA LUI ALEX. ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361898_a_363227]
-
metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
am și eu o tehniciană, numai că aceasta nu are o facultate terminată cum eram eu, ci doar un liceu agricol. - Nici cel puțin nu-i pe specialitatea zootehnie, dar cum nu am avut alt candidat la funcție, m-am chinuit la început cu ea, însă fiind fiică de țărani a învățat repede ce are de făcut și acum am încredere în ea. - Vezi că ai înclinații native de pedagog? Te vei descurca foarte bine în calitatea de profesor de științele
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
binețe chiar și-o poezie frumoasă. Mama deschide larg ușile de la antret apoi odaie și ... suspans, un brad imens impodobit cu tot felul de globulete, beteală, lumânări din ceară, bomboane în staniol colorat, legate și ... și cineva care se tot chinuia să-l introducă pe ușile mari, dar neîncăpătoare. În sfârșit Moșul ... Moș-Crăciun!!! Când l-am văzut m-am întristat și descurajată l-am privit cu suspiciune ... nu semăna defel, cu cel văzut în cărțile mele de povești. Nu avea rost
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să trăiască, nu luptă cu viața
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
am suportat cu mult stoicism acel frecuș caraghios la care m-a supus. La sfârșitul zilei, ne-am așezat amândoi pe un buștean, eu vesel, iar el trist. Care va să zică eu o să fiu domn de atunci înainte, iar el o să se chinuie toată viața prin păduri! De, ce să-i faci, fiecare cu meseria lui! Hasiuc ăsta era șahist amator foarte talentat. Odată, dormind și el la cabană o noapte, după ce s-a cherchelit bine, m-a pus să joc șah cu
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
2012 Toate Articolele Autorului Rău îmi pare, rău, femeie, Niciun ban nu dau pe tine! Prea ai devenit atee. Du-te, pleacă-n țări străine! Fă-te slugă și muncește, În țara asta nu ai loc! Du-te și te chinuește; E traiul astăzi greu la bloc. Roabă-ai fost mereu în țară; Griji ai dus atâtea-n spate! Te-am mințit, a câta oară, Noi cei sfinți, plini de păcate?! Eu nu te cumpăr pe doi bani Și nici pe
TU, EVA MEA, CUM AI PUTUT? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362060_a_363389]
-
deja a plecat? Cum doare sentimentul ce apare la sfârșit cu ardoare Te face săvrei săfi fost un altfel de om care- Săfi iubit femeia înainte ca ea săfi uitat? Cum sunăeu -l tău în singurătatea care- Parcăte spânzură, te chinuie și doare Acum când știi cât conta săte fi schimbat? Beatrice Lohmüller 11 iunie 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ http://versurisipoezii.blogspot.ro/ Referință Bibliografică: Cât de trist? / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1258, Anul IV, 11
CÂT DE TRIST? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362131_a_363460]
-
Săgeata? Oare nu I-o fi plăcând Domnului de Coloană soarelui de vis? Sau nu i-o fi plăcând de celula mea Stem? Ca și eu cred că am fost odată, în altă viață, o atlantidă Amazoana... - Nu, doamnă, vă chinuiți degeaba. Ne e vorba de Coloană soarelui de vis, sau de celula d-voastră Stem...El lucrează acum la greu cu Luna. Cică vrea să facă alte scântei din Ea și când vine, schimbă repede scânteile, le ia pe cele
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
mă găsiți totdeauna acolo, afară de câteba ceasuri pe noapte, când mă silește să vin acasă ca să dorm. Dintre ai lui nu vine nimeni, sunt istovită și mi-e frică să nu cad înainte de vreme. A pierdut orice nădejde și-l chinuiesc gândurile tot atât cât și suferințele trupului. Înțeleg că ar vrea să vă vorbească mai pe îndelete. A dvoastră din toată inima, Otilia Cazimir Otilia Cazimir este în centrul mișcării scriitoricești și la curent cu ceea ce se întâmplă în epocă
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
a se verifica în acest fel, de a auzi și păreri mai autorizate ale unor oameni mai experimentați decât ei și, în felul acesta, de a nu-și pierde încrederea. Pentru că, de publicat, oricum nu puteau publica nimic. Pentru cei chinuiți de talent era singurul loc unde se puteau exprima. - Dați-ne câteva nume de tineri scriitori care s-au afirmat, dintre cei care au format rândurile Cenaclului Universitas. - Cristian Popescu, Radu Sergiu Ruba, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Răzvan Petrescu, Daniel
“SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUŞIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU” de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365788_a_367117]
-
la brâu, Când ne declară supărate , Apele pe mine curg pârâu, Că nu pot fi nicicum egale, Mă scuzați că vă întreb ceva: Atâta timp cât n-au parale ... Mie-agricultură-mi trebuia? Câte din ele ne pot spune, Somnul meu de noapte-i chinuit, C-au fost la telviziune, Trebuie arat și discuit. Spre-a ne explica, color, N-am sămânță, n-am îngrășăminte, Dincotro vin și cam ce vor? Ale cui păcate le trag SFINTE? Ba, dimpotrivă, susțin toate, Geaba mă tot zbat
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte într-o dungă, iar oamenii, ah oamenii, nici rugăciuni nu mai clădesc, Dumezeu fiind, ca niciodată, părăsit, singur, vândut și dincolo de speranță. Țipă pădurile și apele și pietrele, ca niște copii loviți fără noimă, căci nici o cruce și
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
-mi farmece Dar când migdalul înflorește tot mi se pare că-i cireș. Atunci dorul se trezește Și-mi lasă pe hârtie-un vers. PIATRA PREȚIOASĂ (micuței etiopience) Venită de departe, dintr-un ținut sărac. tărâm secat de apă și chinuit de foame, pe drumuri de tină, prin arșițe și ploi, mica piatră prețioasă A ajuns la noi. Frântă de talazuri, purtată de vânt zbuciumată-n unde, netezită-n val, în cele din urmă a ajuns la mal. Timidă, stingheră, plăpândă
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
un coș de gunoi și amețit de foame și de gândurile negre ce-i roiau prin minte, se îndreptă cu pași nesiguri spre casă. Aici plăti femeii care își terminase treaba și se întinse în pat, gemând obosit. Foamea îl chinuia acerb. După un timp se sculă, se duse la frigider, îi privi sceptic interiorul, și-i trânti la loc ușa, gata s-o rupă din balamale. Se așeză din nou în pat, cu lacrimi în ochi... „O, Doamne totul este
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]