4,544 matches
-
paradoxal), mizând pe vocea ascuțită și răgușită a lui Robert Plant, gândită însă ca o incantație picurată cu destulă perversitate. Apoi, treptat, ritmul se accelerează, chitara devine tranșantă, iar ceea ce până atunci făcuse vocea lui Plant, începe să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis, glosând sonor pe imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
vocea lui Plant, începe să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis, glosând sonor pe imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis, glosând sonor pe imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care m-a hipnotizat: nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care m-a hipnotizat: nu de la început, efectul se face simțit doar după ce asculți Stairway to Heaven de vreo cinci ori, iar a zecea oară poți chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
însă cea care m-a hipnotizat: nu de la început, efectul se face simțit doar după ce asculți Stairway to Heaven de vreo cinci ori, iar a zecea oară poți chiar percepe vibrațiile secționate, clandestine, suite pe vocea lui Plant și pe chitara lui Page. Le doresc succes alpiniștilor pe spirala Led Zepp, sau mai lejer și prietenește spus, le doresc succes cățărătorilor! A doua simfonie blues-rock de anvergură, alături de Stairway to Heaven, este July Morning (ar mai intra aici și Child in
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
este întrucâtva patetic și melodia trece prin riscul unor sonorități excesiv sentimentale vocal, aici stilul contrapunctic și structura sunt realizate prin îmbinarea ingenioasă a claviaturilor, vocii, chitării și percuției - rolul esențial cred că îl are totuși orga electronică mixată cu chitara. Dar la fel de mult, oricât aș vrea să nu fie așa, este esențial fluxul emoțional. Din această pricină, July Morning este o compoziție care pedalează pe o stare sufletească extremă, să zicem - atac de melancolie acută etc. Îndrăgostiții pătimași, de pildă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
valorile consacrate ale societății, cu atât „se vinde“ mai bine. Iar când suma obținută din vânzări este suficient de mare, anarhiștii devin Repere, Valori, Zei, ținte ale contestației tinerilor (care, ca să rămânem în domeniu, nu știu nici să țină o chitară în mână, cum zicea un rollingstone despre un punker...). Numai că-n showbiz „mutația valorilor estetice“ se desfășoară cu viteza unei motociclete japoneze, condusă de-un american dement pe-un teren accidentat din Țara Galilor... Acesta e point of entry al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
și-a câștigat propriul public. Public pe care dorim să îl răsplătim cu acest material. Va fi un album mai scurt, în jur de 11 piese, iar lansarea va fi undeva în octombrie-noiembrie. 5 x LUNA AMAR| MIHNEA - trompetă, voce, chitară Descriere scurtă a vieții personale... la naiba, e aproape imposibil de făcut așa ceva! Mi se pare că ființa mea e o cameră prea plină din care, periodic, elimin câte un obiect doar pentru a-l înlocui, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
asta ar fi o ființă, ar avea o față frumoasă și strâmbă, cu un ochi mereu plecat în pământ, iar celălalt țintind spre capătul cerului, dând palme cu mâna stângă și alintând cu mâna dreaptă. Come, join us... NICK - voce, chitară câmp alb și neted cloroform iz calm de dulce și dospit nesomn frunze în ceafă veștede în salbă cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pieselor noastre încă din sala de repetiție tocmai din această cauză. Sunt fericit că acum fac ceea ce am vrut să fac de la 10 ani și, mai ales, că am găsit oamenii cu care să fac asta, respectiv să cânt. VALI - chitară Cred că mi-am dezvoltat o mare abilitate de a surprinde momente în toate seriile de detalii. Nu mai știu exact despre ce e vorba, trist, dar asta e definitoriu în ultima vreme. Cred că m-am așezat pe parchet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nu umblăm teleleu ca bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am hotărât să ne oprim pur și simplu unde se aude ceva muzică. Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Vulpoi desăvârșit, David Bowie a mirosit imediat talentul imens, disponibilitatea stilistică, anvergura necunoscutului chitarist. Intuind că poate exploata în folos personal „descoperirea“, l-a invitat să cânte împreună. A primit doar un gest de complezență. SRV a făcut partea de chitară pe discul (oarecare) Let’s Dance, dar i-a refuzat lui Bowie contractul de turneu. În sângele său vibra altfel de muzicalitate, pusă imediat pe disc la invitația lui Jackson Browne, în studiourile californiene. Privind retrospectiv, ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
talentul cu care SRV a fost hărăzit de Creator. Eric Clapton, auzind aprecieri bune despre texanul uimitor, s-a dus la un concert. Tot timpul, mărturisea apoi, s-a gândit că el nu poate să scoată ce scoate SRV de pe chitară. Și nici nu va încerca, își spunea în drum spre casă. Dar nu trecuseră nici 20 de minute de când băgase mașina în garaj, că îl și dureau falangele din cauza strădaniei de a prinde „secretul“ americanului... Că fiecare chitarist are secrete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu mult mai bine decât Jimi chiar piesele acestuia! Pun discurile lui SRV în fiecare săptămână. Nu știu ce mă încântă cu deosebire. Vocea n-are un timbru impresionant; da, dar ce dulceață de lămâie macerată în miere și diluată cu whiskey!... Chitara... Hai să nu exagerez. În relația cu vreun muzician sau cu vreo formație rock, eu n-am și gimnastica intelectuală! Pentru că această muzică nu se simte la nivel cerebral; iradiază-n alte părți ale corpului, pe care nu le mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se Întâmplă În căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul extrem... Păreau nelipsiți din apartament doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
spațiile ei goale, te roagă să transcrii acolo versurile, așa cum le-ai auzit tu. Găselnița mi se pare extraordinară. Chiar dacă entuziasmul e În pericol de-a fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
imaginare: teme cu subiect scurt: deschiderea unei uși, se Împiedică, cade, se ridică, se scutură, În condiții atmosferice diferite: ploaie, vânt, se face timp frumos, Înoată, face plajă, joacă volei pe plajă. Teme cu obiect: baston, folosit ca instrument: vioară, chitară, unealtă de câmp sau bătător. c) studii de expresivitate facială: În oglindă, În grup, treceri de la o stare psihică la alta diametral opusă: frică-curaj, veselie-supărare, mirare-certitudine. Expresivitate facială prin imitație sub formă de joc În perechi sau grupuri mici În
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
spus cândva, Jethro Tull este „an extended family“ (o familie extinsăă. Care sunt muzicienii care vi se vor alătura în concertul de la Sibiu? John O’Hara, la clape, James Duncan la tobe, David Goodier la bas și Florian Opahle la chitară. Toți sunt muzicieni care au cântat alături de mine în spectacole solo sau orchestrale, în ultimii câțiva ani. Martin Barre (singurul membru stabil al trupei, alături de Anderson - n.r.Ă este în vacanță la reședința sa din Canada, pentru trei săptămâni, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
iar în 2003 Ian Anderson a scos cel de-al patrulea album solo, Rupi’s Dance, iar Jethro Tull a lansat The Jethro Tull Christmas Album. Acum, Jethro Tull lucrează la un nou album. Componența oficială: Ian Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, armonică, bamboo flute Martin Barre - chitară John O’Hara - clape David Goodier - bas James Duncan - tobe Doane Perry - tobe „Academia itinerantă Andrei Șerban“ în SDC Nu pierdeți în numărul viitor dosarul special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban“, proiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de-al patrulea album solo, Rupi’s Dance, iar Jethro Tull a lansat The Jethro Tull Christmas Album. Acum, Jethro Tull lucrează la un nou album. Componența oficială: Ian Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, armonică, bamboo flute Martin Barre - chitară John O’Hara - clape David Goodier - bas James Duncan - tobe Doane Perry - tobe „Academia itinerantă Andrei Șerban“ în SDC Nu pierdeți în numărul viitor dosarul special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban“, proiectul inițiat de ECUMEST și de Institutul Cultural Român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de cel mai bun nivel, cu risipă de talent artistic și inteligență tehnică, într-un aliaj strălucitor și bubuitor. Tobele lui Charlie Watts au făcut senzație și cred că s-au auzit până la cealaltă margine a Bucureștiului. Duetul și duelul chitarelor în care s-au lansat Keith Richards și Ron Wood ne-au ținut aproape cu răsuflarea tăiată. Pot spune liniștit, fără teama de a exagera, că Richards, cu moaca lui plictisită, mahmură, atât de simpatică, a avut momente de geniu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
metalic, uscat, cu ecou de tablă îmblănită (dacă există așa ceva), îmi umple cavitățile auriculare, inundă arterele din zona gâtului și coboară lent, dureros de lent, spre inimă, plămâni, ficat. Basul ce însoțește percuția îmi perforează stomacul, intestinele și aparatul urinar. Chitara, excesiv de monotonă, se împiedică de globulele sângelui. Pe unele (cele roșii? cele albe?) le sparge, provocând explozii de ceea ce în limbaj prozaic s-ar numi senzații. Pe celelalte doar le împinge într-o direcție necunoscută, încotro ajung să mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
împotrivire. Aud voci rostind cuvinte în limba engleză. Stranger, violent, friend, reaction, cave, surrounded, my own world, we, stranger, isolation, insight, remember nothing, closer, stranger... Sticlă spartă, cioburi aruncate pe podeaua de ciment casant, apoi pisate cu ciocanul... Și iar chitara, cu reverb și wah-wah de mi se răsucesc venele, firele de nervi, fibrele mușchilor, grăsimea adunată pe abdomen, ca și toate legăturile nevăzute și necunoscute ce alcătuiesc „sufletul“ (cele 26 de grame!) - dacă mai rezistă în zidirea de carne, oase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
din domenii diferite: trei actori, un pictor, un dansator, un artist video și un muzician. Până și sufleurul face parte din joc. Un artist video mixează ingenios imagini și fotografii, rezultatul fiind proiectat pe ecrane, muzicianul cântă la pian și chitară într-un colț al scenei, pictorul creează pe niște pânze uriașe, din toate acestea rezultând un carusel al cinismului, care domină lumea aparent frumoasă a artei. Un carusel care răstoarnă orice încercare firavă de bunătate și frumusețe, și în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui Charlie Parker, chitara lui McLaughlin, vreo piesă cu Chet Baker... E o lume întreagă, complexă, dezaxată și decadentă (o amintesc prin sintagma „anii ’50“Ă la care-mi zboară gândul - și mă sufocă pâraiele de lacrimi ale nefericiților prinși în malaxorul istoriei ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]