2,672 matches
-
face un semn de bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Împreună!!... Să luptăm!!... Ridică dalta ce căzuse lângă prag:... La muncă sihastre! Avem un altar de ridicat... Răsucește dalta pe-o parte, pe alta... Râde: "Măcar că-i știrbă... Greu-greu... Merge și așa!... Să fim noi sănătoși... Haide!... Să muncim!!"... Buciumă... Ciocârlia cu trilul ei, înalță un imn soarelui ce răsare... ADDENDA "O Samă de Cuvinte" Mărturie despre cel ce a fost și este și astăzi poate "cel mai Mare Român" "...Suntem din toată inima pregătiți întru totul, având de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum sunt Spațiul în literatură și Dicționarul personajelor lui Dostoievski. Și unele și celelalte stârnesc admirația cititorilor avizați, dar primele îi produc și o puternică strângere de inimă celui care l-a cunoscut pe admirabilul, frământatul, mult încercatul autor. Livius Ciocârlie I Cum de am putut să uit, scriind în După-amiaza de sâmbătă despre mama, „povestea cu acul”? Una dintre cele care m-au impresionat mai mult din câte am auzit de la ea... (Se potrivește, în acest caz, proverbul: „a găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt. Am inventat un motor Care m-a salvat de pământ. Carburant sum, esse, fuit Vorbe, adică energie. Sunt, nefiind, infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inedită a lui George Enescu. Am pus-o într-un plic, adăugând, tot în xerox, poezia lui Bobu, care-i plăcuse atât de mult maestrului. Cineva, nu știu cum, va trebui să găsească vreun caiet de poezii a lui Ion Bobu. Una, "Ciocârlia", a fost publicată în "lașul literar", dar sub semnătura celui care făcea "Poșta redacției". (A murit și el, și păcatele lui uitate sunt.) Cineva ar trebui să încerce totuși recuperarea poeziei lui Ion Bobu. A fost sufletul de poet cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Așa însă, este cu totul altceva. Cum să nu fie astfel, când Costică, un schizofren cu care sunt prieten, mă roagă să-l tratez, să-i "fac" ceva, că are o criză de alergie... "Sunt o mulțime de frunze de ciocârlie în vânt, de câteva zile", se explică prietenul meu. * Nopțile, în stagiul de la Câmpulung, sunt foarte interesante. De fapt, nebunia, ca și înțelepciunea, trebuie căutată noaptea. Trebuie să știi, mai ales, să asculți. Examinând schizofrenia, noaptea, Pavlov a înțeles (el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
știu că-l enervează când mă laud cu nonconformismul meu. Îl îndemn să continue să teoretizeze, dacă asta îi place. Dar el mă privește zâmbind și scoate o cărțulie din buzunar: De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri de Livius Ciocârlie. — „A murit Costică, vărul lui T. A murit înjurând democrația. Toți țăranii spun la fel: pe vremea lui Ceaușescu pământul se lucra, ți se dădea câte ceva, din ce rămânea puteai să cumperi pe bani puțini. Mai și furai... Trăiai de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se poate. Atunci, dacă nu se poate vorbi de bine, măcar de rău să-i vorbești. Să nu-i taci!... Așa cum îl tace Noe Manolescu, acest bulibașa al criticii românești, pe Sorin Titel... Când un bun prieten al mortului, Livius Ciocârlie, sfios din fire, a spus la lansarea corăbiei de hârtie a lui N.M. că regretă că n-are și Sorin Titel un colțișor pe punte, Salvatorul literaturii române s-a justificat frivol ca o coafeză: „Nu am avut niciodată chef
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
adolescentine. Ce m-a frapat cel mai tare a fost o frază a aceluiași Mușina, care se plângea că optzeciștii, lipsiți de curaj și de imaginație, n-au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie, Mircea Martin, E. Simion, Mircea Zaciu. Cum se poate ca o generație de poeți și romancieri, căci mai ales aceștia s-au remarcat și nicidecum critica optzecistă, cum se poate ca această generație să aibă drept maeștri din generația precedentă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
are un curios mod de a pricepe mâncarea "pîinii și sării" Moldovei, căci atunci când visează la soarta nepotului său Iorgu, care are să se întoarcă de la Sadagura, dorește, între altele, și: "Să deie Domnul, fătul meu, să mi te înalți ca ciocârlia și cu tine să-ți înalți și neamul!... Să deie Domnul s-ajungi ispravnic, pentru ca să faci stare mare!..." Să-ți înalți neamul, făcîndu-te ispravnic, pentru a face stare mare!... se cunoaște și azi lucrul. Alecsandri ridiculizează pe Iorgu, punîndu-i în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
1934-1942), iar la București, simultan, Școala de Ofițeri de Jandarmi (1942-1944) și Facultatea de Drept (1942-1946). Participă la război, pe frontul antihitlerist. Ofițer până în 1962, o vreme va fi redactor-șef la revista Arhivelor Statului, apoi secretar literar al Ansamblului „Ciocârlia”, redactor la televiziune, din 1971 la revista „Pentru patrie”, membru în consiliul de conducere la „Săptămâna”. Debutează în 1945, la „Facla” din Brăila, unde e prezent cu proză și cronici literare, iar prima carte, Croitor pentru săraci , îi apare în
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
două ori, taie un cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un aer misterios: toate vin „de sus”, și laudele și criticile. „A zis tovarășul Toma”... „A zis tovarășa Ciocîrlie”. Îmi vine să rîd. Ei, și! Ce știe „tovarășa Ciocîrlie”? Tot de sus „s a făcut observația.” Cine? N-au nume, n-au figuri? Sînt invocați și cititorii, evident anonimi, care vor ceea ce li se abate lor prin gînd, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un aer misterios: toate vin „de sus”, și laudele și criticile. „A zis tovarășul Toma”... „A zis tovarășa Ciocîrlie”. Îmi vine să rîd. Ei, și! Ce știe „tovarășa Ciocîrlie”? Tot de sus „s a făcut observația.” Cine? N-au nume, n-au figuri? Sînt invocați și cititorii, evident anonimi, care vor ceea ce li se abate lor prin gînd, dar al naibii se mai potrivesc cu el în păreri! Toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a relatat cele ce urmează) s-a plimbat pînă la două (împreună cu N. Manolescu, Al. Călinescu și cîțiva actori). Neavînd somn nici după această oră, au discutat despre „bărbații de la Zile”, cel mai atrăgător părîndu-li-se a fi timișoreanul Livius Ciocîrlie, un domn distins, suplu, cu o figură fină și un aer de nobil scăpătat, atins de spleen și melancolie. *Tovarășa Floareș, primărița Oneștiului, a împărțit invitații la „Zilele Culturii Călinesciene” în două categorii: cei de categoria I (bucureșteni, timișoreni, ieșeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre Sainte-Beuve: „A vrai dire, comme tant de timides, il ne distingue pas trșs bien l’amitié de l’amour. Il se mettait au nombre des adultșres par nature, qui se tiennent dans les régions incertaines et douloureuses”. *Carol din Ciocîrlia de Jean Anouilh: „(...) Dar, mai ales, nu pot să sufăr să se sacrifice cineva pentru mine. Detest să fiu iubit. Asta creează obligații. Și am oroare de obligații” (v. Teatrul francez contemporan, 1964, p. 117). Îl înțeleg. Poate fi acuzat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neglijabil, în punga ospătarului. La urmă socotiți cam ce v-a rămas din salariu. Cum ar spune omul din popor: Cinci câștig, șapte mănânc, ce rămâne bag în pungă. Intrați apoi, așa, din curiozitate, și prin niște berării (de recomandat: Ciocârlia, Cina, Bastion, Badea Cârțan) și vă veți speria de cât poate câștiga un barman ceva mai mult decât un prim-secretar. Asta datorită tertipurilor și îndemânării cu care deșartă halbele în gâtul unor consumatori abrutizați de neșansa unui trai civilizat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
avusese și el ceva necazuri cu autoritățile române, în Decembrie 1939, în legătură cu valul de arestări, care se abătuse atunci asupra Timișoarei. Boroancă a ajuns cu chiu cu vai la Neagu acasă, căruia i-a spus parola pe care o stabilisem „Ciocârlie”, de anul trecut și acesta s-a pus în mișcare. L-a trimis pe feciorul său împreună cu contrabandistul să îi întâlnească și să îi aducă acasă la el. Astfel au plecat toți cinci spre casa lui Neagu: feciorul lui înainte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nașterea lui Bertolt Brecht și publică o biografie intelectuală a lui Herbert Marcuse. Daniel Vighi abordează subiecte incitante: Hamlet sau Despre suferința cunoașterii (3-4/1978), Paradigme stilistice în mitul marii treceri (3/1979), Valențe ale simbolismului cultural (2/1981). Livius Ciocârlie semnează articolul Considerații despre statutul simbolului în romanul francez modern (1-2/1979), se oprește asupra lecturii (8/1979) sau analizează critic valențele „spiritului creator” (6/1983). Alți publiciști prezenți aici sunt Viorel Boldurean, Partenie Murariu, Petru Ilieșu, Radu Matei Todoran
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
Șerban. Mihaela Bugariu tălmăcește din Jacques Prévert, Tudor Dragomir din Céline, Marcel Pop-Corniș din W. Peterson, Valeriu Drumuș din Reverdy, Andreea Gheorghiu din C.G. Jung, Radu Ciobotea din Karl Jaspers etc. Sectorul criticii literare este acoperit de Dorina Rotar, Livius Ciocârlie (Realism și devenire poetică, 7/1975), Constantin Vintilescu (despre Delirul, Moromeții și Viața ca o pradă), Radu G. Țeposu, Valentin Vișan, Șerban Foarță ș.a. Dintre interviuri se remarcă acelea ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
în fine, un nou dialog cu Eugen Todoran, despre expresionismul lui Lucian Blaga (1-2/1988). Anul 1982 se încheie cu două numere ale unui supliment literar de șaisprezece pagini, în care se regăsesc semnăturile lui Sorin Antohi, Bogdan Ghiu, Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș, Mircea Pora și Cornel Ungureanu. Și în 1983 în suplimentul literar sunt oferite pagini din jurnalul lui Mircea Pora, iar la rubrica „Profiluri XX” Mircea Cărtărescu întreprinde O lectură arhetipală a nuvelei „Moartea la Veneția”. Anii 1984 și
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
Versuri, Timișoara, 2002 (în colaborare cu Ildiko Gabos). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 14-15; Grigurcu, Poeți, 472-476; Ciobanu, Însemne, II, 224-227; Zaciu, Cu cărțile, 211-218; Iorgulescu, Critică, 85-86; Regman, Noi explorări, 47-49; Gheorghiu, Reflexe, 197-200; Grigurcu, Între critici, 337-340; Ciocârlie, Eseuri, 87-94; Steinhardt, Critică, 198-200; Tartler, Melopoetica, 105-109; Pop, Jocul, 397-412; Călinescu, Biblioteci, 144-148; Mincu, Eseu, II, 150-154; Grigurcu, Existența, 407-416; Munteanu, Jurnal, IV, 198-203; Simion, Scriitori, IV, 404-413; Vasile Popovici, Poezie și eseu, O, 1990, 14; Alex. Ștefănescu, Spectacol
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
O, 1980, 11; Cornel Ungureanu, Deschidere către Crișu Dascălu, O, 1986, 2; Nicolae Manolescu, Poezie și limbaj, RL, 1986, 45; Al. Călinescu, Un alt fel de a citi poezia, CRC, 1986, 46; Liviu Franga, Spațiul poeziei, VR, 1987, 1; Livius Ciocârlie, Dilema poeticianului, O, 1987, 18; Vasile Popovici, Exigențele rigorii, O, 1987, 40; Mircea Borcilă, Crișu Dascălu, „Dialectica limbajului poetic”, CLG, 1987, 2; Ruja, Parte, I, 197-202; Cornel Ungureanu, Mic tratat despre implozia poetică, „Timișoara”, 1995, 155; Șerban Foarță, Crișu Dascălu-55
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]