KorAP: Find »[drukola/base=ciocolată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...224 >

5,587 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid jumătatea rămasă cu staniol. Nu voiam s-o mai văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
voiam s-o mai văd. Indiferent cât m-am chinuit, n-am reușit să fac hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai era acolo ca să-l sprijine, împingându-l în peretele cutiei de carton. Și fiindcă banda adezivă avea prinsă de ea jumătate din capacul cutiei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
era din ce în ce mai greu să neg în fața mea, dar și a celorlalți, că Luke era iubitul meu. în fond, nu el a fost cu mine în ziua istorică în care mi-am cumpărat noul pardesiu de toamnă? Un pardesiu de culoarea ciocolatei, cu o croială gen Diana Rigg și care era strâns în talie cu un cordon cu cataramă. Nu pe Luke l-am ținut de mână pe stradă? îDeși i-am dat drumul când am intrat în magazinul Donna Karan.) Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că șervețelele erau de la McDonald’s și că mâncarea fusese comandată prin telefon sau erau semipreparate gătite în cuptorul cu microunde, iar vinul era, de fapt, bere. Luke se ocupa de toate detaliile romantice importante - lumânărele, prezervative și prăjitură cu ciocolată. Care era toată numai pentru mine. Chiar atunci a sunat telefonul, trezindu-mă din reveria în care mă aruncase amintirea lui Luke. Brigit a ajuns în mijlocul camerei dintr-un singur salt, după care a plonjat după telefon. Era Josie. în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ușa larg, mi-a zâmbit dezvelindu-și toți dinții și-a zis: —Bună, iubito! Ai ajuns acasă! M-a băgat înăuntru și m-a anunțat: — Am comandat de mâncare. E pe drum. N-am știut dacă să-ți iau de ciocolată sau de căpșuni, așa că am luat din amândouă. Acum hai să te scot din hainele astea ude! Luke spunea chestia asta deseori, deși, bineînțeles, nu întotdeauna hainele mele erau ude. Haide, mi-a zis el ca un profesor sever, descheindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
așternuturile foarte răcoroase. Pentru o clipă, m-am simțit ca-n rai. Probabil c-am adormit, fiindcă următorul lucru de care-mi aduc aminte e că Luke stătea aplecat deasupra mea, ținând în mână două variante de lapte cu arome. —Ciocolată sau căpșuni? Am dat din cap, fără să scot nici un sunet. —Eram sigur, a zis Luke, plesnindu-se cu mâna peste frunte. Ar fi trebuit să iau din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a explicat el repede. Să-ți iau câte ceva. Luke s-a întors după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste și sirop de tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
viziteze diverși membri ai familiei. Pe mama și pe tata i-am întâmpinat cu ochii îngustați. Mergeau cocoșați din cauza greutății dulciurilor pe care mi le aduseseră. Uită-te la ei, ticăloșii, m-am gândit eu. încearcă să mă cumpere cu ciocolată. Deci sunt tâmpită, da? Sunt prea înaltă, da? Ai mei n-au părut să simtă energia negativă pe care o trimiteam către ei. în fond, conversațiile noastre erau, în mod normal, formale și nefirești. Și nici în ziua aia n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
interiorul. înfometarea asta dusă la extrem, a continuat Josephine. Am încercat să obiectez, dar ea nu m-a luat în seamă. —Te-am urmărit, Rachel, știm. Ești obsedată de greutatea ta. Ceea ce nu te împiedică să înfuleci o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-ai murit de foame. Dar nimic nu-mi putea întuneca starea de spirit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Cloisters se sfârșise. Din acel moment nu mai aveam să mă ocup de curățenie. Probabil niciodată. Am deschis larg ușa frigiderului și m-am uitat la toate chestiile delicioase dinăuntru. Puteam să mănânc orice voiam. Orice. Bine, cu excepția cremelor de ciocolată ale lui Helen. Alea pe care lipise un desen cu două degete. Am deschis cutiile din bucătărie căutând, căutând, căutând... După care m-am simțit foarte, foarte deprimată. Foarte deprimată. Deci, scăpasem de la Cloisters. Și ce dacă? Ce puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a unei fotografii. Pentru ca, în final, să mă pot vedea cu claritate. Și pe măsură ce eu m-am schimbat, și alte lucruri s-au așezat în matca lor. Mi-am dat seama că întotdeauna aveau să-mi placă chipsurile savuroase și ciocolata, dar pendulările între perioadele de înfometare și cele în care mă îndopam s-au calmat foarte mult și asta fără să fac vreun efort în acest sens. Ceea ce nu însemna că nu mai aveam și zile proaste. Aveam. Situația nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
rugat-o să-mi spună, am protestat eu. Apoi căldura îți ajunge în stomac, a continuat Helen. Și simți cum se risipește în sânge... —Mi-nu-nat, am gâfâit eu. Mama, Anna și Claire forau sistematic într-o cutie cu bomboane de ciocolată Kimberleys și, la fiecare nouă bomboană pe care o luau, ziceau: — Pot să mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a auzit soneria de la intrare. —Eu nu mă duc să deschid, am urlat eu. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

muncesc. Ar fi foarte drăguț din partea ta, Randall. Mulțumesc, i-am răspuns. Ce frumos, din partea lui, să se intereseze imediat de cariera mea. Plăcerea e de partea mea. și Randall și-a introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
și Randall și-a introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură. Randall a zâmbit, s-a lăsat pe spătarul scaunului și s-a bătut cu palma peste abdomenul tare ca piatra. Eu am pus jos furculița. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Eu am pus jos furculița. Probabil că Randall era obișnuit să iasă cu manechine care considerau măcrișul de baltă ca fiind o masă copioasă (după care petreceau două ore pe banda de alergare ca să ardă toate caloriile). Cu toate că prăjitura cu ciocolată era spectaculoasă, nu era nevoie să las să se vadă - cel puțin, nu la prima noastră întâlnire - ce porcușor pot să fiu. — Sunt foarte fericit că ne-am găsit la petrecerea aia. Randall și-a întins mâna peste masă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui să-i spună cineva despre pilula anticoncepțională, zise un alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da, aprobă Wilt, dar, din câte-am înțeles eu, există și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
conțin mult estrogen. — Asta-i foarte interesant, comentă Wilt. Estrogen. S-ar zice că știi o grămadă despre el. — O fată mai bătrână de pe strada noastră a făcut un cheag de sânge la picior... — A prins cheag baba, se băgă ciocolata Mars. — Știi ceva? începu Wilt. Ori ascultăm ce vrea să ne spună Peter despre efectele pilulei anticoncepționale, ori continuăm să citim despre Piggy. — Mă fut în Piggy! zise perciunatul. — Perfect, îl aprobă Wilt cu convingere. Atunci fă liniște! — Ei bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
de pe strada mea, gagiul ei adică a trebuit să se ducă să-și facă vasectomie, ca ea să nu mai facă cheaguri de sânge. — Să-mi bag cracii dacă o să mă pună cineva pe mine să-mi fac vasectomie! spuse ciocolata Mars. Vreau să știu că-s întreg acolo. Toți avem ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
acolo. Toți avem ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt scoase iarăși la iveală amenințarea cu Piggy, determinându-i pe elevi să revină la vasectomie. — Și, oricum, nu mai e o chestie ireversibilă, zise Peter. Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
nu se poate! — Pe asigurarea medicală de stat sigur că nu, dar dacă plătești, se poate. Am citit despre asta într-o revistă. S-au făcut niște experimente în America. — Și ce te faci dacă nu te ține garnitura? întrebă ciocolata Mars. — Păi, presupun că vin și cheamă un instalator. Wilt stătu așa și ascultă, în timp ce elevii din anul I Carne băteau câmpii mai departe despre vasectomie și despre bobine și despre indienii care primesc aparate radio pe gratis și despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am vorbit, tinere“, asta murmura. Cadespărțire! Dacă vă puteți închipui! Semenii noștri au încă umor, știu asta. Au umor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]