2,509 matches
-
un soi de ciorbă noroioasă care trecea de bocanci, șoseaua se încolăcea în ocolișuri, fără noimă după mintea noastră. Am chibzuit s-o luăm de-a dreptul peste câmpul presărat cu movile de cârtiță care susțineau piciorul mai bine decât ciorba din șosea. Toate bune până ce, în câmpul monoton, fără de tufe ori copaci, ne-au tăiat calea meandrele unui râuleț: Miletinul. Tulbure și groasă, apa năboia pe deasupra gheții care încă se mai ținea de malul dinspre noi. Am luat-o pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
extravaganță care îi învăluia persoana și modul său de a face. Se spunea, și era adevărat că, aproape săptămânal, se așeza în rând cu cei mai săraci, cu castronul în mână, camuflat în milog, pentru a cerși vreo farfurie de ciorbă la poarta vreunui convent. Nu reușea totdeauna să se mimeze sub hainele uzate ale săracilor. Se spunea, și era adevărat că, îmbrăcat ca un cerșetor, ar fi mers să cerșească la părinții capucini din strada Barana. Călugărițele, foarte bune și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai mari, iar pentru cei mai mici o oră de studiu. Micul dejun la orele 7,40. La 8,00 muncă pentru cei mai mari și școală elementară pentru cei mai mici. La amiază, prânzul. Meniul nu oferea multe alegeri: ciorbă cât voia fiecare și o pâinișoară. În zilele festive se scăpa și carne și un pahar de vin, dintr-acela care nu învârtea capul, fiind botezat cu apă. După prânz, asistența și implicarea în recreația băieților până la 14,00; apoi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deziderat sau crez în viață. ora 05:00 - „Buftea, mon amour, Pache, mon visage“ - cîntece de voie bună. Interpretează orice comentator TV agreat ce răspunde pe mobil la acea oră. ora 06:00 - „Bărbați la cratiță“ - emisiune de dres cu ciorbă de burtă și zeamă de murături. Începe o nouă zi. iulie 2004 Bolovanul idolatriei Timișoara iubește cu patimă, dar nu prea are ce. Soiul aclimatizat de la Bragadiru se încăpățînează să nu rodească pe pămînt violet. Suporterul bănățean are, la o
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ori ne scapă. Adevărat pînă la un punct. Meciul a fost mult sub nivelul stadionului pe care s a desfășurat. Învingătoarea a avut gust de apă chioară. Însă mirodeniile pe care le aștepta domnul Johansson la Gelsenkirchen se topiseră în ciorba lungă a unui sezon epuizant, cu 70-80 de meciuri. Jucînd atît de mult, vedetele cu parfum galactic, manchesterist, londonez și milanez se dizolvă în propria genialitate, a cărei aplicabilitate în timp n-are cum să nu se transforme în rutină
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Zarcă și de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
insuportabilă În Gherla. Agresivitatea era dusă la extrem, din orice se lua bătaie, mâncarea nu se mai putea mânca. Primeam atunci niște borhoturi de abator care puțeau Îngrozitor când le aduceau..., burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază În bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și În turtoiul de la prânz, dar după un timp și turtoiul a Început să nu mai poată fi mâncat, pentru că ori
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
geam, numai gratiile, nu foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți, nu haine, nu nimic... Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo, la 33, ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare. Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era În 1952 și În America, În prima zi de marți În anul bisect, sunt alegeri prezidențiale, și-n
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stomacu’ deplasat... Vă dați seama? Din ’57! Și am mai făcut rază la stomac nu o dată după ce am venit acasă... Că nici până În ziua de azi nu pot să mănânc orice: nu pot să mănânc fructe, nu pot să mănânc ciorbe, nu pot să mănânc roșii, nu pot să mănânc ardei... Știți numele celor care v-au bătut așa la stomac? Da, pe unu’ Costin Gheorghe Îl rețin. Era de la Securitate, dar de naștere era din Pișcari 1, și mai era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și el ce o făcut? O tăiet cucuta cu coada de la lingură, că aia era și lingură și cuțit, și, dacă ne prindea la percheziție ne-o lua, să nu Îi omorâm. Și taie ăsta cucuta și o pune În ciorbă, o opărăște, pune puțină sare și o mănâncă toată... Păi să văd eu că asta nu merge până la infinit... C-asta trebuie să-și facă efectul... Și o mâncat trei zile la rând și, când o fost a patra zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de detenție după revoltă? Păi da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
revoltă? Păi da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână, două când băga
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că era un maior de jandarmi, Lupea, care dusese o viață Îmbelșugată și fusese și-un gurmand la viața lui, iar aici ajunsese de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
timpul potrivit am fost puși În libertate, Însă nu după un an, cât era sentința, ci după un an și jumătate... A fost grea detenția la Craiova? Aici am cunoscut cel mai aspru regim de detenție... Ca alimentație aveam o ciorbă, două turtoaie pă zi și o sută dă grame de pâine... Asta era tot! Altfel, nu pot să spun că m-au maltratat. La Închisoare, gardienii lucrau În trei ture... Erau unii mai severi, da’ eu, cel puțin, n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lei pe zi și să ne dea drumu’!” Dincă, ăsta, fostul politruc: „Da, domne! Da’ ce facem cu cinci lei!?”. „Păi, o felie de pâine dimineața cu 20 de grame de marmeladă și un surogat de cafea, la prânz o ciorbă de legume, de buruieni” - cum zâceam noi atuncea - „care nu costă bani, și iară o felie de pâine”... Și uite-așa și cu ce costa seara ajungeam la cinci lei. Gherghișan Petrache, ingineru’: „Bă, de ce să trăim cu cinci lei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-așa și cu ce costa seara ajungeam la cinci lei. Gherghișan Petrache, ingineru’: „Bă, de ce să trăim cu cinci lei și să nu mâncăm și noi dimineața o cafea cu lapte, să mâncăm două ochiuri, la prânz să mâncăm o ciorbă de pasăre sau de vită și-așa și seara? Că de-aia suntem În socialism”... Și din discuțiile ăștea, Dincă ăsta cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart. Și Întâmplarea a făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu m-am arătat nedumerit, a adăugat: „Sînt mulțumit de felul în care am petrecut-o!” Figura sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi era poftă!” îl simt flămînd de-a binelea, și mă întristez de singurătatea sa. Aseară, cînd am afirmat că, de fapt, nu-i om rău, „Bunica” mi-a replicat: „Se vede că n-ai reușit să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lungă coadă văzută în viața lui”, în București, pe Amzei. Ca de obicei, pentru a-i întîlni pe unii și pe alții, a trecut pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor (loc în care eu n-am intrat niciodată), unde „se servea” numai ciorbă cu perișoare și iahnie de fasole. Am vorbit, la librărie, despre Cîntarea Cîntărilor de Alexandru L. Iosif. Cînd acesta s-a dus să ia aprobarea pentru lansare, cei de la Cultură i-au promis că vor participa la „eveniment”. N-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devenite celebre, nu se mai găsesc coniacurile fine, nici bere străină, nici trufandale, ci numai murături. Ca la toate cârciumile. În curând vor dispărea probabil și fripturile și specialitățile de până acum, printre care (vai Doamne!, nu ne lăsa) și ciorba de burtă! Se așteaptă schimbarea din funcție și a altui protector al tânărului Voievod: Viorel Păunescu, șeful atât de lăudatului bar de noapte din București (iarna) și al celui de la Neptun (vara), furnizorul de fete vesele și nemofturoase pentru bucuriile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]