26,214 matches
-
etimologic al convingerii (con+vincere = a învinge definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul Un răspuns 159 (incipit explicativ, contextualizant, apoi citare adversă, iar în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
manieră tranșantă. Adevărurile sale au un caracter axiomatic, de aceea nu se întemeiază pe demonstrații decât rareori. În discursul de tip manifest, enunțul dat ca adevăr incontestabil din perspectiva poetului dobândește, în timp, valențe aforistice printr-o veritabilă carieră a citării. Spicuim doar câteva dintre cele mai sonore: "A "înjura" e o artă literară tot atât de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe". "A scrie, a face din nou și într-altfel tot ce fusese indiscutabil făcut și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ștefan cel Mare, unui reacționar împielițat ca Mihai Viteazul, sau meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru un efect ironic garantat. Citarea bumerang face parte, de asemenea, din arsenalul strategic al polemistului, fiind cel mai uzual mod de a discredita raționamentul advers. Cea mai întinsă parte a articolului este o retrospectivă istorică, în manieră tipic eminesciană, extrem de punctuală, în care datele și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
celui polemic, în speță, la Arghezi, enunțarea performativă îi activează, uneori foarte sugestiv, prezența, în momentul în care polemistul se transpune în registrul auto-alocuțiunii (vezi, mai sus, spre exemplificare, pasajul referitor la descrierea chinezilor, "Întâlnești un om..."). Din perspectiva dialogismului, citarea adversă are o funcție capitală. Fie că avem de-a face cu una de tip bumerang, prin care adversarul este învins cu propriile lui arme, iar inserția vocii sale, în text, echivalează cu o autodenunțare, fie că, în citat, există
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o manieră laconică, la simpla prezență a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie, în sfârșit, că glosează ironic sau malițios în marginea ideii sau cuvântului advers inserat, citarea polemică presupune ruptura fragmentului, deci o decontextualizare forțată și introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299. Astfel, când Arghezi reproduce un pasaj prin care Iorga îl denunță
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al articolului iorghist, "Un Fra Angelico român: T. Arghezi", printr-o secvență asertivă, care explicitează vulnerabilitatea expresiei adverse: "dar un titlu de erudiție nu ține loc de calitate: eticheta bună în trebile de societate nu acoperă golul unui text". În afara citării adverse, ca unul dintre cele mai eficiente mijloace de respingere, Arghezi uzează, în acest text, de citat, ca probă de autoritate. Astfel, invocarea spuselor unei personalități funcționează ca puternic argument pro-domo, care se poate substitui, cu succes, oricărui raționament demonstrativ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pictura de gen. Între idee și transpunerea ei în imagine, între text și ilustrație, rămânem între oameni de spirit. Fotografia sau televiziunea repugnă, fiindcă ele restituie nu simboluri sau imagini mentale, ci lucruri în stare de urme. Ele substituie imprimarea citării, brutul finului. În Cetatea spirituală, cinematografia face figură de metec; fotografia și televiziunea, de energumeni. În lucrul mâinii, nu există o ruptură în încărcătura carismatică, suflul creator se transmite direct imaginii fabricate, fără o mediere intempestivă. Proximități fericite ale corpului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umane?“, reușește să surprindă într-o manieră mai adecvată esență epistemologiei lui Toma din Aquino decât reușesc interpretările contemporane, realismul și reprezentationalismul. Pe parcursul întregii cărți am incercat sa stau cât mai aproape de sursele primare. Din acest motiv, am optat pentru citarea bilingva a pasajelor extrase din operele lui Toma din Aquino. Traducerile îmi aparțin, iar unul dintre motivele pentru care am ales această variantă, chiar și în cazurile în care existau deja traduceri în limba română, este datorat faptului că, în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
footnote Doctrina lui Arie este bine cunoscută din ceea ce a rămas din scrierile lui, cascrisoarea către Eusebiu de Nicomidia, scrisoarea către Alexandru al Alexan-driei, fragmente din Thalia, mărturisirea de credință a lui Arie către împăratul Constantin cel Mare, mai multe citări textuale reproduse de Sfântul Atanasie celMare, multe informații date de istorici: Socrat, Sozomen, Teodoret, Sfântul Epifanie, Filostorg. Cf. Tixeront, Histoire des Dogmes, vol. II, ed. 7, Paris, 1924, p. 24, înnotă, X. Le Bachelet, art. „Arianisme”, în Dict. Theol. Cath
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
se cheamă astăzi marketing științific, nu și-a făcut cunoscute realizările decât bunilor săi prieteni din cadrul Cercului Literar. Punerea în funcțiune a mașinăriilor de propagandă științifică constituite de website-uri, CV-uri meșteșugit construite, pliante, înscrieri formale în asociații științifice nerelevante, citări negociate ("eu te citez pe tine, tu mă citezi pe mine") fac să pară veritabili giganți științifici niște grafomani și plagiatori. El a încercat să publice articolul despre audiția colorată și teza de doctorat la editura pariziană Alcan, dar a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu, piesa Mitică Popescu a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referință a caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre literatura care i-a urmat, nu vor fi încadrate acele lucrări în care distingem masive 49 sau doar incidentale menționări, citări sau aluzii la textele lui Caragiale, ci doar acele reprezentări literare care pun în evidență deliberat sau involuntar, constituienți care țin de esența caragialismului, respectiv tipologia, tematica și stilul specific, toate amprentate de diversele modalități ale comicului. Capitolul II Comicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare și cu surprinzătoare raportări la dimensiunea satirică a caragialismului. 3.4. Modul parodic Sintagme precum "satira literară"71, "ironie livrescă, mimetică"72, "citare ironică"73,"mimotext"74 etc. încearcă să surprindă esența parodiei și avertizează că paradigma sa teoretică include, pe lângă problematica definirii și pe cea a delimitării vecinătăților și a interferențelor cu celelalte moduri ale comicului. Pentru definirea adecvată și cât mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
complicitatea obligatorie care trebuie să existe între parodistul care operează deturnări formale sau conținutiste asupra unei opere și receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea, aluzia. Spre deosebire de satiră și de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În plus, în lipsa abilităților de decriptare pe care trebuie să le posede receptorul, textul își
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și alții. Afilierea scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație creatoare" (Dan Grigorescu). Paleta intertextualităților nu se restrânge la simpla citare sau pastișare a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 49 De exemplu, în ultimul act din piesa Căruța cu paiațe (Matei Millo) a lui Mircea Ștefănescu, citarea unor ample pasaje din O noapte furtunoasă este procedeul predilect, folosit pentru a evidenția, prin intermediul unui teatru în teatru, perfecta ancorare în realitate a dramaturgiei caragialiene: "Catrinel: "Stai, țațo, să-ți spui și să te crucești, nu altceva! Mai adineauri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost coroborate mai cu seamă în secțiunea în care este discutat mitul, oferind șansa unei expuneri comparative și diversificate. Pentru a nu aluneca iremediabil în digresiuni inutile, ori în afirmații scoase din context sau argumente fără miză, am preferat citarea extensivă a unor puncte de vedere utile expunerii, citatele fiind marcate în text. Studii din cercetările culturale au oferit carnația pentru cea de-a doua parte, susținute prin contribuții semiotice și din câmpul cercetării imaginarului. Pentru partea a treia, majoritatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideal, în permanentă construcție.889 Banda desenată expusă în Cutezătorii abundă dintru început în temele șablonarde (mitul patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii benzilor desenate urmându-le în "apologia excavatorului și teoria basculantei".891 Dacă atribuitele pionierului sunt inocența și sinceritatea, utecistul trebuie să fie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tati. Acum tu ești aia care pantaloni în casă, așa că păstrează-ți dulcegăriile pentru el. — Ce ai de gând să faci? — În primul rând mă duc acasă și pun totul pe hârtie, după care atașez documentul la niște mandate pentru citarea unor martori importanți - pe numele tău și al lui tati. Apoi o să le las la un alt polițist, în caz că tati apelează la prietenul său Mickey Cohen și pune un preț pe capul meu. Pe urmă îi iau urma lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1804. Antero Tarquínio de Quental (1842-1891), influent poet romantic portughez, adept al unui radicalism metafizic care vedea în moarte singura eliberare a omului. S-a sinucis. A dat, printre altele, Odas modernas (1864) și un puternic ciclu de Sonetos (1886). Citarea acestor autori, într-un asemenea context, poate fi pusă în legătură și cu suferințele prin care a trecut însuși Miguel de Unamuno în octombrie 1897, fapt consemnat și în Jurnalul intim postum, publicat în românește tot la editura Polirom (ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tineretul scriitor al Germaniei mari. Fiindcă, distins cu premiul al doilea sau al treilea - ca să nu mai vorbim de premiul întâi -, începutul prematur al carierei mele scriitoricești ar fi putut fi apreciat ca purtând pete brune: o hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]