3,264 matches
-
gemetele lui mi-am dat seama că fusese bătut zdravăn. Rienacker se urcă lângă mine. Când mașina se puse În mișcare, bărbatul de pe podea se foi ușor și făcu o tentativă de a se ridica, alegându-se astfel cu vârful cizmei lui Rienacker după ureche. — Da’ ce-a făcut? Și-a lăsat deschis șlițul pantalonilor? — E un nemernic de comunist, răspunse Rienacker, furios nevoie mare, de parcă arestase vreun pedofil. E un nenorocit de poștaș de noapte. L-am prins În flagrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mult - mă simt cam nasol În dimineața asta. Și-a aprins o țigară și a continuat: — Ei, și Otto Îl cunoștea foarte puțin pe Pfarr. Zice că la DAF Pfarr era cam la fel de iubit pe cât e un dihor Într-o cizmă de cauciuc, și nu e greu de priceput de ce. Pfarr ancheta corupția și fraudele din Uniunea Sindicală. În urma investigațiilor sale, doi trezorieri de la Sindicatul Muncitorilor din Transporturi au fost dați afară și trimiși În KZ-uri, unul după altul; președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un cană
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cuprinsă de vraja momentelor neobișnuite pe care le trăiește, după ce a epuizat câteva filme, Thomas, obosit, se oprește din lucru, Lena trece dincolo și se schimbă, redevine copila străzii cu haina lungă, uriașă care o acoperă până la genunchi, își pune cizmele roșii cu toc pe care cine știe din ce gunoaie le-o fi găsit și pleacă, Thomas o plătește nemțește și eu mă întreb ce face fata asta cu banii, fiindcă de când o cunosc umblă cu aceleași haine ponosite, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
orbite. O oră de mers pe jos în doi care nu ne-a dus nicăieri. Nici urmă de Lee sau de Fordul lui și nici un gringo care să semene cu Bobby De Witt. Apoi un jandarm în cămașă neagră și cizme, sprijinit de un toc de ușă, îmi prinse privirea. — Policia? întrebă el. M-am oprit și, drept răspuns, i-am arătat insigna. Polițaiul se căută în buzunare și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
33 de ani, brunetă, părul tuns scurt, puțin peste 1,60. Scoate mici mieunături atunci când interiorul pulpei Îi este mușcat ușor. Era Îmbrăcată impecabil, Într-un costum gri și un palton negru pe deasupra, efectul fiind ușor alterat de perechea de cizme uriașe Wellington care Îi treceau de genunchi. Aruncă o privire profesională prin cortul ticsit de oameni, Înainte ca ochii să Îi rămână fixați În direcția lui Logan. Un zâmbet vag Îi apăru pe față, dar dispăru la fel de subit. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ecologice“. Au ajuns la 15:26 cu un microbuz și au Început imediat să se echipeze cu mici măști albe de gaze, din acelea prevăzute cu elastic la spate, și cu mănuși groase de cauciuc. Toți purtau geci impermeabile și cizme de cauciuc Wellington. Au semnat registrul de la baraca de lângă containere la 15:37 chiar Înainte de a intra lipăind prin noroi În zona deșeurilor. Străbăteau un peisaj plin cu scutece folosite, sticle sparte, resturi menajere și tot ceea ce aruncau În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imediat ce ajunge patologul. — Da, domnule. Isobel MacAlister Își făcu apariția Îmbrăcată ca și cum tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un sac și trecu direct la treabă. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajungând-o când era aproape de mașină. — Isobel? Isobel, așteaptă. Isobel Își Îndreptă cheia spre mașină: semnalizatoarele licăriră, iar trapa portbagajului se deschise. — Nu pot să spun nimic mai mult până nu duc cadavrul la morgă. Ridicând un picior, Își scoase cizma Wellington și o aruncă Într-o cutie cu margini de plastic, Înlocuind-o cu o cizmă din piele fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
licăriră, iar trapa portbagajului se deschise. — Nu pot să spun nimic mai mult până nu duc cadavrul la morgă. Ridicând un picior, Își scoase cizma Wellington și o aruncă Într-o cutie cu margini de plastic, Înlocuind-o cu o cizmă din piele fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
duc cadavrul la morgă. Ridicând un picior, Își scoase cizma Wellington și o aruncă Într-o cutie cu margini de plastic, Înlocuind-o cu o cizmă din piele fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei coborî cu douăzeci de grade: — Ai Încercat dinadins să mă umilești cât eram Înăuntru? Cum Îndrăznești să Îmi pui la Îndoială profesionalismul?! Smuci portiera mașinii, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate din el pentru teatru. Ți-am povestit cum... Ușa batantă de la capătul holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În zăpadă. Era Isobel. Logan oftă. — Sunt cei de la Biroul de Investigații și medicul patolog. O privi cum Își ridică gulerul și se strecoară spre portbagajul mașinii. Purta o haină lungă, bejlei, peste costumul maro-deschis. Se chinui să-și scoată cizmele italienești și să ia În locul lor o pereche de ghete Wellington Înainte de a-și continua drumul spre adăpost. După treizeci de secunde, era din nou afară În zăpadă, Îndoită de mijloc, răsuflând greu. Încerca să nu vomite. Un zâmbet răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Iar Isobel nu se Înșela NICIODATĂ. — Inspectore, spuse ea ignorându-l pe bărbatul cu care obișnuise să se culce, putem să ne grăbim? Insch Îi arătă cu mâna cabina nr. 3 și Isobel se strecură Înăuntru pentru a examina cadavrul, cizmele ei Wellington țăcănind În timp ce mergea. — Mi se pare mie, șopti Insch sau este și mai frig? Anunțară părinții lui Peter Lumley În aceeași seară. Domnul și doamna Lumley nu rostiră un cuvânt. Cum Îl văzură pe Logan și pe inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mișcându-și buzele. Intrară într-un portic în stil vechi, cu pilaștri din cărămidă. Ofițerul spuse: — Tatăl tău te aducea cu el în șa, în mijlocul nostru. Gajus întoarse capul; militarul continuă: — Odată, pe Rhenus, te-am urcat pe calul lui. Cizmele tale au stat în mâna asta. Ți se zicea Caligula. Fu o lovitură drept în inimă: își aduceau aminte de el, după atâția ani. Ofițerul îi ghici gândul. — Toți oamenii din legiuni îți zic așa, din Rhenus până în Aegyptus, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta încet, și fu ușor de recunoscut de departe, deoarece purta ostentativ vechea toga restricta și cizma, calceus, din piele neagră, chiar și în toiul verii, un faimos filosof care venea din cel mai îndepărtat colț al Hiberiei, Baetica, în apropiere de Coloanele lui Hercules. Se numea Lucius Anneus și provenea din marea familie Seneca. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut, am fost reînviat prin gesturile ei, am reapărut din absență; este la capătul puterilor, se ridică (era aplecată spre cizmele mele), izbucnește În acel plâns-râs de bucurie, mă ia În brațe, mă strânge, mă sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut, am fost reînviat prin gesturile ei, am reapărut din absență; este la capătul puterilor, se ridică (era aplecată spre cizmele mele), izbucnește În acel plâns-râs de bucurie, mă ia În brațe, mă strânge, mă sărută; apoi, mica femeie În devenire fuge, mă părăsește, rămân de gheață, nu mă mai mișc; toți cred că am ceva, că am suferit vreo ruptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
treptele de la intrare. CÎnd motorul se opri, Jim se simți tras din camion și trîntit la pămînt. Japonezi În chimonouri ieșeau alergînd din casă, ca un grup de femei furioase tocmai ieșite din baie. Jim zăcea pe pietrișul ascuțit, Între cizmele lustruite ale sergentului japonez, ale cărui coapse furioase loveau În tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acoperit cu pătura până-n bărbie, doar privirea căutând afară, somnoros Încă după noaptea neliniștită. „A scăpat? O fi scăpat bietul de rac?”, se Întreabă. Cu mult Înainte... Spre zori, când este Întuneric, În casă se aud zgomote, el se trezește, cizmele tatălui scârțâie de colo-colo, scoate pistolul, Îl Întinde odată cu mâna spre fereastră, Întoarce privirea spre cameră (În dreptul privirii lui, soba de teracotă albastră! Istoria ei! O, istoria ei!) și apasă pe trăgaci. Clic! se aude. Nu este glonț pe țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a stins ecoul strigătelor ei, după aceea tramvaie, birje, sforăituri de cai, forfotă de oameni sculați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vremuri când totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel și bate cu cizmele În dușumea, o feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]