131,959 matches
-
încalț și ies. Evident, nu văd nimic plăcut în a parcurge același drum care mă conduce până la colțul străzii. Bocancii mei se simt chiar și mai rău, fiind obligați să meargă acești 50 de metri prin noroiul specific orașului iarna. Clădirile par mai bătrâne decât de obicei, iar priveliștea e mai greu de suportat. În astfel de momente, înțeleg de ce ai ales să părăsești imaginea asta pentru una care cel puțin se anunța a fi mai bună. Acum vrei să te
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
Vom vedea imediat și de ce. Acțiunea se petrece la vreme de iarnă grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2 februarie și 14 februarie 1997. Decorurile alternează: Hotelul Sofitel, cu toate dependințele sale de lux, cîteva locuințe particulare, clădirea ambasadei germane de pe strada Rabat, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, cîteva străzi, restaurante, Cazinoul - toate din București. După Charlotte care, sosind în București, își face prima intrarea pe scenă, restul personajelor romanului nu întîrzie nici ele. Conform protocolului, ele îi sunt
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
față de comunicarea obișnuită este rapiditatea transmiterii (iar față de comunicarea orală, la telefon, în cadrul aceleiași instituții, dă șí posibilitatea controlului, prin "înmagazinarea" textelor, în cazul mesajelor scrise putându-se șí evita pierderea de timp prin deplasarea personală în diversele birouri sau clădiri). Această "corespondență" are șí particularitățile generale ale "scrisorilor", însă de multe ori este dorită chiar a fi un dialog. Dar acest dialog, oricât de rapid s-ar putea desfășura - în limitele tehnice actuale sau, probabil, chiar viitoare -, are particularități care
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a murit, abia ne despărțisem, eu rămînînd pe Bulavardul Kiseleff, la Uniunea Scriitorilor (în clădirea sediului central de astăzi al PDSR), iar el, ducîndu-se acasă. Mașina redacției l-a lăsat în Piața Amzei și s-a întors după mine (deși redevenisem colaborator extern, mai profitam de ea). Stam să plec și mă pomenesc cu Vasile
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
riguroasă. Ca un mod de a pune întrebări, dar în nici un caz de a propune răspunsuri. Publicul român a avut prilejul de a-l vedea și asculta pe Stephen Gallagher în toamna lui 1999, cînd a ținut o conferință în clădirea pe atunci mult prea mică a Colegiului Noua Europă, sufocant de mică pentru un auditoriu numeros. Dar nici o clădire uriașă nu ar fi fost cu adevărat încăpătoare pentru un personaj ca Greenblatt. În iarna lui 1997 l-am văzut la
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
avut prilejul de a-l vedea și asculta pe Stephen Gallagher în toamna lui 1999, cînd a ținut o conferință în clădirea pe atunci mult prea mică a Colegiului Noua Europă, sufocant de mică pentru un auditoriu numeros. Dar nici o clădire uriașă nu ar fi fost cu adevărat încăpătoare pentru un personaj ca Greenblatt. În iarna lui 1997 l-am văzut la San Francisco, într-un peisaj identic, cu inși așezați direct pe podea, imediat în fața vorbitorului, înghesuiți în pragul ușii
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
publicată în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20 martie 1860, Nicolae Filimon preferă să meargă pe latura "clasică", de simpatie pentru arta peisagistă de tip Versailles, descriind palatul Belvedere din Viena: "Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la Versailles și împodobită cu statue și bazene pline cu apă transparinte în care se joacă o mulțime de pești de diferite culori." (Galeria de tablouri
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței.
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
afla într-o misiune jurnalistică trimis, de North American Newspaper Alliance și, auzind că vechiul său amic este și el în Leningrad, se grăbise să-l găsească pentru a sta de vorbă. Berlin își aduce aminte cum, coborînd în curtea clădirii, îl prezintă pe Randolph criticului literar: ""Nu cred că v-ați cunoscut. Domnul este Randolph Churchill." Criticul a înghețat, aparența i s-a schimbat brusc dintr-o vie curiozitate într-o expresie de teroare, părăsindu-ne precipitat. Nu-mi dau
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Teatrul "Hanul cu tei" - aflat într-o zonă istorică a Bucureștiului: Lipscaniul. De două ori pe săptămînă se joacă, într-un studio, spectacole ce țin de genul Kammerspiel. Pînă aici nimic neobișnuit. Cum ajunge spectatorul în micuțul studio? Străbătînd o clădire din secolul al XVIII-lea, astăzi o Galerie de artă. Așadar, imaginația este excitată imediat: un covor manual turcesc, un ceas elegant de buzunar, icoane vechi, tăvi de argint, candelabre, mobilier... Din ce lume vin, din ce secol! Cui o
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
care fu întîmpinat Piper cînd vaporul acostă la New York. Nici chiar fabuloasa vedere a liniei orizontului cu Statuia Libertății, despre care Sonia îi spusese că o să-l emoționeze, nu a fost idilică. O ceață deasă se lăsase peste apă și clădirile gigantice abia scoteau capetele din ea, ca și cum s-ar fi deplasat lent peste Battery și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident unor categorii sociale și orientări diferite și care se strînseseră pe șoseaua din afara clădirii vămii. - Doamne, Hutch chiar te-a făcut măreț, zise Sonia cînd coborîră pe pasarelă. De pe stradă se auzeau strigăte și se puteau vedea cîteva pancarte, dintre care unele anunțau ambiguu "Bine ai venit în Orașul Homosexualilor!", iar altele erau chiar
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
din Africa de Sud. Sonia Futtle se aruncă și ea pe urmele lui MacMordie. - Domnul Piper e un faimos romancier britanic! urlă ea din toți bojocii, dar momentul unor asemenea declarații neechivoce trecuse de mult. Tot mai multe rachete zburau spre zidul clădirii, pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
cu o asemenea chestie. - Eu? Nici prin cap nu mi-a trecut să... începu MacMordie, dar Sonia oprise deja liftul. - O ambulanță! O ambulanță! strigă ea. Însă trecu o oră pînă ce poliția reuși să-l scoată pe Piper din clădire. La acea vreme instrucțiunile lui Hutchmeyer fuseseră deja duse la capăt cum se cuvenea. La fel s-a întîmplat și cu un număr mare de protestatari, care au ajuns la spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
ei sînt totuși conștienți că idilicul bucolic e o simplă ficțiune. Povestea începe cu călătoria ultraorășenilor (două perechi și un agent imobiliar), sătui de hotelurile de cinci stele de pe mapamod, spre un loc izolat din provincie, pentru a vedea o clădire, momentan lipsită de utilități, pusă în vînzare ca locuință de vacanță. Dependenți de celulare și de problemele de serviciu de care se ocupă non stop și în timpul călătoriei cu automobilul (cît timp telefoanele au acoperire), eroii noștri, rămași în pană
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
celulare și de problemele de serviciu de care se ocupă non stop și în timpul călătoriei cu automobilul (cît timp telefoanele au acoperire), eroii noștri, rămași în pană noaptea, în ploaie, cer găzduire, fără să știe, tocmai celor care ocupaseră abuziv clădirea în discuție. Scurta coabitare a ultrasofisticaților vilegiaturiști, deconectați de la toate serviciile moderne (inclusiv apa curentă), cu ceilalți, nu duce - ceea ce ar fi anulat meritul romanului - la o contrapunere schematică, cu o concluzie univocă, dimpotrivă, face ca ambele stiluri de viață
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
informatizarea bibliotecilor publice. Vor fi modernizate, deocamdată, 300 de biblioteci, cu banii Băncii Mondiale. Cît privește Biblioteca Națională, dacă se alocă tot bugetul solicitat, lucrările s-ar putea finaliza în 3 ani, pe cînd, în ritmul actual de finanțare, noua clădire va fi gata peste 46 de ani... Legea Bibliotecilor stipulează, de altfel, că Loteria Națională contribuie cu 0,4% din profituri la reabilitarea spațiilor de lectură, dar în legislatura precedentă nu s-au elaborat normele metodologice pentru aplicarea acestei prevederi
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
suficiente chiar și pentru fiecare locuitor al Chinei - și terminând cu RAFO și etc. Dar n-are rost să ne facem probleme: Steaua s-a calificat în optimi, Gigi Becali i-a mințit pe jucători cu prime fabuloase, piscina de sub clădirea Parlamentului, după spusele lui Ovidiu Lascu și ale lui Mihai Ungheanu, este o groapă la care pot ajunge doar alpiniștii, după escaladarea unor versanți de moloz, groapă a cărei existență a uimit lumea bună a Parlamentului, fiindcă nu se știa
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
rănile de după demolările ceaușiste, când atâta lume a murit de inimă rea, și atâtea cartiere superbe și case liniștite ale Bucureștiului au fost rase de pe fața pământului. Fără milă, fără noimă și fără discernământ. Ca să se ridice pe locul lor clădirea faraonică a Casei Poporului. Din chiriașă la Stat am devenit peste noapte chiriașă la proprietar. Ca și Geo Dumitrescu, ca și Gellu Naum, ca să nu dau decât două exemple ilustre. Fiecare cu povestea lui, cu umilințele și enormul absurd greu
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
oamenii care au fost părtași la un eveniment dispar, aproape că începi să te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu și buna mea prietenă D., cu care am urcat în Bucegi, am admirat clădirile gotice din Cracovia și am hoinărit prin bazarul din Ierusalim, s-a stins cu cîțiva ani în urmă. Soții G., în locuința cărora, de la München, am petrecut multe zile plăcute de vacanță, nu mai sînt nici ei. Și, mai ales
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
spectre (ne-exclusiv) - doar cîteva decenii. Azi pîlnia pare că s-a astupat, iar ceea ce s-a scurs din aceste materiale de construcție de-a lungul timpului s-a amestecat într-o harababură din care nu se pot înălța decît clădiri sonore pestrițe, edificii rocambolești ori hazardate rodomontade acustice. Cît va mai dura această devălmășie a resturilor de materie primă? Cît va mai alimenta ea producția de bunuri muzicale culte? Cert este că, așa cum există o criză a petrolului, există și
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
ca să caut absolutul iubirii lui Werther, ca să-l caut pe Werther. Din mine, din fiecare. Și m-am întîlnit cu . Din mine, din fiecare. A fost să ajung la Viena iarna. Pe frig, pe viscol, pe ninsoare. Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
păru că în aer plutește ceva malefic, care o înconjoară. Sentimentul devenea din ce în ce mai acut cu cât se apropia mai mult de așezământul educațional. Era momentul în care zorii dimineții întâlneau razele lunii și nu se luminase încă. Când pătrunse în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră demult această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
declara că el a fost cel care i-a agresat și nu va recunoaște nimeni adevărul, că a fost bătut crunt de ei. În momentul următor, apăru o namilă grasă și bădărană care o împinse cu burta sa imensă, în afara clădirii liceului. Era agentul de pază al firmei T. AGR. S.Z. care păzea instituția de învățământ. Sonia sună atunci la 112. Un echipaj de Poliție veni la fața locului, să ia declarații. Apărură și două matahale tuciurii înspăimântătoare, cu priviri
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Revistă „Constantin Tănase” din București, ori colaborează cu el, nu poate să fie decât numai un om de valoare, iar pe deasupra un om de omenie. Nu-i vorbă, până și cei care calcă trotuarul în sus și în jos pe lângă clădirea cu mari vitrine a Teatrului acestuia, sunt asemenea, ca de altfel și cei de pe trotuarul de cealaltă parte a Căii Victoriei, dar ei parcă nu-s trecători așa de cumsecade, dacă nu-și întorc capul spre Teatrul cu pisanie și
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]