3,254 matches
-
să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți de pămînt din mal. — O? făcu el. — Nu există. Mi-a spus bunicu’. — Care bunic? Toată lumea are doi. — Cel care a luptat în Franța în primul război. Mai dă-mi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afectuos, a unei persoane care să-l îmbrățișeze la rîndul ei și să-i vorbească drăgăstos. Plecă din cameră și merse în grabă pe un coridor întunecat, spre sunetul muzicii și al vocilor din spatele unei uși. împinse ușa și rămase clipind în lumină. Vocile se curmară, apoi cineva strigă: — Atenție! Uite-l că se întoarce! și urmă o explozie imensă de rîs. Galeria era mai goală decît și-o amintea. Majoritatea celor de-acolo erau întinși pe pernele de la etajul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat să-i citesc numele în registru, gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
impas. ― Nu pot decât să vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest nume. Gosseyn se așeză mai confortabil în fotoliu. Privirea îi ardea sub influenta nerăbdării. Se simți în pragul revelației și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul său ― de astă dată se pare că nu a găsit că este cazul s-o facă. Nici măcar un singur led nu a clipit demonstrând că ea ar avea cunoștință de crima pe cale să se producă în chiar prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
primește... De aceea, am început să mă gândesc la o altă vestire. Aceasta s-a petrecut la o cabană, pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi venise în minte, nu știu de ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în șoapte, ca și cum s-ar fi temut să nu fie auzită de cineva. „Promite-mi că Iason n-o să afle niciodată despre convorbirea voastră...“ „Iason nu știe ?“ ( Când i-am rostit numele, lumina nu s-a stins, nici n-a clipit măcar.) „Nu știe“, mi-a răspuns Maria, „ai vorbit cu el, dar nu știe. și, dacă află, e în stare să mă ucidă...“. Era în cuvintele ei atâta spaimă, încât m-am grăbit s-o asigur că Iason n-o să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
străzii a trecut Iason, nu ne-a văzut. „Uite-l și pe ăsta“, am spus. „Să nu se stingă luminile...“ „Care ăsta ?“, s-a mirat Constantin. „Iason“, am răspuns. Când am rostit numele lui Iason, luminile de pe strada Batiștei au clipit puternic (nu, nu mi s a părut). Constantin s-a cam speriat, l-am bătut pe umăr, s-a liniștit. Apoi, amintindu-și de întrebarea mea, a spus că nu murise, cum să moară când se afla în carne și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă, o bea cât ai clipi. 18. Trăiam senzația unei anihilări uscate, sterpe. Era ca o cădere lipsită până și de spaime, un fel de saturație brutală și opacă, greu de exprimat. O uriașă renunțare, nu a mea, ci a Totalității. Ceva ca o memorie adânc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
idee asupra utilizării lor. Se afla într-o sală de control militar. De acolo, Enro dirija, atât cât putea un singur om, forțele, de neconceput prin vastitatea lor ale Celui Mai Mare Imperiu. Video-plăcile îi serveau drept ochi. Luminile care clipeau pe hărți puteau, teoretic, să-i furnizeze o imagine completă a oricărei bătălii. Iar importanța echipării cu distorsoare arăta că el ținea să păstreze un control strâns al Imperiului său fără limite. Poate că poseda chiar și o rețea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
voastră și să publice rapoarte după care Reesha s-ar găsi pe oricare dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndrăzni să se folosească de puterea atomică a pilei active din refugiu. Făcu faimoasa pauză cortico-talamică și-și zise în mod conștient: Situația este mult mai complexă decât pare. Nici o ființă nu poate încasa 40.000 de kilowați fără să clipească. Prin urmare, eu realizez în acest timp o identificare. Există o explicație a acestei forme de umbră care depășește cunoștințele mele de fizică''. Dar la imensele cunoștințe ale cui, făcea apel Discipolul, care mărturisise singur că nu avea habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii. Bat, bat, bat, cald, cald, cald - transpunea semnificațiile. Atât de cald încât toți mușchii se destindeau. Plic, plic, plic, destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Magaziile generale. Nu arme, firește. Enro remarcă: - Poți s-o ții așa mult și bine. Ce oferi în schimbul acestor extravagante pretenții? Gosseyn își formulă răspunsul nu pentru Enro ci pentru detector: - Ai ascultat. Am vorbit cinstit până aici? Tuburile abia clipiră. Urmă o lungă ezitare. - Exact, până la un anumit punct, după care este o confuzie în care apare... - Zeul Adormit? întrebă Gosseyn. - Da, și totuși, nu. Gosseyn reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat să-i citesc numele în registru, gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
impas. ― Nu pot decât să vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest nume. Gosseyn se așeză mai confortabil în fotoliu. Privirea îi ardea sub influenta nerăbdării. Se simți în pragul revelației și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul său ― de astă dată se pare că nu a găsit că este cazul s-o facă. Nici măcar un singur led nu a clipit demonstrând că ea ar avea cunoștință de crima pe cale să se producă în chiar prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]