16,530 matches
-
ridicându-se la suprafață. Înotătoarea ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai mult deasupra apei și eu i-am văzut capul mare și lat și botul, înotătoarele ca niște aripi, coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și puntea, ceva agitând marea calmă, înspumând-o, și eu strigând trage-o sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și goală și cu un butoi deasupra - brr brr - și eu strigând și ținând sulița. Coada, burta rechinului, o înotătoare ca o lamă albă încovoiată. Orpheus aplecându-se în apă și doctorul strigând și eu strigând la cușca goală și doctorul spunând ne trage în jos și tai-o și el cu un cuțit, o macetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și doctorul spunând ne trage în jos și tai-o și el cu un cuțit, o macetă. Barca pârâind, lăsându-se în apă, doctorul cățărându-se peste balustradă cu un picior pe cușca goală, roasă, tăind cablul. Spumă și stropi, coada, butoaiele tresăltând și coada lovind apa. Eu strigând și ridicând sulița și Fidorous tăind frânghiile încâlcite în cușcă. Capul ludovicianului ca un glonț alb și cenușiu o nicovală un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trage în jos și tai-o și el cu un cuțit, o macetă. Barca pârâind, lăsându-se în apă, doctorul cățărându-se peste balustradă cu un picior pe cușca goală, roasă, tăind cablul. Spumă și stropi, coada, butoaiele tresăltând și coada lovind apa. Eu strigând și ridicând sulița și Fidorous tăind frânghiile încâlcite în cușcă. Capul ludovicianului ca un glonț alb și cenușiu o nicovală un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând sulița. Sulița în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus. Ar fi fost și el acolo și ar fi știut. Ajunse acasé și se așezé la masé sé Învețe. Feri țigaia cu réméșițe de ceapé préjité și vraful de farfurii murdare de borș din care ieșeau, ca niște ségeți, cozile de linguri. Erau că ségețile care stéteau Înfipte În Sf. Sebastian, dar Șasa nu știa asta. Nici nu mîncé și se puse pe Învéțat. Dar mai Întîi hotérî sé se dezbrace. Se dezbrécé și se duse dupé casé sé facé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care vorbesc, dar care nu se véd, Nadejda Petrovna, care sté la tablé, cineva care cade cu bicicleta și-o céprioaré care fuge printre copaci. Céprioara se opri dintr-odaté, Întoarse capul și se uité la el. Era o céprioaré cu coada albé așa cum vézuse la televizor. Lésé sacul jos și fugi dupé ea, se agéțé prin crengi, se Împiedicé de o bîrné, si cézu pe burté. Céprioara mai séri de cîteva ori și dispéru printre copaci. Ce frumoasé era céprioara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Anton Procofievici! Nu pot și nu vreau, dar cel mai important, nu vreau sé Înțeleg nimic! - Dar Anto... - Nici un Anton Procofievici! Nicolai Arsenievici se aplecé și féré sé scoaté mîna din buzunar, trecu pe sub creangé. Palmă Începu sé transpire pe coadă hîrlețului și Nicolai Arsenievici Îl muté pe alt umér, schimbînd și mîna care sté În buzunar. Dincolo de pédurice Îl lovi În fațé lanul verde de grîu, vîntul leneș care-l mișcă și nasul lui Nicolai Arsenievici se umplu de miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Unde fusese cîndva o rîpé și cursese poate cé și apé și unde acuma nu mai era decît o adîncituré pliné de crengi uscate și frunze putrede de atîția ani. Nicolai Arsenievici se opri, puse hîrlețul jos și, așezîndu-se pe coadă hîrlețului, ca sé nu-și murdéreascé pantalonii, sscoase o țigaré și o aprinse. Fumul se vedea foarte clar În Întunecimea pédurii și se ridică din végéuné drept În sus, dispérînd brusc acolo unde o razé groasé de luminé trecea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
bine știm, le-au crescut pene și au zburat În copaci. Și dupé aceea, cînd crocodilul a Început sé meargé În picioare, mé refer la unii crocodili, acestora a Început sé le creascé pér, iar mai tîrziu le-a cézut coadă. Și-acest fel de crocodili, probabil cé s-a transformat În maimuțé, și-a Început sé umble prin copaci. Dar pentru asta a fost nevoie de multe milioane de ani. Pe urmé, maimuțele au Început sé munceascé și sé-și dobîndeascé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pus mîinile pe bancé și Nadejda Petrovna a Început lecția. 54tc "54" A vézut cum iese din paie o pisicé micé féré pér și se clatiné. Pe urmé s-a mai clétinat și a sérit de cîteva ori și avea coadă subțire, ca de șobolan și tot féré pér. Paiele s-au mișcat și a ieșit alté pisicé-șobolan, féré pér și s-a auzit un chițéit. Pe urmé alté pisicé a țîșnit de undeva de sub nuiele și s-a bégat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe podeaua de plasé. 55tc "55" - Ce faci acolo, Șasa? Șasa se Întoarse și-l vézu pe tata, care sépa, se vede cé de mai multé vreme, În grédiné, nu departe de tufa cea de sînger. Tata se sprijini În coadă hîrlețului cu o mîné, iar un picior Îi era Îndoit și stétea cu talpă pe fierul pe jumétate Îngropat. - Stai la soare? Vezi sé nu stai pe pémîntul rece cé récești. Nu te uita cé-i cald afaré. Aista-i timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ménîncé la amiazé, În timp ce oile dorm la grémadé, cu capetele vîrÎte una În alta, ca sé se fereascé de soare, sub alte sélcii, mai Încolo. S-au auzit strigétele și praful s-a ridicat. Aici e primul hop, chiar În coadă iazului. Soarele e deja deasupra pédurii și lumineazé tot autobuzul și praful se vede cum plutește. Cineva calcé pe scaun, se ridicé și deschide capacul. Ceață se ridicé și ea. Prin cele cîteva ferestre deschise, Începe sé miroase iazul. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cumpăratului de cărți. O sută de mii de exemplare era tiraj mediu pentru "Cartea Românească". Se epuiza în cîteva luni. N-o să mai auzi de geamuri sparte la librării, ca pentru Cel mai iubit dintre pămînteni. Cititorii nu mai fac cozi pentru cărți, scriitorii nu-i mai pot recîștiga. Toate bat cartea: viața bate cartea, tevemania bate cartea, piața bate cartea. Am cîștigat libertatea de-a tipări ce vrei și ce nu vrei. Să se explice criza cititului prin mediocritatea celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și abia apuc să-i răspund la altă întrebare: Locuiți singură? Nici vorbă. Trăiesc în mijlocul unui popor de cărți‡, că Tano face noc-noc cu coada în ușa de la intrare. Își cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate. Nu-i chip să mă ocup de musafira mea pînă nu-l hrănesc, că-mi dărîmă ușa. Apăs tasta radioului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau ocupații, dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi pot imagina perplexitatea ei blîndă cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului, tinichelele au zornăit de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
La concerte nu mai merg. Ultima dată cînd am fost la Filarmonică, au sunat trei-patru telemobile. Mai tare ca alămurile. Cred că Tano are o problemă, anunță Șichy, ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în casă și mîncam în neștire cartofi prăjiți. Dar ea? Îmi spune ceva despre ea? O conduc. Tano aproape că a ajuns la coada lui Mișu Negrițoiu, încremenit cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stomahul. Îi aduc pachetul. Ronțăie, satisfăcut doar pe jumătate, dar îmi aruncă privirea aceea ceresc-cîinească. Mi-i omenește cu tine, Iordanco. Brusc, o ia la fugă spre fundul curții, ca să revină peste cîteva momente, mai vesel. Gata, dă el din coadă, ți-am spus că ești omniprezentă în metabolismul meu. Mi l-am refăcut. Îți săru' mina și toate picioarele. Sper că te-ai refăcut și la minte. Promite, cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]