3,228 matches
-
se înroși și declară că cuvintele sale trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de mâna ei în semn de mulțămire pentru plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni care vorbeau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și celebrele entimeme din "Ecleziast". Spre exemplu, acestea: "...un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi (...) un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi" (3/ 3; 7). Aici, a vorbi ca sinonimie a pledoariei pentru creația adevărată, pentru arta la nivel maxim. A.B.Ce pregătește scriitorul Leo Butnaru pentru viitorul apropiat? Sunteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau "Astra", să-mi alcătuiesc ușor o carte. N-am făcut-o, fiindcă, pur și simplu, nu aveam ce-mi demonstra mie atunci și, cu atât mai mult, regimului comunist care încă din 1978, pe baza unei delațiuni și cabale cusute cu ață albă, mă îndepărtase până și din învățământ. Aveam, așadar un dosar cu probleme, eram un proscris, n-aveam ce caută printre literații vremilor de tristă faima ale comuniștilor. Cu o aură de cronicar integru, dublat de un bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
jumulite de la pensionari și de la o parte dintre bugetari nu vor fi folosite după programul anunțat, așa cum banii luați de la FMI au luat și vor lua altă destinație. Deocamdată, deși cu FMI în coastă, buzunarele noastre sparte n-au fost cusute, nu se știe cum vom achita datoriile de peste 10 miliarde de euro numai anul acesta, și, dacă nu avem bani, ne-am ales, în ultima săptămână, cu o vedetă de televiziune. Jeffrey Franks, despre care ar trebui să se știe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
foc să existe realmente. Și dacă exista cu adevărat, dacă nu era o invenție a neastâmpărului lui erotic, atunci o s-o găsească, Bugazul nu era Parisul. Și suspinând: Din păcate! Doamna Segal, gazda lui, stă în salon, în fața unei măsuțe, cosând la lumina unei lămpi cu abajur verde. "Fac și croitorie, spune ea. Din fericire, că am avut un sezon prost. În alți ani, nu puteam să satisfac toate cererile, dar în vara asta mi-au rămas neocupate două camere." Un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un progres. O tânără care seamănă cu Brigitte, dar nu e Brigitte, ba e chiar foarte departe de Brigitte, își strânge buzele a dispreț: "Și toaleta mică? Nu v-ați făcut toaleta mică?" "Nu, dă-ți seama, cu o burtă cusută de mână ca a mea, e greu să te apleci... până la chestie." Pe Brigitte o întâlnise în camera de trezire, cu o zi înaintea operației. Era după altă trezire, când i se făcuseră investigații sub anestezie generală: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi mai vorbăreață. Ziua, lucra în "atelierul" ei, o cămăruță de lângă bucătărie, unde ținea mașina de cusut, iar seara, când se instala în salon, cosea cu nasul în lucru. Doar Motea nu-și pierduse uzul vorbirii, dar locotenentul nu îndrăznea să abordeze cu ea un subiect așa de delicat, strigând de să-și spargă urechile. Incapabil să le consoleze pe aceste femei, pleca și se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
normal la Vila orelor de lumină. Nastia făcea plimbări lungi pe plajă, mai ales după-amiaza târziu, pe partea opusă sanatoriului. Se întorcea absentă, cădea pe fotoliul din salon, cu mâinile în buzunarele paltonului, și rămânea mută ore întregi. Madam Segal cosea lângă ea. Teama că ar putea rămâne fără comenzi se dovedise, cel puțin deocamdată, neîntemeiată. Aveau în continuare nevoie de ea. Soția comisarului, a poștașului, a căpitanului portului și multe altele nu încetaseră s-o solicite, ca și înainte. Câteva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înțelegea să facă să trăiască în ea Parisul. În acest sens, continuă să se așeze în berjera Louis XV, să citească și să recitească aceleași romane franțuzești, să poarte pantofi de dinainte de război, dar cumpărați pe malul Senei, și să coasă cu un ac de cusut fabricat în Franța. Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu alte cuvinte, o opțiune intelectuală, se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sălașe de igani robi. Precizăm că, în timp, robii țigani s-au amestecat cu robii tătari (8% din total), documente vorbind numai de robii țigani. 18 Theodor Codrescu, Uricarul, Vol. IX, Iași, 1889, p.273 „..O împărțeală pe dou coale cusute în chip de izvod între frații Ilie Ruset, Dracachi Roset, căminarul, Vasile Roset, spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset, vorniceasa, de moșii, țigani, case părintești din anul 1812, 11 februarie. 19 Alexandru I. Gonța, op. cit., p.133-146. 20 Radu Rosetti, op.cit.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au apărut dogarii, butnarii, lemnarii. Când s-a văzut că nu fiecare poate să facă cojoace din piele de oaie, au apărut 208 cojocarii, care au făcut și căciuli, au apărut și sumanarii croitori care șștiau să croiască și să coase stofa țărănească numită aba (pănură). Statul național român a înțeles, târziu e drept, necesitatea dezvoltării meșteșugarilor și meseriașilor în lumea satelor, acordând, pentru aceasta, burse elevilor din școlile profesionale și tehnice. La sfârșit, când absolvenții primeau diploma, primeau și o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina. Obiectele de îmbrăcăminte ieșite din mâna cojocarilor erau destinate și femeilor: bundiță, cojoc, cațaveică. Numai în Lunca erau meșteri cojocari: Neculai Șorea (Rusu), Ion Știrbu, Vasile Foșlea, Toader Foșlea, Alexandru Gh. Cucu, Costică Rusu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cu acul) au fost sumanarii. Obiceiul de a purta suman, confecționat dintr-o „stofă” de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dintre meșterii mai cunoscuți amintim pe Vasile și Grigore Trandafir (Ciubotaru), Ilie Rusu, Costică Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22 de lei și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atunci - sare cu piper - era purtat și de fete și de băieți. , în special de studenți, și se spunea în termeni argotici „antijeg”. Cu material de antijeg și cu un 218 model m-am dusă la Maria Bârgăoanu ca să-mi coase două cămăși. E de prisosă să vă spun că, nu din orgoliu, le-a croit și le-a cusut ireproșabil. A fost un timp - o modă - ca fetele de la țară să învețe croitoia; apăruser mașinile de cusut „Ileana” și, când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în termeni argotici „antijeg”. Cu material de antijeg și cu un 218 model m-am dusă la Maria Bârgăoanu ca să-mi coase două cămăși. E de prisosă să vă spun că, nu din orgoliu, le-a croit și le-a cusut ireproșabil. A fost un timp - o modă - ca fetele de la țară să învețe croitoia; apăruser mașinile de cusut „Ileana” și, când se măritau, aveau în zestre o mașină de cusut - era ceva de distincție - deși nu șștiau să coase, șștiau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a cusut ireproșabil. A fost un timp - o modă - ca fetele de la țară să învețe croitoia; apăruser mașinile de cusut „Ileana” și, când se măritau, aveau în zestre o mașină de cusut - era ceva de distincție - deși nu șștiau să coase, șștiau să tragă la mașină. A fi croitoreasă înseamnă și ochi de artist, să știi forma corpului acoperit de îmbrăcăminte. Despre mașinile de cusut „Ileana”, făcute la Cugir, unde era de fapt fabrică de armament, se spunea în glumă că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de exprimare a „artistei” sau „artistului”. Dacă nu ni s-ar fi păstrat prin mănăstiri țesături în fir pentru „obraze” domnești, cusături în fir reprezentând figuri de sfinți, dar și de domnitori și domnițe, am crede, că și ce au cusut și crestat țăranii români sunt imitații de la alții. Numai că, atunci când vine vorba de manifestări artistice, nu e nevoie de școală, de învățământ academic, de cineva care să te dădăcească; nu, simți tu, din propria ta pornire să faci un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei veniți, nu întâlnim expresii ale artei populare identice cu cele de la noi. De altfel, îmi este deosebit de greu de acceptat că populații, care au umblat prin lume călare sau în căruțe sau coviltir sau fără, aveau posibilitatea fizică să coase pe pânăză motive întâlnite în cale, sau să cresteze pe lemn semne cu semnificații magice; soarele neînvins, pomul vieții, coloana cerului. Dimpotrivă, pot înțelege asemenea manifestări artistice la un popor așezat, sedentar, legat de pământ, de strămoși. în ce-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a pierdut mai repede decât al bejenarilor bucovineni. Se mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate, cu o deschidere pătrat pentru cap, care avea marginile cusute cu un model geometric. Se purta fustă alb din bumbac, peste care se purta un brâu lat țesut sau împletit de care atârnau niște franjuri lungi, unul lângă altul, acoperind fusta. Atât femeile, cât și bărbații purtau bundițe, având pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pânza trebuia „ghilită”, albit prin operații repetate de spălare și uscare la soare, după care devenea moale, se putea croi (un croi simplu, spate-față la cămașa de corp și nici pentru „pantalon” ițari, croiul nu era prea complicat), apoi era cusut cu mâna cu ață din același material. între multele operații succesive până la obținerea pânăzei, aplicate inului și cânepii, cea mai grea era melețatul în meliță prin care era îndepărtată celuloza din firele de in și cânepă, scoțându-se fibra. Melița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa cea mare” unele peste altele, până în pod. Era mândria gospodinei, a fetelor de măritat, după care erau apreciate în sat. Tot în ladă se țineau hainele de sărbătoare, cele cusute cu motive populare, cu migală și pricepere, care se îmbrăcau la zile deosebite, dar și la horă și la nuntă. O descriere sumară a portului luncașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne-a lăsat în memoriile sale Toader Gh.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sumară a portului luncașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne-a lăsat în memoriile sale Toader Gh. Miron Boca care-și amintește: „îmbrăcămintea era toată și la toți făcută în casă din cânepă, lână și bumbac, toarsă, țesută și cusută cu mâna, pe măsura fiecăruia; în cap căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]