2,315 matches
-
Pandele și să-i cânte prelung - În sat, la Anișoara... Căci n-ar fi fost nici un sacrilegiu... Ce-o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de puțin și ne simțeam destul de tineri ca să trebuiască să-i fi scris câteva rânduri de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simtă nevoia de a le utiliza în nici o ocazie și să le lase fără de nici o remușcare să se părăginească, să admită oameni noi cu care de obicei nu poți vorbi decât lucruri umile (despre muzica de la grădina publică sau despre cofetăria centrală), și să suporte, mai ales, omul care n-a mers poate niciodată pe drumul preocupărilor ei, care râde poate cu un timbru prea greoi (căci nu era nimeni de care să nu ne batem joc, și mai mult ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Eu sunt născută în mai. Asta înseamnă că sunt mai în vârstă ca tine. Și? Și nimic. A fost o simplă observație. Paul se întoarse să arunce o privire îndărătul său. Nu mai era nimeni care să le pândească locurile. Cofetăria nici nu mai era atât de plină. Spuse: Îți place Buongiorno tristezza? Ce-i asta, Buongiorno tristezza? Un cântec italian. Îl cântă Claudio Villa. A, da, spuse Geta fără un interes deosebit, știu că melodiile italiene sunt la mare modă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o vadă. Avea de pe-acum o mulțime de întrebări să-i pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era gangul, ci pe trotuar, și abia după aceea, după îndepărtarea colegei, îl luă în seamă pe Paul. Făcu un pas spre el zâmbindu-i și Paul observă că era îmbrăcată altfel decât în ziua când se întâlniseră întâmplător la cofetărie; purta un pardesiu de stofă fină, iar fața... Demachiat fu cuvântul care îi veni lui Paul în minte. Fața ei fusese demachiată, de bună seamă șezând la măsuța cu oglindă mare și înconjurată de beculețe, cum văzuse prin filme, iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăsta nu e loc de dat probe. Nu vor trece prea multe actrițe prin curtea ălora. — Nu, John, vor intra prin față, îmi spuse Fielding, ținându-și o mână pe umărul meu în timp ce mă conducea prin încăpere. Jos e o cofetărie tare drăguță, și un lift simpatic. Eu te-am făcut să vii pe la intrarea din spate. — De ce? — E educativ. Acum, calmează-te, moșule, bea ceva și pregătește-te pentru fete. Acesta a fost cel mai bun răspuns al lui Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oglinzilor și am intrat în camera din fund. Vron era acolo. Stătea pe sofa și bea șampanie roz. O revistă pornografică banală i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de cofetărie, zmeură, și ciocolată, și lămâie. Doar când mă uitam la pereți mă apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zi de toamnă mergând pur și simplu pe stradă către liceu. Mă încrucișasem cu o femeie care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum, un parfum dulce și ușor men tolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de damă. Femeia era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei. Între fața dele străine liniștea se lăsase desăvârșită. Și mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să rămân mereu acolo, în piața cu statuie uriașă. Am început să țip din răsputeri, ghe muit pe vine, când ușa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am știut că e
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a Încăperii unde se țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis timid, vă rog să mă iertați pentru Întârziere, dar... — Las-o moartă, știm noi că ai fost cu gagica la cofetărie ca să-ți faci curaj! a strigat vesel avocatul Baculovschi, Încercând să destindă atmosfera. Dar nimeni nu i-a ținut isonul, nici Ionel Manea, nici Spiridon, nici Lorena B., care citea absorbită, nici Ionela, ghemuită pe un scaun, cu privirile În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bătrână!... He, he, Vasi lico, m-ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
he, Vasi lico, m-ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de Niculițel ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de Niculițel ca pe zaibăr, exaltați de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dacii care Îl străbăteau, lipsit de copaci, dar Împânzit de bănci, pe care vara ai fi făcut insolație, iar toamna ai fi visat la foșnetul frunzelor arămii, dacă nu ai fi avut sentimentul pustietății. La parterul blocului M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a băgat restul În buzunar. — Am și picioare, i-a zâmbit galeș femeia, iar Vasile s-a Înroșit și a ieșit grăbit din cofetărie. — Asta Îmi trebuia acum, să mă invite la amor gospodinele. Dacă aș fi fost Într-adevăr bărbat... Dar nu sunt. Râsul pe note Înalte al vânzătoarei se auzea din stradă, același râs pe care Îl remarca ori de câte ori se ducea la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acasă? Vreau să discut ceva cu tine. - Îți dau voie dar sper să nu mai faci ca data trecută, că mă supar pe tine. - Promit! Voi fi cuminte, nu te voi supăra! După repetiție au plecat împreună. O invită la cofetărie, la o savarină și un cico să poată sta de vorbă. - Aș vrea să ne cunoaștem mai bine. Îți promit că voi fi așa cum vrei tu, să fiu. O să mă las și de fumat. Te plac foarte mult. Sunt un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și pe a ei spunând, zâmbind: - Frusina Popa. Avem același nume de familie. Am observat asta de când ați lăsat acele acte la primărie. - Aș dori să ne spunem pe nume. Te invit să stăm de vorbă la o prăjitură, la cofetărie, se poate? - Nu știu ce să spun. Eu sunt o femeie nedivorțată, încă. Lumea o să vorbească dacă o să ne vadă împreună. - Știu despre tine numai lucruri bune, nu ai de ce să te ferești de mine, lumea și așa vorbește, chiar dacă ne vede
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
el. Este un băiat de treabă, serios, cu bun simț. Știe să se facă plăcut. M-aș bucura să-mi fie ginere. - Nici nu am băgat divorț și gata, m-ai văzut măritată cu el! M-a invitat astăzi la cofetărie și nu am acceptat pentru că încă sunt o femeie măritată, după acte! Trebuie să vorbesc cu Petre să fie de acord cu divorțul, să-l terminăm repede, că nu avem ce împărți. Nu știu cu ce ochi mă va privi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a scrie o postfață pentru nuvela de față, intitulată Răscrucea Destinului Acțiunea se petrece, după cum am spus, într-un sat românesc, reședință de comună, cu toate atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe și ceilalți câțiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat - un crochiu, în cărbune
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]