27,125 matches
-
și glasul ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ține normal un copil mic, ci avea ambele brațe sub el. Copilul era culcat pe brațe cu capul spre cotul stâng al Bunicii G. și era îmbrăcat într-un sac de copil bleumarin; numai la cap, în dreptul fețișoarei se vedeau colțurile croșetate ale unei bonețele albe ca spuma laptelui. Bunica G. s-a uitat la el și apoi la mama O. și a întrebat-o: - Și eu ce să fac cu el? Iar mama O. mi-a răspuns: - Tu trebuie să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
niciodată Din rude mari împărătești O preafrumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar privind de săptămâni Îi cade dragă fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fi sănătos, dar n-a primit răspuns. Vom trăi și vom vedea. Trebuie să avem răbdare, cum ne spune părintele Cleopa. Ca în majoritatea cazurilor, sunt la Frasin, într-o cameră mare și goală, cu parchetul ca mierea. Într-un colț al camerei, pe o suprafață destul de mare, un morman de fecale, iar bunica intră pe ușă cu încă o căldare plină s-o arunce pe deasupra. Eu, într-o cămașă de noapte largă umplută și ea cu aceeași substanță. Eu țineam
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
largă umplută și ea cu aceeași substanță. Eu țineam cămașa umflată sub burtă, ca să nu curgă pe jos și strigam la bunica să mă ajute să scap de mizerie. Bunica îmi spune că mă ajută, dar așa am rămas: cu colțul și cămașa pline și cu căldarea plină în mâna bunicii. E bine așa. O să mă ajute bunica să fac ce trebuie cu ele. Mulțumesc. A doua zi primesc o scrisoare de la București pentru completarea și autentificarea actelor necesare retrocedărilor din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pentru tine, Shelley, iar cel roz pentru Lucy. Fetele vin cu alte tricouri. − Voi n-ați auzit? Haideți cu mine la dulap! Dar unde vă sunt hainele, că la coșul de rufe nu e nimic. Fetele se bâlbâie, dau din colț în colț și, până la urmă, mărturisesc. − Ei, zice mama, trebuia să mă întrebați cum se procedează. Până una alta o să vă descurcați cu ce aveți. − Dar ne cumperi altele, nu-i așa? zise Shelley. − Nu, nu-i așa! Eu nu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
Shelley, iar cel roz pentru Lucy. Fetele vin cu alte tricouri. − Voi n-ați auzit? Haideți cu mine la dulap! Dar unde vă sunt hainele, că la coșul de rufe nu e nimic. Fetele se bâlbâie, dau din colț în colț și, până la urmă, mărturisesc. − Ei, zice mama, trebuia să mă întrebați cum se procedează. Până una alta o să vă descurcați cu ce aveți. − Dar ne cumperi altele, nu-i așa? zise Shelley. − Nu, nu-i așa! Eu nu cumpăr în
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
de floricele colorate, cu fluturi și păsări care cântă și care-ți bucură sufletul. Floarea soarelui își întoarce umilă cununa după soare, îți dă impresia că totul este făcut pentru a slăvi pe Dumnezeu. Dimineața devreme, întâlnești oameni la fiecare colț, căci toți pleacă la câmp, duc vitele sau oile la rând. E ceva frumos și unic, căci nu la toți oamenii le este dat să vadă această minunată priveliște. Pădurea este mama naturii, așa că, de mică, îmi plăcea să mă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a direcției de dezvoltare a văii în zona subcarpatică. Terasele nu au o desfășurare uniformă. La Comarnic treptele sunt mai greu de recunoscut, totuși, ele se pot identifica în linia versantului, între valuri largi de alunecare. Drumul din Comarnic spre Colțul Pietricelei sau cel care traversează valea Comarnicului îndreptându-se spre Podu Vârtos ajunge treptat la altitudinea de100m. De aici se desfășoară în lungul Prahovei sub forma unor fâșii, o terasă care, încadrată în scara teraselor corespunde terasei Câmpina. Mai sus
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de natură în cheile Proviței, cascadele din Valea Căruntei, miniaturalele chei ale pârâului Belia, frumoasa Vale a Prahovei mai ales în amonte de stația SNCFR Breaza sunt locuri în care turiștii revin deseori atrași ca un magnet de acest pitoresc colț de țară. În Breaza se găsesc străzi și cartiere cu o puternică rezonanță prin vreme, legate de activitatea unor puternice personalități adânc ancorate în conștiința localnicilor. Tradițiile în meșteșuguri, arta populară și frumoasele obiceiuri ale localnicilor transmise din generație în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în vacanță la Breaza. Bijuteria turistică a statiunii a devenit clubul de golf ”Lac de Verde” care atrage elitele financiare, dornice să facă mișcare într-un cadru natural supus de arhitecții peisagiști unei ”operații estetice” foarte reușite. Aici este un colț de Occident. Investitorul a realizat aici un teren de golf pe o suprafață ce depășește 5000 m2. Există, de asemeni, în prezent, finisate 2 poduri, unul de beton și altul din lemn, patru lacuri artificiale. Complexul este dotat și cu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
va fi similar cu materialul din care s-a realizat patul de pozare. Operația de umplere a șanțului se va realiza manual, iar compactarea materialului se va executa tot manual cu ajutorul maiurilor de mână confecționate din lemn și care au colțurile rotunjite. Umplutura se va realiza într-un strat de 30 cm deasupra buzei superioare a conductei. În zona conductei, umplutura se va realiza în straturi succesive de maxim 15 cm. Umplerea și compactarea trebuie realizată pe ambele părți ale conductei
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
proprie, gurile de scurgere nu trebuie să piardă apă. Amplasarea gurilor de scurgere în cazul accesului apei prin rigole se face astfel încât latura lungă a grătarului să fie paralelă cu bordura trotuarului, cu balamaua către acesta. La intersecțiile de rigole (colțuri de stradăă gurile de scurgere se amplasează de regulă în amonte de trecerile de pietoni. Dacă accesul apei se realizează din toate direcțiile, gurile de scurgere se amplasează la convergența pantelor de colectare. Corpul gurilor de scurgere va fi astfel
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
Dimineața devreme. Nu mai am somn, dar întârzii un pic în pat. Încă nu iau caietul lui P.H.L. de pe „noptieră”. Mă întreb ce mă atrage spre lectura unui autor despre care nu mai știe aproape nimeni, demult îngropat într-un colț de istorie literară, sub trei rânduri scrise pe un ton condescendent, dacă nu chiar ironic... Cred că, în ce mă privește, motivația cea mai plauzibilă trebuie să fie curiozitatea pentru „pagina primară”, ca să zic așa, scrisă de o mână demult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași de grup. Le-o fi găsit... n-am nici o pretenție, zise indiferentă Ilinca. Dar le-a aruncat ca blegul aici, unde oricine le poate călca sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cel mai... Dar nu mai continuă. Îmbrățișă iedul cît mai strîns și începu să-l mîngîie și cu palmele și cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi tu? îl repezi Virgil. Ba-i cel mai bun lucru, interveni Vlad. La colțul viu îl putem vedea mereu și-l putem îngriji cu toții. Vlad nu și-a putut da seama însă cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi tu? îl repezi Virgil. Ba-i cel mai bun lucru, interveni Vlad. La colțul viu îl putem vedea mereu și-l putem îngriji cu toții. Vlad nu și-a putut da seama însă cît de mult pierde în fața Ilincăi cu aceste vorbe! Cum să-l duci acasă? se opuse și Tomiță. Tu ai în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acesta cînd Virgil dădu să intre. Păi... m-a chemat dom' Nicanor. Aha!... făcu Potîngă, ca și cum ar fi fost în cunoștință de cauză. Imediat după aceea însă strîmbă din buze de parcă ar fi mîncat aguridă, scoase capătul de țigară din colțul gurii și întrebă: Ce? M-a chemat domnul Nicanor, repetă mai rar și mai tare Virgil, crezînd că paznicul n-a înțeles, ori n-a auzit. Așaaa... Te-a chemat, vasăzică... Pe tine, mă? Pe mine. Nu pe tat' tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii tuturor și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zîmbi și el, pentru prima oară în dimineața aceea. Mai rămînea acum cealaltă problemă: tartina. S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că doctorul a crezut că i-a căzut piatra din tavan și, în timp ce-și tampona cucuiul din chelie cu vată îmbibată cu spirt, le atrase tuturor atenția să nu mai vorbească tare și să fie foarte atenți la colții stalactitelor. După cîteva zile de la această expediție, în ziarul județean apăru un articol destul de amplu, reluat apoi în esență și de presa centrală, din care reproducem cîteva fraze: "...Arheologul Iancu Răgălie, cunoscut cititorilor noștri cu ocazia altor valoroase descoperiri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
articolul și cînd avusese timp pentru așa ceva? Ce oameni, dom'le! În sfîrșit, ce rost mai are acum să mai facem caz de un lucru atît de mărunt, mai ales că în ziar apăruse și fotografia Ilincăi lîngă un uriaș colț de mamut. Bucuros măcar de atîta lucru, Bărzăunul nu mai stîrni scandal, așa cum fusese ispitit la început. Dar era atît de pornit, în primul rînd împotriva cumnatului său, încît se hotărî să-l facă de rîs cu prima ocazie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]