2,034 matches
-
vedere economic. În România, unde zeci de mii de țărani au fost băgați În colective În toamna anului 1950, iar regimul nu s-a sfiit să recurgă la forță, abia În 1962 Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte, putea anunța mândru sfârșitul colectivizării „cu trei ani Înainte de termen”. În Bulgaria, tot terenul agricol a fost luat de la proprietarii particulari În primele două cincinale de după 1949. Pe pământ ceh, unde colectivizarea a Început foarte târziu (În 1956, cea mai mare parte a terenului arabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la forță, abia În 1962 Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte, putea anunța mândru sfârșitul colectivizării „cu trei ani Înainte de termen”. În Bulgaria, tot terenul agricol a fost luat de la proprietarii particulari În primele două cincinale de după 1949. Pe pământ ceh, unde colectivizarea a Început foarte târziu (În 1956, cea mai mare parte a terenului arabil era Încă exploatată de particulari), 95% din pământ a fost preluat În următorii zece ani; În regiunile Îndepărtate și inaccesibile din Slovacia, numai 85%. Aici, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiaburi, arătându-i În adevărata lor lumină... Neparticiparea și neîndeplinirea planului de producție agricolă trebuie să fie pedepsite sever, ca sabotaj”. După cum sugerează acest ecou fidel al retoricii staliniste din anii ’30, antipatia față de țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen scurt, un dezastru: În anumite privințe, economia de comandă chiar funcționa. Colectivizarea pământului și distrugerea micilor Întreprinderi au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen scurt, un dezastru: În anumite privințe, economia de comandă chiar funcționa. Colectivizarea pământului și distrugerea micilor Întreprinderi au disponibilizat mână de lucru din abundență pentru fabrici și mine, iar obstinația cu care comuniștii au investit exclusiv În industria grea, În detrimentul serviciilor și bunurilor de consum, a asigurat creșteri fără precedent ale producției
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
planificării”. Această scurtă trecere În revistă a economiilor din blocul sovietic se cuvine a fi nuanțată de două excepții parțiale. În Polonia, industrializarea primitivă a fost Întreprinsă cu entuziasmul Împărtășit peste tot, dar nu același lucru se poate spune despre colectivizare. Se pare că Stalin și-a dat seama cât de nepractic era să-i bage pe țăranii polonezi În colective (Însă acest argument nu l-ar fi oprit). Faptul că În relațiile cu Polonia sovieticii abordau un stil circumspect cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslavia fusese, așa cum am văzut, statul cel mai avansat pe drumul spre socialism. Planul cincinal al lui Tito Îl depășea pe cel al lui Stalin, țintind la cea mai mare rată a investițiilor industriale din blocul sovietic. Nici nu Începuse colectivizarea În celelate state-satelit și acolo existau deja 7.000 de colective, iar ca eficiență și ubicuitate a aparatului represiv, Iugoslavia era pe cale să bată până și Moscova. Serviciile de siguranță ale partizanilor din timpul războiului fuseseră transformate Într-o rețea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
femei În Închisoare, nu au condus la procese publice majore. Exista și În Polonia un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni mai tîrziu a demisionat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abia În aprilie 1952, timp În care numai În Israel au plecat 90.000 de evrei români. În România, un proces-spectacol i se pregătea liderului comunist (ne-evreu) Lucrețiu Pătrășcanu. A fost arestat În aprilie 1948: dubiile exprimate public În privința colectivizării făceau din el candidatul perfect pentru un „proces Rajk” românesc, bazat pe acuzații de titoism. Dar În timp ce anchetatorii pregăteau procesul obiectivul s-a schimbat, și cazul său a fost comasat cu al Anei Pauker. Ea era evreică: fiica unui măcelar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lichiditățile ajungeau În Vest, via Praga, pentru operațiuni de spionaj. La fel de cinică era și acuzația ( În cadrul unei Întregi campanii de defăimare) adusă Anei Pauker, căreia i se reproșa simultan „deviaționismul” de dreapta și cel de stânga: mai Întâi se opusese colectivizării rurale, apoi Îi obligase pe țărani să intre În colective Împotriva voinței lor. Rajk a fost acuzat că dizolvase În 1947 rețeaua comunistă din cadrul poliției maghiare; o făcuse, de fapt (Înainte de alegerile din 1947 și cu aprobare oficială), ca să mascheze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până În august 1961, Între 2,8 și 3 milioane de est-germani au trecut În Vest prin Berlin: aproximativ 16% din populația țării. Celor cu studii (viitorul Germaniei de Est) li s-au alăturat mii de țărani care au fugit de colectivizare În 1952 și muncitori care au abandonat regimul după represiunea violentă din iunie 1953. Statutul curios al Berlinului era așadar o rușine publică, un dezastru pentru imaginea regimului comunist din Germania de Est. În decembrie 1959, amabsadorul sovietic În RDG
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opțiune obișnuită. În septembrie 1949, el criticase linia ultrastalinistă a lui Mátyás Rákosi și fusese unul dintre cei doi membri ai Biroului Politic maghiar care s-au opus execuției lui László Rajk. Acest lucru, Împreună cu luările critice de poziție față de colectivizarea rurală, dusese la excluderea sa din conducerea partidului și la o „autocritică” publică În care Nagy a admis că a avut o „atitudine oportunistă” și că s-a abătut de la linia partidului. Cu toate acestea, el a reprezentat o alegere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a bunurilor era vitală: „Dirijismul economic totalitarist distruge libertatea”6. Era o recunoaștere tardivă a unui adevăr evident - contrastând cu decizia Partidului Muncitoresc Belgian (Parti Ouvrier Belge) de a reconfirma În 1960 carta fondatoare a partidului din 1894, care urmărea colectivizarea mijloacelor de producție, precum și refuzul de care s-a lovit liderul reformist Hugh Gaitskell când le-a propus laburiștilor britanici, În același an, să Înlăture un deziderat identic din programul partidului (celebra Clauză a IV-a), formulat În 1918. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ceaușescu. Noile clădiri, atâtea câte erau - școala tehnică, sediul partidului, casa de cultură -, erau modelate cu grijă după tiparul sovietic: ocazional În spiritul realismului socialist, mereu supradimensionate, rareori plăcute. Calamitatea planificării urbane din țările comuniste se explică prin industrializarea forțată, colectivizarea satelor și un dispreț agresiv față de nevoile personale. Însă urbaniștii din Occident nu s-au descurcat nici ei mai onorabil. Mai cu seamă În Europa mediteraneană, migrația În masă de la țară la oraș a creat probleme similare În mediul urban
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se Înțeleagă că partidul-stat va considera din acel moment că toți cei care nu se opuneau explicit erau În favoarea reformei; astfel, sub auspiciile regimului kadarist, criticii regimului comunist au putut pentru prima oară să se exprime În siguranță 4. Colectivizarea pământului În anii ’40 și ’50 fusese o greșeală, admiteau reformiștii. Ei recunoșteau, deși mult mai discret, că obsesia sovietică a extracției pe scară largă și a producției de bunuri industriale primare era un impediment În calea creșterii economice. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a demarat o amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine primită la oraș, iar reforma agrară din sud - În esență, o colectivizare - a Început cu gesturi „spontane” de ocupare și confiscare a pământului de către lucrătorii și administratorii locali, mobilizați de comuniști și aliații lor (comuniștii se remarcaseră drept adversarii clandestini cei mai organizați și mai eficienți ai vechiului regim). Nu la fel de binevenite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordul Portugaliei erau (și sunt Încă) fervent catolice, cu un preot la fiecare 500 de suflete În 1972; În centrul și sudul țării proporția era de numai 1/ 4.500, chiar mai mică În sudul Îndepărtat. Proiectele anticlericale și de colectivizare lansate de capii țăranilor și sindicaliștii comuniști au suscitat o opoziție aprigă În regiunile dens populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând să impună proprietarilor privați și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stângă a propriului partid, căreia el Îi promisese sfârșitul grabnic al capitalismului Într-o Portugalie socialistă), dar aceștia au fost nevoiți să renunțe la ideile de insurecție. În 1977, Parlamentul a promulgat o Lege a Reformei Agrare care statornicea recenta colectivizare, dar numai În sud, limitând suprafețele de teren expropriabile. Decizia a eliminat riscul unui conflict rural sau al unei reacții conservatoare, dar pe termen scurt nu putea ameliora cu nimic dezastrul economic moștenit de Portugalia democratică. Privată de materiile prime
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înfricoșați de reforme (Iliescu) și cel al păturii care voia schimbarea. Emil Constantinescu a reușit, aproape de unul singur, să distrugă elanurile celor ce doreau o despărțire radicală de comunism. Prima menționare a lui Ceaușescu are loc În contextul procesului de colectivizare forțată, ultima e legată de puciul „colegilor” de partid care au Înțeles că metodele primitive ale dictatorului nu mai puteau fi tolerate. În interiorul lor, un portret extrem de bine conturat al individului care a reușit performanța de a nenoroci pe multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bolșevismului național: „În România, unde zeci de mii de țărani au fost băgați În colective În toamna anului 1950, iar regimul nu s-a sfiit să recurgă la forță, abia În 1962 Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte, putea anunța mândru sfârșitul colectivizării «cu trei ani Înainte de termen»”. Obsesia competiției, a depășirii planurilor și limitelor e o caracteristică a comunismului românesc, ce și-a relevat de la Început formula existențială demonică. Uneltele locale, În frunte cu Gheorghiu-Dej, au Împrumutat la milimetru „măsurile economice iraționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
229 Buback, Siegfried 433 Buber-Neumann, Margarete 203, 210, 514 Buchenwald 65, 69, 87, 182, 203, 547, 735, 748-749, 755; copii supraviețuitori 34 Buharin, Nikolai 172 Bukovski, Vladimir 392, 528 Bulgaria; bulgarii văzuți ca străini 687-688; căderea comunismului 573-574; colaboraționiști 637; colectivizarea agriculturii 165; eliberarea 573-574; Frontul Patriei 53; influența sovietică 134; minoritatea turcă 574; Tratatul de Pace 133-134; venitul lunar 675 Burke, Edmund 634 Bush, George H.W. 558, 567, 579, 586, 602, 615; Întâlnirea cu Elțîn 599 Bush, George W
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
178-179, 182 Clinton, Bill 545, 618-619, 645, 718, 722; campania Împotriva sârbilor 622 Coca-Cola, compania 209 Cohn-Bendit, Daniel 377-378, 380, 388 colaborare orizontală 52 colaboraționiști 44-50; condamnarea 54; definire 54; epurări postbelice 52-60; pedepsirea 59; tratamentul după căderea comunismului 637 colectivizare 164-165 colonialism; decolonizare 257-259; importanța 257; sfârșitul 258-259 comerț internațional, creșterea 301-302 Comisariatul de Control al SUA 50 Comisariatul General al Planului (Franța) 77 Comisia pentru Crime de Război a Națiunilor Unite 62 Comisiile Aliate de Control 110, 122, 126
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989) 578; țărănești 375; teoria revoluției 368-370; vezi și lovitură de stat Reynaud, Paul 670 Rips, Ilia 410 Rivette, Jacques 353-354, 442 Rocard, Michel 519 Rohmer, Eric 353-354, 517 Rokossowski, Konstantin 289 România; antisemitism 177-178; căderea comunismului 570-573; colaboraționiști 637; colectivizarea 164; eliberarea 570-573; escrocheria „Caritas” 629; Frontul Salvării Naționale (FSN) 573; greve 570; influența sovietică 134; Închisori experimentale 185; legea avortului 570; lovitură de stat 573; masacrul de la Timișoara 573; mișcare disidentă 527; orașe agricole 357, 571; Partidul Comunist Român
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armelor nucleare În Ucraina 541; aspirații teritoriale 105-107; bisericile 172; boicotarea Jocurilor Olimpice (1984) 541; bomba atomică 231; căderea comunismului În statele-satelit 554-575; capacitate nucleară 230-231; catastrofa reactorului nuclear de la Cernobîl 547-548; cheltuieli militare 543; „Clubul Perestroika” 549; colapsul 536-580, 589-601; colectivizarea 164-165; competiția cu China 389; condiții economice În perioada postbelică 119, 162; contrastul cu Vestul 33; controlarea destalinizării 287-288; cotizant la Fondul Monetar Internațional 111; criza cubaneză 236; denunțarea Tratatului Uniunii (1922) 600; desființarea 601; desființarea fermelor colective 390; dezastre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în numele unui alt tip de „angajare” politică și morală, supune mentalitățile dogmatice ale „obsedantului deceniu” unei abordări diferite, aparent mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția câtorva conștiințe în paralel cu desfășurarea unor evenimente istorice (colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Eminescu, operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale acestora, s-a rezervat spațiu articolelor despre așa-zisele „pete albe” ale istoriei (foametea, deportările, colectivizarea, „stagnarea”). În toate seriile sale, pe lângă literatura originală și critica de întâmpinare, mai mult sau mai puțin aservită metodologic și ideologic, revista a publicat traduceri din literatura universală, opere ale scriitorilor români clasici și contemporani și studii despre ei, articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]