3,820 matches
-
întâmplat în cazul templului de la Karnak și al grandioaselor ruine de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
late, înconjurând fața, ce capătă un aer dur și invulnerabil, ca un legământ religios. Tiberius a ales ca simbol al pretorienilor scorpionul african cu acul lung și curbat, hotărât să-și ucidă dușmanul chiar cu prețul propriei vieți. Reședința de pe colina Vaticanus. După arestarea Agrippinei, reședința a rămas în părăsire. A fost locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul împărat s-a oprit să imagineze noua sa Romă, le este aproape imposibil să creadă că acolo s-au ridicat cândva edificii imense, cu mai multe niveluri, ample galerii cu coloane, săli enorme, și că în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Teodoric, Dietrich von Bern, a locuit confortabil aici. Domus Gaj, palatul imperial al lui Gajus Caesar, era perfect locuibil și a fost ales de papii din întunecatele secole al VI-lea și al VII-lea ca reședință care, din înaltul colinei Palatinus, își afirma puterea temporară asupra Romei. Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost moștenită de Bourbonii de la Napoli. Aceștia nu au avut nici timp, nici interes să se ocupe de ea, deoarece se afla prea departe, și au lăsat-o în părăsire. În 1861, Napoleon al III-lea a cumpărat vârful colinei Palatinus contra modestei sume de 50.000 de scuzi. Abia în 1870 tânărul stat italian, prin exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
1861, Napoleon al III-lea a cumpărat vârful colinei Palatinus contra modestei sume de 50.000 de scuzi. Abia în 1870 tânărul stat italian, prin exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici trebuie considerat ca și cum ar fi spus de un personaj de roman“, Roland Barthes). Bat clopotele de la Mitropolie, se simte că se apropie Paștele; mă desprind din furnicarul de la Piața Unirii după ce respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clopotele de la Mitropolie, se simte că se apropie Paștele; mă desprind din furnicarul de la Piața Unirii după ce respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a trăi. Îmi turteam nasul de geam și eram extrem de gelos. Zăpada e o formă a purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții. O joacă gratuită ce invită la joacă. (iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier. O luăm cu toții spre Olt fără să ne Întrebăm de ce. Ocolim Grădiștea pe partea dinspre casele rudarilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văi. În iarbă, sub mâna lui, o coală albă de hârtie. Noaptea unei ierni fără zăpadă. Visezi pentru prima dată În viața ta că zbori. Întâi Într-o cameră din care ieși pe fereastră și plutești apoi lin peste niște coline. Zbori cu atâta ușurință și este atât de bine Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viitoarea sufragerie, prin ușa glisantă, în camera de zi. Și eu m-am dus la fereastra odăii întunecoase pe care urma s-o împart cu fratele meu; priveam afară peisajul înzăpezit, întinzându-se sub ceața gri până la poalele șirului de coline, o suprafață plană fără nici un detaliu în stare să-ți ațină privirea. Și m-a cuprins un sentiment amestecat de curiozitate și teamă, așa cum stam acolo de câteva minute bune la fereastra viitoarei mele odăi, privind întinderea din fața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la București, ca, în cele din urmă, să se întoarcă în B., unde a revenit în gospodăria lor ca un dar al bunicilor; supraviețuise timpului și drumurilor lungi fără urme vizibile, dar acum, când fuseserăm siliți să ne mutăm printre colinele Molasse, ne-a ajuns și bufnetul ăsta: ceva ce nu mai putea fi recuperat, chiar dacă mama ar fi știut vreo metodă prin care să abată atenția măcar de la „bufnituri“. Tampona cu un burete mic locul, cu grijă și răbdare, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arunce pe mama într-o disperare și mai mare decât dacă mi-aș fi spart genunchiul. Pantofi de la oraș, chiar de la magazinul preferat, Bally, cu al cărui șef eram prieteni! Abia ne obișnuiserăm cu obligația de a trăi aici, între colinele Molasse, că acest produs de proveniență urbană, care era pe gustul ei, începu să „sufere“, să devină păgubos, te forța să ascunzi gaura cu cremă de ghete. Oricum, eu am găsit lesne soluția; trebuia să împing bulgărele de gheață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ignori acel mediu, întreaga lui alteritate, acel fel al său de a fi altceva. În timpul primelor săptămâni, mama fusese atât de prinsă cu instalarea noastră în noua locuință, că nu observase nici grădina de zarzavaturi a vecinului, nici izlazul sau colinele Molasse, în schimb citise pe nerăsuflate, uitând de toate, reviste ca Schöner Wohnen (Cum să locuim mai frumos) sau Die gute Form (Forma optimă), pe care și le comandase. Și fiindcă W., în stilul lui foarte generos, îi dădea mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care. Obrazul ei, mai mult palid, cu ochi de culoare deschisă, pomeții înalți și o bărbie mai degrabă îngustă, deasupra căreia se contura o gură calmă și frumos proporționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lăsând satul în spate. Împingeam măsurat vârfurile pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat care avea schiuri noi cu canturi de oțel, în timp ce băieții din sat trăgeau după ei pe colina bisericii sănii și unul, chiar cu doage adevărate - partea rotunjită de lemn a unui butoi vechi -, mai mult cădea decât se dădea; eu, pe de altă parte, eram un „vânător“ care străbătea depărtările de gheață, la vânătoarea de foci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-a lungul străzilor până în miezul satului, la grădinile doldora de plante, aparent imposibil de schimbat, la fel de când lumea, necunoscând decât schimbarea anotimpurilor; sigur, aceste reguli cereau și o conduită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-a lungul străzilor până în miezul satului, la grădinile doldora de plante, aparent imposibil de schimbat, la fel de când lumea, necunoscând decât schimbarea anotimpurilor; sigur, aceste reguli cereau și o conduită de viață decentă, care nu voia să știe de orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se mai și ascultau în familie emisiunile de seară. De la fereastra mea priveam vizavi, la moara de măcinat cereale a cărei construcție netencuită ajunsese deja până la acoperiș și acum ocupa și o parte din stradă. Strada venea de undeva dintre coline, cu automobile și tramvaie, și deodată mi-a apărut în fața ochilor ceva din „camera de duminică“. Ca și când la Felix ar fi existat o corespondență strânsă între felul lor de a locui și mediul înconjurător, o corespondență care la noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
două stiluri de viață, nu putea să împiedice în nici un fel adâncirea acesteia. Îmi amintesc de o duminică după-amiază, când ne-am dus la B., la Onkel Curt, care își cumpărase, cu ajutorul băncii la care lucra, o casă pe o colină deasupra orașului, în apropierea turnului de apă, la poalele căruia ne înălțam zmeiele uneori, toamna. Casa, ca și grădina, erau încărcate de o atmosferă foarte personală de vară târzie. Dungi de lumină se strecurau prin storurile pe jumătate trase, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
noi înșine și cu ai noștri, cum sunt florile în lumina strălucitoare a unei dimineți de duminică, în așteptarea unei zile tihnite. Xtc "X" Pictură pe o vazătc "Pictură pe o vază" Peisajul se topea cum se topise și zăpada. Colinele și lizierele de pădure, din a căror umbră întunecată și verde ieșeau în față și se târau câmpurile înspre sat, mânând valurile ogoarelor de grâu și livezile către primele case - acest peisaj, în care pâraiele alergau printre case, domesticite cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care o privisem la ora de geografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]