2,821 matches
-
avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap cân’ ai stat de vorbă cu cel de la asigurări? — Bineînțeles că o aveam. Biroul nu era bine încălzit. Nu-mi dau seama cum reușesc funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fufa aceea cu miros de mosc. Cumva. Cândva. Va trebui să plătească. Orice s-ar întâmpla, va avea el grijă să i-o facă, chiar dacă pentru a se răzbuna îi vor trebui ani de zile și va fi nevoit să colinde decade întregi de la o cafenea la alta, de la o orgie cu muzică folk la alta, de la metrou la drumul mare, la câmpurile de bumbac, la demonstrații. Ignatius aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o doară. Să ne urcăm în el și să vedem pînă unde merge... să ne ducem pînă la graniță... ai vrea? Da, răspunde ea liniștită, însuflețindu-se oarecum. Hai să mergem... Eu ieri nu m-am dus direct acasă, am colindat așa, aiurea, am rătăcit ore în șir... așa am avut chef, să mă plimb. Și mie îmi place să mă plimb la întîmplare... Hai să ne urcăm în tren. Să mergem pînă unde ne duce! N-ar fi fain? Da
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dragostea simplă, adică cea pe care i-o putea dărui ea, era mai puțin incitantă. Nimeni nu dorește o dragoste oferită pe tavă. Se simțea groaznic. — Ne-am cunoscut anul trecut, la Saint-Tropez, pe plajă... Ea Închise ochii Îndurerată. — ... am colindat toată Europa Împreună, continuă. Am dus-o peste tot cât a ținut vara. Ne-am distrat de minune. Se opri. Are bani, dar până la urmă am plătit eu tot, zise el ironic. Comentariul o surprinse. Dragostea, pasiunea nu lasă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de acord? — Ba da. Total. Se plimbară până la lac, locul unde meditase atâtea ore, urmărind reflexiile de albastru, roz, roșu și auriu ale luminilor pe maiestuoșii zgârie-nori moderni de lângă Central Park West - San Remo, Beresford, El Dorado. În ultima lună colindase fiecare locșor din parc cu gândul la el, cuprinsă de dorul lui, măcinată de presimțirea că nu-l va mai vedea, dorindu-și să poată Împărtăși „toate astea“ - micile ei bucurii - cu el. Pe când toate aceste gânduri Îi treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fiul din Tatăl și din Duhul Sfânt. Era o formulă de doi bani făcută pentru Hylici? Și totuși, ăia, care aveau de-acum mântuirea la Îndemână - do it yourself - nimic. Asta-i toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În stăpânire mașina și am venit aici. N-am mai găsit-o nici măcar pe bătrâna aceea, ruda familiei Canepa, sau paznic, ce fusese, pe care o văzuserăm atunci. Poate a murit și ea Între timp. Aici nu-i nimeni. Am colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune preotul Într-unul dintre dormitoare. Dar n-are sens să-ți Încălzești patul În iunie, imediat ce deschizi ferestrele, intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de furturi. Când am crescut - tâlhării. Deci am spart restaurantul „Dorobanți“, ăla de la circa paișpe, tot restaurant... cum îi spune? Budapesta? Samsungul de pe Militari, mai multe... Deci, nu mai țin minte. Am spart și-n țară, că am început să colind și prin țară, și spărgeam magazine, buticuri și case. Nu, mari lovituri n-am avut. Luam din case ce se vindea: țigări, nesuri, băuturi, ciocolăți. Ce puteai să vinzi repede și să nu stai cu ele mult, că riscai. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nivelul simplei informații, iar promisiunile de reprezentare scenică a unor piese nonconformiste - la nivelul declarațiilor de intenții. O notiță din nr. 45 al Contimporanului anunță că „Marinetti s’a întors la Milano dintr’un turneu cu teatrul futurist după ce a colindat toate centrele Italiei. S’au jucat piese abstracte, balete tactile și mecanice după Marinetti și Cangiulio cu decoruri și înscenări de Prampolini Depero cu un succes formidabil”; o alta semnalează La Mascherata degli impotenti de Vasari, „suită de scenete, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolnavă la cea stea peste dumbravă. [1930] * DIN ADÎNC Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina. Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă să părăsesc iar lumina? [1933] * COLINDĂ pentru Dorli Doarme colo în poiată pruncușor fără de tată. Și măicuța mama lui se tot plânge boului c-a născut în Vifleim, n-are scutece de in, n-are apă, n-are fașă, nici opaiț, nici nănașă. Iosif cercul de pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să găsim o cale să scăpăm de arbuștii ornamentali. — Te rog, nu-mi aduce aminte, gem. — Ai putea să-ți prelungești pauza de prînz? Mor să arunc o privire la articolele din cașmir de la Brora. Și-am pornit-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone High Street, prin răcoarea Înviorătoare a zilei de septembrie. Mai Întîi la Brora, apoi la Agnès b., apoi la Rachel Riley. PÎnă la urmă Emma s-a Împovărat cu trei sacoșe, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
corbi. Viscolul a despuiat copacii din pădure, smulgând frunzele vajnicului stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum înălțat, și elevul lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe câmpii și prin păduri să le culeagă. În primele zile ale lui aprilie au sosit alte scrisori de la Cividale. Se stăruia tot mai mult pentru venirea noastră. M-am dus acasă să-l văd pe tatăl meu la Concordia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la o poartă neînsemnată. S-a apropiat de mine și mi-a cerut bani pentru biserică. Cupola s-a întunecat ca și când ar fi cuprins-o subit bezna, și am ieșit fără să-i răspund, urmărit de bombănelile lui iritate. Am colindat posomorât prin oraș, având grijă să nu mă îndepărtez prea mult de Mesè. Începeam să mă obișnuiesc cu acel du-te-vino, cu aglomerația, cu mirosurile și cu miresmele. Pretutindeni se găseau fântâni, și de la un apeduct principal porneau în alte direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învățătorul meu. Când, în cele din urmă, am ajuns acasă, eram pur și simplu deznădăjduit. Nu l-am găsit pe Ansoald, și, simțindu-mă ca într-o temniță, am luat-o la fugă pe străzile deja întunecate din Pavia. Am colindat ore-n șir, înfășurat într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau bastarzii și lucrurile murdare și abandonate. Ei Îi plăceau lucrurile frumoase. Pe la șase, pe Isola Tiberina, nu era nimeni. Din toată Roma, pe care o colinda de multe ori noaptea, când era goală și primitoare, singur și Însoțit doar de câinii săi, Zero prefera insula. Forma ei Îi amintea de o navă eșuată În mijlocul Tibrului, cine știe când. Prova Încerca mândră să se opună cursului fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la cincisprezece ani, când fusese aleasă Miss Ladispoli, știuse că fusese născută pentru scenă. Antonio era foarte mândru că fata lui avea talent.Când vei ajunge vedetă, Îi spunea, eu voi ieși din poliție și voi deveni managerul tău. Vom colinda lumea Întreagă și vom face o grămadă de bani. Iar tu vei fi faimoasă. Îndrăgostiții de douăzeci de ani cred că eternitatea stă după colț. Emma se așeză În mașină. Observă că În spatele scaunului lui Antonio era o canistră plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greoi acum și copleșit de viață, și Petru, unul dintre băieții lui Ioniță, Bubosu. Erau obosiți, înfrigurați și flămânzi. Plecaseră de cu seară cu trupul lui Vlad, descăpățânat și cu brațul drept ținându-se doar într-o pojghiță de os. Colindaseră din porunca lui Basarab pe la două mănăstiri, care nu vruseseră să primească trupul fostului domn. Acum își încercau norocul la Snagov. Au bătut în poartă și au așteptat și iar au bătut și iar au așteptat, până când s-a îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia și o invitase la cinema în mall-ul din Titan. Rula Aviatorul, dar nici nu conta ce film ar fi fost, căci și el, și Giulia erau topiți, zemoși, fără gânduri și cu sufletul umflat ca un balon. Au colindat prin magazine, au mâncat pizza, iar când Di Caprio a scăpat din accident, s-au sărutat. Au petrecut aproape toată ziua împreună. Ea era fericită, iar el vorbea fără oprire: i-a povestit tot ce credea el că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aceea, de fapt, se ținea non-stop după el, de parcă s-ar fi aflat în misiune. Viața lui Achile nu era cine știe ce, se scula pe la prânz, cobora în Sărindar, stătea cât stătea, se abătea puțin pe la Capșa și, cum dădea seara, colinda grădinile. Nu era nimic special, în afară de nopțile în care se furișa tiptil, întotdeauna în noaptea de joi spre vineri. După ce l-a pierdut în două rânduri, Zogru l-a așteptat într-o trăsură de stradă, chiar în fața casei, ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să găsească un bărbat care să fie măcar pe-aproape? Și totuși, a găsit unul, care i se părea de nota 10, un doctor tânăr care, în mod normal, n-ar fi avut timp de plimbări - noroc cu Zogru. A colindat prin multe locuri, fără să vadă ceva interesant, până când l-a zărit pe Bobo, alunecând pe Ștefan cel Mare ca o statuie de gânduri. Zogru l-a privit mai întâi de la distanță, cocoloșit într-o profesoară, care mergea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au înflorit, Exact cum ne-am dorit. Iar florile s-au colorat, Chiar cum am visat! Zâna zânelor tu ești, Păduri pline cu povești; De cristal este izvorul, Și în el, tu îți vezi dorul. Primăvara-i doar o dată, Ea colindă țara toată. Însă noi, suntem pitici, Noi rămânem tot aici. Primăvară, dulce zână, Tu, ești mare și stăpână. Eu te voi aștepta mereu, Aici, la sufletul meu. Copilăria Copilăria-i fată bună, Când ne jucăm câte o săptămână. Dar mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putut! Iarna Când fulgi albi cad din cer, Și-n jurul tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la oameni de zăpadă Să ieșim la săniuș Cu vecinii jucăuși, Ce ne-așteaptă pe la porți Să cântăm colinde toți. Să-i vizităm pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-a latul împărăției. Băieții creșteau văzând cu ochii și iată că părinții lor înaintați în vârstă încă de când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]