2,591 matches
-
luptei împotriva regimului marionetă a lui Mussolini - Republica Socială Italiană. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Italia era o țară devastată, cu nenumărate victime, o economie distrusă și condiții generale de viață foarte grele. Italia a pierdut imperiul colonial pe care și-l crease în ultimele două decenii, iar țara era ocupată de trupele străine. Reapariția forțelor politice capabile să înlocuiască fascismul nu putea fi validată decât de ținerea primelor alegeri libere. După încheierea luptelor, a mai fost nevoie
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
larg, se înțelege cel de-al doilea război din Indochina (1955-30 aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns, intervenția americană (între 1965-1973). În principiu, războiul a fost purtat pentru reunificarea Vietnamului despărțit, temporar, de înfrângerea decisivă din 1954 a armatei coloniale franceze. În acest conflict, cele două mari puteri comuniste concurau și una cu cealaltă și pentru influența în Asia de sud-est, iar SUA încerca să împiedice răspândirea comunismului în țările fragile din Asia, care, recent, deveniseră independente. Conflictele militare terestre s-au
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
legate de Războiul din Vietnam, care au avut loc în paralel și cu implicații între ele. Franța a început cucerirea Indochinei la sfârșitul anilor 1850, care s-a terminat prin 1893. Tratatul de la Hue din 1884 a asigurat baza stăpânirii coloniale franceze pentru următoarele șapte decenii. În aceste șapte decenii de ocupație colonială au fost mai multe revolte împotriva puterii coloniale, dintre care cea mai mare succes a avut-o Frontul Comun al Viet Minh, fondat în 1941 de SUA și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
cu implicații între ele. Franța a început cucerirea Indochinei la sfârșitul anilor 1850, care s-a terminat prin 1893. Tratatul de la Hue din 1884 a asigurat baza stăpânirii coloniale franceze pentru următoarele șapte decenii. În aceste șapte decenii de ocupație colonială au fost mai multe revolte împotriva puterii coloniale, dintre care cea mai mare succes a avut-o Frontul Comun al Viet Minh, fondat în 1941 de SUA și Partidul Național Chinez în lupta împotriva ocupației Japoneze și condus de Partidul
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Indochinei la sfârșitul anilor 1850, care s-a terminat prin 1893. Tratatul de la Hue din 1884 a asigurat baza stăpânirii coloniale franceze pentru următoarele șapte decenii. În aceste șapte decenii de ocupație colonială au fost mai multe revolte împotriva puterii coloniale, dintre care cea mai mare succes a avut-o Frontul Comun al Viet Minh, fondat în 1941 de SUA și Partidul Național Chinez în lupta împotriva ocupației Japoneze și condus de Partidul Comunist din Indochina. În timpul celui de-al Doilea
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Minh, Ho Și Min a fost suspectat că este comunist și a fost închis un an de Partidul Naționalist Chinez. Dubla ocupație de către Franța și Japonia a continuat până în momentul când forțele germane au fost scoase din Franța și autoritățile coloniale franceze au început negocieri secrete cu Forțele Franței Libere. Temându-se că nu mai pot avea încredere în autoritățile franceze, Armata Japoneză, la 9 martie 1945, i-a internat, asumându-și administrarea directă a Indochinei franceze cu împăratul Bao Dai
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
reprezentat naționalism îngust și extremist cuplat cu autocrație și nepotism." Deoarece Diem era un vietnamez catolic bogat, mulți vietnamezi obișnuiți îl considerau pe Diem ca parte din elită, care a ajutat Franța să conducă Vietnamul, mai ales că, în guvernul colonial francez, Diem a fost ministru de interne. Majoritatea vietnamezilor erau budiști și erau alarmați de devotamentul creștin al lui Diem și ale măsurilor pe care le implica acest devotament. Începând cu vara anului 1955, Diem a lansat campania "Denunță comuniștii
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
pentru îndepărtarea dezastrelor provocate de inundații. Kennedy a respins ideea, dar, din nou, a mărit asistența militară. În aprilie 1962, John Kenneth Galbraith l-a avertizat pe Kennedy de faptul că „pericolul este să îi înlocuim pe francezi ca forță colonială și să sângerăm cum au sângerat ei.” În 1963, erau cu 16.000 mai mulți militari americani în Vietnamul de Sud, față de cei 900 de consilieri militari ai lui Eisenhower. În 1961 a fost inițiat un program de fortificare a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
guvernul său au fost forțați să plece în exil, în ciuda alianței și sprijinului albanez pentru Italia, care datau încă din 1925. Liderul politic al Italiei, Benito Mussolini, dorea să obțină controlul absolut asupra Albaniei și să-și extindă imperiul său colonial, în condițiile în care aliatul său, Adolf Hitler, avea succese răsunătoare în Europa: anexase Austria și Cehoslovacia. Albania a încetat practic să existe ca țară independentă. Italienii invadatori au format un guvern marionetă și au proclamat o nouă constituție, care
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental, francez, formate atât din trupe „metropolitane” cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse sub comanda lui Hamilton. Cu doar cinci divizii, operațiunea avea să fie complicată de numărul limitat de forțe, de terenul accidentat al peninsulei și de numărul mic de plaje disponibile pentru debarcare, precum și de grave dificultăți
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a aceluiași an, iar tratatul de pace a fost semnat la Paris în decembrie 1898. Războiul a început după ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe langă Spania în favoarea cubanezilor, cerând acesteia rezolvarea pașnică a problemei independenței Cubei față de fosta mare putere coloniala a ambelor Americi. Declanșarea conflictului militar s-a produs odată cu refuzul net al Spaniei, la care s-a adăugat sentimentul expansionist, inca puternic, al Uniunii de a trece în posesia federației teritoriile spaniole din America și Oceanul Pacific, insulele Cuba, Puerto Rico
Războiul hispano-american () [Corola-website/Science/311017_a_312346]
-
dintre indigeni și albi nu este susținută de o politică oficială de apertheid asemănător celui din Africa de Sud, dar este o existență în care cele două comunități duc existențe separate. Numeroase critici se ridică contra acestui sistem, dar în Belgia propaganda colonială are un ton foarte paternalist, ce glorifică misiunea de civilizare desfășurată de statul belgian. În 1914, Germania, aflată în război contra Franței invadează Belgia pentru a ocolii armata franceză prin nord. Violarea neutralității Belgiei provoacă intrarea în război a Regatului
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
atrocități din august-setembrie 1914. În cele din urmă țara este ocupată în întregime pe durata întregului război, cu excepția liniei de front de pe râul Yser. Guvernul se refugiează la Sainte-Adresse, la periferia orașului Le Havre. În această perioadă în Congo, armata colonială reușește să obțină victorii importante, împreună cu aliații francezi și englezi, în luptele din coloniile germane din Camerun și din Africa Orientală. La sfârșitul războiului Belgia obține, din partea Ligii Națiunilor, tutela vechilor colonii germane Rwanda și Burundi. Refuzul Germaniei de a
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
a 33-a paralelă nordică, care constituie azi granița sudică a actualului stat Arkansas. Sediul guvernului a fost orașul Saint Louis, care este astăzi capitala statului Missouri. Louisiana Territory, ca denominare istorică în anumite contexte, se poate referi la teritoriile coloniale ale Franței sau ale Spaniei care erau înțelese a fi cuprinse la vest de fluviul Mississippi, între vărsarea acestuia în Golful Mexic și paralela a 49-a nordică, care delimita posesiunile Marii Britanii, Franței și Spaniei. Primii exploratori consecvenți ai vestului
Louisiana (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/311186_a_312515]
-
stronțiu care constituie scheletul. Pot fi găsiți de la suprafața până la 1000 m adâncime. Radiolarii se caracterizează printr-o căsuța silicioasa acoperită de protoplasma. În funcție de perforațiile membranei și caracterle scheletului, radiolarii se împart în spumelari (căsuța sferica -Acanthosphaera, Hexacontium; unele sunt coloniale - Collozoum), naselari(orificiu unic și schelet rudimentar) și feodari (dublă capsula centrală). Radiolarii se hrănesc cu celule vegetale pe care le capturează cu ajutorul pseudopodelor. Aceste trei grupe sunt incluse în categoria protozoarelor rhizopode, din care mai fac parte amoebele. Tintinidele
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica: corpul lor, transparent, conține 95% apă. Sunt carnivore, isi paralizează pradă cu ajutorul cnidoblastelor. Unele specii, mai ales dintre cubomeduze, sunt foarte periculoase pentru om. Physaliile aparțin celenteratelor sifonofore și sunt animale coloniale. Filamentele lor foarte lungi, pline de cnidoblaste, sunt foarte periculoase. Ele fac parte din așa numitul pleuston, grupul de animale care trăiește la suprafață mării. Alte celenterate planctonice sunt speciile de Velella și Porpita, care au un flotor discoidal sau
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
sunt Pleurobrachia (se hrănește cu copepode și larve de pești), Cestus (cu specia Cestus veneris, centura Venerei) și Beroe (cu aspect saciform). Tunicierii. În componență planctonului intra larve de ascidii (care sunt sedentare), pirosome, salpe și appendiculare. Pyrosomele sunt animale coloniale, luminiscente, în general se deplasează pasiv dar și activ datorită unui curent de apă format între sifoane. Hrană lor de bază este microplanctonul. Salpele, transparente și gelatinoase, formează uneori aglomerări de până la 2500 indivizi la metru cub de apă. Sunt
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
pentru infanterie, în urma embargoului britanic de armament asupra „palestinienilor”, act de ambiguitate specific britanică, considerând că armatele arabe din jurul Palestinei erau înarmate, instruite și conduse de britanici. Cu toată victoria asupra Puterilor Axei, Marea Britanie a ieșit din război un imperiu colonial în stare de destrămare și falimentar economic, situație pe care guvernul laburist al lui Clement Attlee refuza să o admită. Dominantul și controversatul său ministru de externe Ernest Bevin a continuat politica colonialistă tradițională britanică: "divide et impera". Vechile și
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
este un teritoriu din Africa situat în extremul occidental din deșertul Sahara, la malul oceanului Atlantic, inclus pe lista teritoriilor neautonome de la Națiunile Unite. Procesul de decolonizare a fost întrerupt în 1976, cănd vechea putere coloniala, Spania, a abandonat în mâinile Marocului și Mauritaniei (conform cu acordurile din Madrid). Teritoriul se găsește în actualitate aproape ocupat în întregime de către Maroc, situație care nu este recunoscută de ONU și este refuzată de grupul armat Frontul Polisario, care a
Sahara Occidentală () [Corola-website/Science/311821_a_313150]
-
sunt probleme de rezolvat. Se gaseste aproape în totalitate sub controlul Marocului, dar Frontul Polisar, care s-a constituit în 1975 în Republică Arabaă Saharaui Democratică, îl revendică. Situația ajunge încât ambele parți își dispută gestiunea domeniul.eh În timpul erei coloniale era împărțită în Șăguia el Hamra (capitala:El Aaiun) și Răul de Aur (capitala Dajla, Vechea Villa Cisneros). Alte localități mai importante sunt Samara, Bir Lehlu, La Güera (sau La Agüera) și Guerguerat. După ocuparea de către Maroc a teritoriului, acesta
Sahara Occidentală () [Corola-website/Science/311821_a_313150]
-
care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi și transportați în America, au adoptat creștinismul. În timpul perioadei coloniale, mai mulți cercetători și antropologi au încercat să înțeleagă și să clasifice sistemul religios din Maghreb. Astfel,începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Gnaoua/Gnawa sunt identificați ca fiind o confrerie religioasă populară ale cărei practici terapeutice provine din
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
unei rase pure bazate pe criterii etnice. Lucrările lui Le Bon, bazate pe realitățile vremii, se mulțumesc în general să constate și nu să prescrie soluții. Totuși afirmarea caracterului specific al diferitor popoare este în primul rând destinată combaterii teoriilor coloniale ale vremurilor respective, care considerau organizarea statală din Europa superioară celeia din restul lumii și, ca atare, încercau să impună soluțiile administrative ale Europei occidentale diferitor popoare din colonii, fără a ține seama de tradițiile locale. Adoptând o viziune specifică
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
the country. These are: South Africa also recognises eight non-official languages (Fanagalo, Lobedu, Northern Ndebele, Phuthi, Khoi, Nama, and Sân). Furthermore, some South Africans use the name "Azania" în preference to "South Africa", which they disapprove of because of its colonial origins. Those using the name are most often affiliated with parties coming from an Afrocentric left-wing tradition, such aș the Pan-Africanist Congress of Azania and Azanian People's Organisation.
Nume oficiale ale Africii de Sud () [Corola-website/Science/312442_a_313771]
-
areal era văzut drept foarte dezirabil pentru întemeierea de așezăminte în primii ani de existență ai Statelor Unite, ceea ce a făcut ca zona să fie subiectul pretențiilor teritoriale ale mai multor state. Aceste pretenții teritoriale își aveau originea în așa numitele „Colonial charters” (), documente regale care prevedeau privilegiile acordate fiecărei colonii. Mai specific: Un alt rezultat a fost că spre diferență de restul teritoriului de nord-vest, care erau cadastrate mai mult mai mai puțin obiectiv conform sistemului „Public Land Survey System”, teritorii
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
răj" - "domnie" în limba hindi) sau mai simplu au fost termenii folosiți pentru subcontinentul indian, pentru colonia India și pentru perioada istorică 1858 - 1947 în care Imperiul Britanic a stăpânit regiunea. Regiunea în discuție includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice, (așa numita „Indie Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]