9,604 matches
-
că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se teme cel mai tare. — Nu mi-a fost niciodată teamă că voi deveni legat. — Ție, nu. Dar lui Vitellius îi este. — Lui Vitellius? — Ți-am spus că am un informator la Colonia Agrippinensium. De la el am aflat despre discuția pe care ți-am povestit-o... aceea dintre Vitellius și Flavius Valens. Nu ți-am spus însă că Vitellius se teme că tu vei ajunge comandantul Legiunii Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îmi vor întoarce spatele, strigă Vitellius. Soldații se bucură de victoria mea. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, și nu puteam avea auspicii mai faste pentru plecarea lor. Adu-ți aminte că atunci când Valens a plecat de la Colonia Agrippinensium în fruntea a patruzeci de mii de soldați, un vultur s-a înălțat sus de tot și a mers multă vreme în fața lor, arătându-le drumul. Același semn a însoțit glorioasa expediție a lui Alexandru cel Mare. Listarius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că în urmă cu câteva zile Vitellius cumpărase un gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în mintea lui Valerius, care îl văzu pe Titus în taverna de la Colonia Agrippinensium. Titus îi vorbise cu teamă despre acel gladiator invincibil. Valerius se ridică. Avea să plece departe de toate acelea. Dacă Velunda îi vorbise despre destinul său, ei bine, acesta avea să fie: va întoarce spatele lumii și va fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus. A luptat de treizeci și două de ori și de fiecare dată a ieșit învingător. Valerius se întoarse brusc. Armele lui Titus! Manteus oftă. — Era gladiatorul preferat al lui Vitellius. Titus a fugit de la Ludi când ne aflam la Colonia Agrippinensium. Vitellius l-a căutat multă vreme. De când am meseria asta... Mă rog, Titus a fost singurul gladiator fugit care nu a mai fost găsit. Singurul! Nu s-a mai știut nimic despre el. Și nici n-o să se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu care se sinucisese Otho și porunci să fie dus la Colonia Agrippinensium, unde avea să fie așezat în templul lui Marte și închinat zeului. Pe înserat intră în oraș, unde fu aplaudat îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înainte ești Orpheus, zise încet, fără să mai zâmbească. Pașii lui și ai gărzilor răsunară tot mai încet pe coridor, acoperiți de glasurile gladiatorilor care comentau victoria lui Orpheus. O lună mai târziu, lunga călătorie a împăratului Vitellius, începută la Colonia Agrippinensium, se încheia la porțile Romei. Împăratul insistă să intre în urbe pe podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în așa fel încât să-i poată supraveghea pe servitori, dar destul de departe pentru ca aceștia să nu-l poată auzi. — Nu știu ce credeți voi, zise îngrijorat, dar eu regret vremurile de la Colonia Agrippinensium. Acolo eram în siguranță, eram departe, într-o provincie sigură... Aici suntem chiar în centrul puterii, iar să fii în centrul puterii, știți și voi, e ca și cum ai sta pe marginea unui vulcan care, mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
centrul puterii, iar să fii în centrul puterii, știți și voi, e ca și cum ai sta pe marginea unui vulcan care, mai devreme sau mai târziu, va erupe. Puterea prea multă nu mai este sigură. — Eu nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a împăratului, pe care venise să o comande însuși Asiaticus, amantul lui Vitellius. Adăugă niște condimente din săculețul pe care îl purta la brâu și începu să amestece. — Ce deosebire e între discuțiile pe care le auzeam în bucătărie la Colonia Agrippinensium și astea de acum! Pe atunci râdeam, vă înțepați unul pe altul... Acum însă... — Acum ți se pare că ar fi ceva de râs? replică bucătarul-șef privindu-l pieziș. Și apoi, ai grijă cu Asiaticus. Ești un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai buhăită, umflată, nervoasă. Spune că iese la pensie, anticipat, nu mai rezistă. Noii lor patroni (niște franțuji) se poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli, privațiuni, frustrări. În autobuz intră în discuție cu un bătrânel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe aproape, după cum învățasem încă de la grădiniță, când plângeam de jalea lui Wuwing cel mic, puiul de coreean ai cărui părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ținîndu-și mîinile adunate la piept, Într-un gest episcopal. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, iar trupul uscat și chica rărită Îi confereau un aer de pasăre de pradă. Avea o privire pătrunzătoare și emana o aromă de colonie proaspătă și de naftalină. — Bună ziua. SÎnt părintele Fernando Ramos, anunță el. Cu ce vă pot ajuta? Fermín Îi Întinse mîna, pe care preotul o studie o clipă Înainte s-o strîngă, ferindu-se În continuare Îndărătul zîmbetului său glacial. — Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la șase ani și de origine modestă, Își comasase cea mai mare parte a averii În Cuba și Puerto Rico. Se spunea că se numărase printre mîinile murdare de după căderea Cubei și războiul cu Statele Unite, În care s-au pierdut ultimele colonii. Din Lumea Nouă Își adusese ceva mai mult decît o avere: Îl Însoțeau o nevastă nord-americană, o demoazelă palidă și fragilă din Înalta societate din Philadelphia care nu vorbea o boabă de spaniolă, și o servitoare mulatră, care fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prințesă româncă dornică de aventură și un chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate, a urină și a colonie, care Își agitau mîinile asudate și tremurătoare ca pe niște limbi de carne moartă. Mă pregăteam să mă ridic și să anunț plasatorul, cînd am recunoscut profilul retezat al lui Julián. M-a apucat de braț cu putere și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră de sînge prin zăpadă, și că toți Îl dădeau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Adică n-am unde. Am luat, după cum vezi, o foaie și am rupt-o În două egale părți și o scriu cu două aceleași texte: scrie-mi unde să te caut cu scrisori!!! Culmea ar fi să fii Întradevăr la Colonie - căci astăzi, trecând pe lângă Telefoane mi-am dat ultimul meu ban să-ți spun un Hello!, dar nu te cunoaște acolo nimeni! Hai, trimite-mi o carte poștală și lasă-mă să-ți trimit scrisoarea dacă ți-am destinat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că n-am șanse să devin student la istorie cu teorii de genul ăsta. Cine știe? (Trei muncitori aproape fruntași se Întorc agale pe strada pustie a stațiunii N de la hotelul N, unde au băut de câteva sute fiecare, spre Colonia muncitorească aflată cam la vreo 4 kilometri, unde vor dormi profund. Întâlnesc În drum un tip aproape la fel de pilit ca ei. Acesta se apropie de Mușu - probabil că pe ceilalți doi Încă nu-i vede, ei vin mai În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eu le cumpăram de la Marcy’s și recunosc că nu stăteam prea mult să mă gândesc la asta. Ce s-ar fi Întâmplat? Vorbești serios? Se duse cu pași mari În cealaltă parte a camerei și-și dădu cu puțină colonie Helmut Lang pe gât. Le-ar fi ars fibrele, asta s-ar fi Întâmplat! Cearșafurile astea costă două mii opt sute de lire setul pentru pat dublu și le-ar fi distrus! Puse sticla de parfum jos și Începu să-și Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răutate sau conspirație bine înveșmântată poate fi tolerată, mai ales atunci când e vorba de suveranitate, care exprimă dreptul de proprietate și de stăpânire. Prin infiltrarea de capital străin, cumpărarea de pământuri, fărâmarea industriei proprii, acapararea mijloacelor de producție am devenit colonie - la discreția invadatorului. Forțe oculte împing România spre pierire. CUTEAZĂ, CREDE ȘI LUPTĂ! Nu crede în străini, ci în puterile propiului tău popor. „Comunismul lucrează din ură contra celor care au, noi din dragoste pentru cei ce n-au... Comunismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și munca pământului am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu ajunge slugă la stăpânitori și țara noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca și să ne rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a tuturor amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români, apărați-vă pământul, demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]