6,231 matches
-
o bibliotecă de 3 000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
drastic, pe temeiul unor (reale sau presupuse) culpe de natură moral-politică. Fireasca și de altfel inevitabila revizuire a tabloului de valori literare a fost uneori supralicitată și invocată abuziv, pentru „excluderi” și „retrogradări” din rațiuni extraestetice. Mobilizându-se pentru a combate astfel de excese ale revizuirilor, susținând necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă, sacrificând uneori nuanțarea în favoarea clarității
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându-și în bună măsură interesul istorico-literar; rămân, totuși, savoarea și
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
semnată de redacție la moartea redactorului-șef, este invocată atitudinea criticului, care se revendica explicit de la spiritul promovat de Junimea: „prin acțiunea ei, acea grupare ne-a lăsat o moștenire prețioasă și grea: aceea a unei obligații supreme de a combate cultura neautentică”. Modelul junimist, imprimat orientării R.F.R., urmărește „să organizeze o disciplină a culturii prin care să se înăbușe falsitatea spiritului, imitația nepricepută sau ușuratică și gustul prost, care e rodul lor inevitabil” și să participe în chip superior la
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
semnificativ al comentatorului - critic relevant de proză și comentator minor de poezie - a fost jucat în critica criticii; mobilizarea lui predilectă se face nu în calitatea de prim interpret, ci de interpret intermediat, de interpret al interpretărilor. Aici el a combătut, uzând din plin de sarcasm, pe frontul pragmatic al bunului simț. A contribuit la realizarea - în sensul de aplicare la realitatea textului - și în același timp la responsabilizarea - inclusiv în regimul eticii profesionale - a actului critic. Una din operațiile preferate
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
replici”) și „originali”, „demoniaci”. Pentru verosimilizarea teoriei câteodată se forțează chiar evidența. Scrisă tot într-un spirit pronunțat polemic, monografia Ion Creangă. O biografie a operei (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din București) își face un titlu de glorie din a combate toate interpretările anterioare. Criticul bate însă uneori la uși deschise, pledând pentru eliberarea lui Creangă de prejudecata „scriitorului poporal”, sau lansează ipoteze extravagante, văzând în autorul Amintirilor din copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți doctrinarii reformelor copiate
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
al lui Mihai Niculescu. Atât prin calitatea și varietatea materialelor multiplicate, cât și prin valoarea semnăturilor cuprinse în fiecare sumar, R.v. este una dintre cele mai izbutite publicații românești apărute în exil. Manifestând o limpede atitudine anticomunistă și antisovietică, revista combate cu luciditate și oscilațiile, cedările ideologice, politice și intelectuale ale democrației franceze. N.Fl.
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
3) Reintegrarea este stadiul (re)dobândirii de către albii americani a conștiinței superiorității, proslăvind tot ce ține de cultura lor și blamând minoritățile etnice. 4) Pseudo-independența reprezintă stadiul recunoașterii nedreptății în privilegiile albilor și în dezavantajarea minorităților, precum și hotărârea de a combate orice fel de rasism și discriminare etnică. 5) Această tendință capătă un conținut mai bogat și crește în intensitate în stadiul autonomiei. Acum indivizii albi devin multiculturaliști convinși, identitatea lor etnică este nonrasistă și se încearcă abolirea oricărei forme de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite cu expresii neaoșe (Din amintiri ș.a.). Se cuvin totuși remarcate poeziile satirice, în care combate metehne individuale și plăgi sociale. În Legea găzduirii (1966) și Gromovnic (1973) cultivă o poezie civică de oarecare vibrație, concesiile fiind aici mai rare. A scris și eseuri despre scriitorii clasici (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu ș.a.
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
împărțit în patru grupuri, fiecare grup trebuind să găsească argumente pentru care mediul educogen pe care îl reprezintă are o importanță comunicativă mai mare decât celelalte trei. După ce aceste argumente au fost găsite, membrii unuia dintre grupuri prezintă și sunt combătuți de membrii tuturor celorlalte trei grupuri, fiecare din punctul de vedere al mediului educogen pe care-l reprezintă în dezbatere. La final, după ce toate grupurile și-au prezentat argumentele și au răspuns la criticile formulate de celelalte grupuri, formatorul/trainerul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
chemați, pe rând, să facă acest lucru, iar colectivul va trebui să urmărească dacă fiecare dintre ei reușește să identifice corect greșelile de ascultare din sală și dacă răspunde în mod adecvat la acestea, găsind strategii prin care să le combată eficient. Scenariu: Prezentarea ineficientătc "Scenariu\: Prezentarea ineficientă" Dl ștefănescu este un tânăr cercetător în domeniul istoriei; el a fost invitat să susțină o conferință în fața profesorilor de istorie dintr-un sector al Capitalei. Fiind prima conferință pe care o susține
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Se poate astfel constata gradul el acționează conformist asumându-și părerile grupului. În același mod, formatorul îi va cere (în secret) unui cursant ca orice s-ar spune în grupul lui de discuție, pe intervalul unei zile întregi, el să combată, să nu fie de acord. Se vor putea observa modalitățile prin care grupul îl va respinge pe „deviant”. 2. Cursanții se vor așeza într-un cerc și vor număra cu voce tare, unul după altul în ordine crescătoare. După ce fiecare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
membri), pentru a se realiza procesul de instruire. Figura 50. Maniera tradițională (a) de instruire și procedeul microgrupurilor de mentorat (b) (adaptare după Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) Atmosfera devenea astfel mai relaxată, frica, anxietatea și tăcerea unor membri fiind combătute prin creșterea nivelului de interacțiune. Rezultatele au confirmat că cei care se instruiau o făceau mai bine în grupurile conduse de către colegii lor decât în mod tradițional, în activitățile cu întreaga clasă. Aceste proceduri își regăsesc o utilitate extinsă în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
douăsprezece scrisori filosofice) (1916), Supremația credinței pure în viața sufletească și socială (1939), Cartea despre carte sau Eflorescența spirituală (editată postum, în 1984), cu intenția de a îndruma omul pe o cale de creație și solidaritate și de a-i combate pe cei care încercau să surpe credința în umanitate, spirit, valori eterne. După un deceniu de tăcere impusă în anii imediat postbelici, S. revine în publicistică, reprofilându-se pe popularizarea unor realități culturale naționale și mondiale, prin articole și studii
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
decisive ulterior sînt aici deja formulate. Mai tîrziu, scriind la sfîrșitul vieții sale Retractationes, Augustin va încerca să limiteze semnificația pe care filozofia ar fi avut-o în aceste opere. Ele sînt: un dialog în trei cărți, Contra Academicos, care combate scepticismul filozofilor academici și susține că omului nu îi este negată cunoașterea adevărului; o carte despre Viața fericită (De beata vita), care demonstrează că adevărata fericire constă în cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), unde se discută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrîn de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gîndit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cu siguranță cunoscut pentru asceza și studiile sale, și a acționat astfel încît acesta să se stabilească acolo definitiv. Episcopul s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
maniheu, pe care el îl cunoscuse cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o impresie foarte proastă în ceea ce privește capacitățile sale intelectuale. Acesta scrisese în jurul anului 387 o operă de propagandă intitulată Capitolele (Capitula), iar Augustin o combate scriind treizeci și trei de cărți Contra lui Faustus (Contra Faustum), reexaminînd, între altele, diverse probleme ale textului biblic și apărîndu-i autenticitatea prin respingerea ipotezei maniheilor conform căreia Evangheliile ar fi suferit interpolări. Alte opere minore cu caracter antimaniheist din această perioadă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, el trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua prezenta un interes particular pentru Augustin, deoarece acolo el susținea că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar aceasta nu însemna că ei ar fi constituit două realități separate. Astfel erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică a Sfinților”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una dintre cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Petilianus, Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Există și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian pe cea a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sînt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a aparține primei categorii. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgînii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei susțin că aici ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți îi combat pe cei ce recunosc că aceste nenorociri n-au lipsit și nu vor lipsi niciodată din viața muritorilor... însă afirmă că credința în mai mulți zei... ar fi folositoare în viața de apoi. Astfel, în primele zece cărți sînt respinse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dispariția ereziei, iar el a trebuit să continue polemica împotriva pelagienilor pînă la sfîrșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere, îndreptată tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare an Augustin a publicat o scriere în care îi combătea pe acești eretici. A început să respingă ideile lui Celestius scriind în 412 prima operă pe care i-a trimis-o lui Marcellinus, intitulată Despre pedepsirea și iertarea păcatelor și despre botezul copiilor (De peccatorum meritis et remissione et de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]