2,296 matches
-
copac sau într-o tavernă. Chiar după Conciliul Tridentin obligase la a o face în fața unui preot sau delegat al său și cel puțin doi martori pentru a fi validă, situația anterioară a continuat în multe țări în care decretul conciliului nu fusese promulgat. Aceasta a luat sfârșit abia în 1908, la intrarea în vigoare a decretului "Ne Temere". Totuși, chiar în Vest, unde căsătoriile chiar fără participarea clericilor erau considerate valide, un Romeo și o Julietă care se căsătoreau fără
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
secolul al VII-lea, dar primul raport scris detaliat al unei nunți creștinești în Vest datează din secolul al IX-lea și pare să fie identică serviciului nupțial din Roma antică. Păstrarea obiceiurilor locale de căsătorie a fost recunoscută de Conciliul Tridentin, care a decretat: „Dacă vreo provincie are în această privință obiceiuri sau ceremonii lăudabile, dar diferite față de cele numite anterior, sfântul conciliu dorește în mod sincer ca ele să fie în mod sigur păstrate.” Aceeași latitudine există și azi
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
să fie identică serviciului nupțial din Roma antică. Păstrarea obiceiurilor locale de căsătorie a fost recunoscută de Conciliul Tridentin, care a decretat: „Dacă vreo provincie are în această privință obiceiuri sau ceremonii lăudabile, dar diferite față de cele numite anterior, sfântul conciliu dorește în mod sincer ca ele să fie în mod sigur păstrate.” Aceeași latitudine există și azi în designul ritualurilor de căsătorie sau în adaptarea celor existente. De-a lungul Evului Mediu căsătoriile erau aranjate, unele începând cu nașterea, iar
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
În timpul zilelor de reculegere din 2007, cardinalul Biffi, a declarat înaintea papei că Antihristul este reducerea creștinismului la o ideologie, în locul unei întâlniri personale cu Mântuitorul: „Antihristul se prezintă pe sine ca pacifist, ecologist și ecumenist. El va convoca un conciliu ecumenic și va căuta consensul tuturor confesiunilor creștine, dând fiecăreia câte ceva. Masele îl vor urma, cu excepția unor mici grupuri catolice, ortodoxe și protestante.” Citând pe Soloviov, cardinalul a adăugat: „Vor veni zile pentru creștinism în care se va încerca reducerea
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoarea apostolică "Aeterni Patris" din 29 iunie 1868. Prima ședință a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în ziua de 8 decembrie 1869. Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenic al Bisericii Catolice. La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați din numeroase dieceze. Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
al IX-lea prin scrisoarea apostolică "Aeterni Patris" din 29 iunie 1868. Prima ședință a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în ziua de 8 decembrie 1869. Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenic al Bisericii Catolice. La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați din numeroase dieceze. Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
în Bazilica Sfântul Petru în ziua de 8 decembrie 1869. Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenic al Bisericii Catolice. La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați din numeroase dieceze. Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice față de raționalism, relativism, liberalism și materialism. În primele
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
ședințe au fost discutate și aprobate două constiuții: prima "Dei Filius", Constituția Dogmatică a Credinței Catolice, și a doua "Pastor Aeternus", Prima Constituție Dogmatică a Bisericii lui Cristos care definește primatul și infalibilitatea Papei. Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele conciliul. A fost suspendat după întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost continuat. În ziua de 20 septembrie 1870 papa Pius al IX-lea, prin bulla "Postquam Dei munere", a declarat conciliul întrerupt pe o perioadă nedefinită (sine
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele conciliul. A fost suspendat după întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost continuat. În ziua de 20 septembrie 1870 papa Pius al IX-lea, prin bulla "Postquam Dei munere", a declarat conciliul întrerupt pe o perioadă nedefinită (sine die). Nu a fost anunțată oficial închiderea conciliului, decît în 1960 de papa Ioan al XXIII-lea, care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
în Roma, și nu a mai fost continuat. În ziua de 20 septembrie 1870 papa Pius al IX-lea, prin bulla "Postquam Dei munere", a declarat conciliul întrerupt pe o perioadă nedefinită (sine die). Nu a fost anunțată oficial închiderea conciliului, decît în 1960 de papa Ioan al XXIII-lea, care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
IX-lea, prin bulla "Postquam Dei munere", a declarat conciliul întrerupt pe o perioadă nedefinită (sine die). Nu a fost anunțată oficial închiderea conciliului, decît în 1960 de papa Ioan al XXIII-lea, care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei, dar deoarece cei care credeau în perfecțiunea
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
zi înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará, confesorul familiei ragale din Spania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători ai infailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliu care a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători ai infailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliu care a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizării infailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru romano-catolici. Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru romano-catolici. Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături "ex cathedra". În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură "ex cathedra" sunt: 1. "Pontificul Roman" 2. "vorbește "ex cathedra"" ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice....") 3. "și definește" 4
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice....") 3. "și definește" 4. "că o doctrină despre credință sau morală" 5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4) Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să fie recunoscute infailibile, aceasta va exprima clar că Biserica o consideră finală și definitivă. Nu există vre-o formulare specifică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, definim..." sau să fie referită la o anatemă, care declară
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
și avutului asigurate de Biserică si "intrare liberă în rai" după moarte. Pe multi i-au motivat spiritul de aventura si dorinta de inavutire. Determinat de expansiunea rapida a islamului, în 1095 , Papa Urban al II-lea a inițiat la Conciliul de la Clermont prima cruciadă pentru a recâștiga controlul asupra orașului sfânt Ierusalim și a Țării Sfinte creștine stăpânite în acel moment de musulmani, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinității și iertarea eternă a păcatelor celor care vor participa"". Cavaleri și oameni de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
învățăturile dogmatice ale Bisericii în domeniul credinței sau a moralei. Această dogmă explică infailibilitatea prin lucrarea Sfântului Duh, care asigură că învățăturile proclamate vor fi desăvârșite și primite de toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Sfântul Magisteriu. Învățătura despre infailibilitatea papală face parte din Sfântul Magisteriu, ce la rândul său este compus din conciliile ecumenice și „magisteriul universal și comun”. Învățăturile infailibile ale papei trebuie să se bazeze ori, cel puțin, să nu contrazică Sfânta Tradiție sau Sfânta Scriptură. "ex cathedra" = puterea episcopului Romei (suveranul pontif) [stabilită în 1870] caracterizată prin supremație papală, având
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
să nu contrazică Sfânta Tradiție sau Sfânta Scriptură. "ex cathedra" = puterea episcopului Romei (suveranul pontif) [stabilită în 1870] caracterizată prin supremație papală, având autoritatea stabilirii a ceea ce este valabil în materie de credință Pentru ca o învățătură a papei sau a conciliului ecumenic să fie acceptată ca infailibilă, acea învățătură trebuie să fie: - o decizie a înaltei autorități doctrinare a Bisericii (papa sau Colegiul episcopilor); - o dogmă în materie de credință sau de morală; - cu putere obligatorie în toată Biserica; - propusă ca
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
infailibil; invocarea infailibilității (de ex., canonizarea de sfinți) se face foarte rar. Klaus Schatz, teolog catolic și istoric al bisericii, într-o lucrare publicată în 1985, a compus o listă exemplificativă de documente "ex cathedra" : Pentru a dispersa orice îndoială, Conciliul Vatican II a adoptat Constituția dogmatică "Lumen gentium" prin care a menționat următoarele: - păstrează ideile hotărâte la conciliul precedent; - Iisus Cristos i-a trimis în lume pe ucenicii Săi, care formează Biserica, așa cum Tatăl ceresc L-a trimis pe Fiul
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
al bisericii, într-o lucrare publicată în 1985, a compus o listă exemplificativă de documente "ex cathedra" : Pentru a dispersa orice îndoială, Conciliul Vatican II a adoptat Constituția dogmatică "Lumen gentium" prin care a menționat următoarele: - păstrează ideile hotărâte la conciliul precedent; - Iisus Cristos i-a trimis în lume pe ucenicii Săi, care formează Biserica, așa cum Tatăl ceresc L-a trimis pe Fiul Său; - Dumnezeu a hotărât ca succesorii apostolilor, adică episcopii, ar trebui să fie păstorii Bisericii Lui până la sfârșitul
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
ar trebui să fie păstorii Bisericii Lui până la sfârșitul lumii; - Cristos l-a ales pe apostolul Petru să-i conducă pe ceilalți apostoli, astfel ca să asigure unitatea Bisericii, ca semn vizibil și etern al comuniunii și al unității de credință; - Conciliul sugerează cu căldură ca tot ce se discută despre instituția, perpetuitatea, sensul și rațiunea primatului sacru al pontifului roman, dar și despre magisteriul infailibil al lui, să fie crezute de toți credincioșii. Pentru mai multe informații despre acest subiect, vezi
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]