2,034 matches
-
polietilenă * acrilonitril * butadienă * poliacetați * poliamide * tereftalat de polibutilenă * policarbonați * polieteri * sulfuri de polifenilen * polimeri acrilici * alcani C10-C13 (plastifianți) * poliuretan (nu conține CFC-uri) * polisiloxani * meta-acrilat de polimetil * alcool polivinilic * polivinil butirol * acetat de polivinil - Rășini uzate tratate sau produse de condensare, incluzând următoarele: * rășini de formaldehidă ureică * rășini de formaldehidă fenolică * rășini de formaldehidă melaminică * rășini epoxidice * rășini alchidice * poliamide - Următoarele deșeuri de polimeri fluorurați 13: * perfluoroetilenă / propilenă (FEP) * perfluoroalcoxi-alcan (PFA) * perfluoroalcoxi-alcan (MFA) * fluorură de polivinil (PVF) * poliviniliden-fluorură (PVDF) B3020 Deșeuri
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
calorimetrice și sunt importante în aplicațiile practice. Există transformări în care, pe lângă schimb de "căldură" și "lucru mecanic", are loc un schimb de "substanță". De exemplu, o cantitate de fluid schimbă substanță cu exteriorul în cursul proceselor de evaporare și condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor sistemului se modifică. Fie un sistem cu formula 124 componente, de mase variabile formula 125 care se adaugă variabilelor de stare. Alegând ca potențial termodinamic
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de gaze poate fi și astăzi întâlnită în emanațiile și erupțiile vulcanice. Lipsa precipitațiilor din acea perioadă de formare se explică prin faptul că în ciuda prezenței apei, inclusiv în stare de vapori de apă, suprafața fierbinte a Pământului nu permitea condensarea acestora. Proveniența apei pe pământ este, de fapt, o temă controversată. Prin scăderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea chiar suprasaturat cu vapori de apă, a determinat condensarea apei sub forma unor ploi de scurtă
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
apă, suprafața fierbinte a Pământului nu permitea condensarea acestora. Proveniența apei pe pământ este, de fapt, o temă controversată. Prin scăderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea chiar suprasaturat cu vapori de apă, a determinat condensarea apei sub forma unor ploi de scurtă durată. În această perioadă s-au format, foarte probabil, mările și oceanele. Radiația ultravioletă intensă a determinat o descompunere fotochimică a moleculelor de apă, a metanului și a amoniacului, astfel acumulându-se dioxid
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
este de 700-800 mm/an. Zilele cu nebulozitate ridicată ajung la peste 200 pe an. Datorită faptului că activitatea industrială este intensă și atmosfera mai poluată, ploile au o frecventă mare. Particulele de praf și fum funcționează ca nuclee de condensare, astfel toamna cețurile și burnițele sunt deosebit de frecvente. Petroșaniul are o floră de tip central-europeană cu elemente arcto-alpine, în părțile înalte ale munților și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare. Vegetația
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
de absorbția în roșu (în contrast cu culoarea albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale a aerului lichefiat. Oxigenul lichid poate fi produs, de asemenea, prin condensarea acestuia din aer, folosind azot lichid ca răcitor. E o substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți ai acestuia. Numărul de oxidare −1 este găsit
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
ce suferă reversibil schimbări de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldura de la un mediu la altul. Transferul de căldură se face prin încălzire, vaporizare (trecerea din stare lichidă în stare gazoasă preluând căldură) și apoi prin răcire și condensare (trecerea din stare gazoasă în stare lichidă cedând căldură) la temperaturi scăzute sau ale mediului ambiant. Proprietățile termodinamice dorite la un agent frigorific sunt: punct de fierbere sub temperatură țintă, presiune de vaporizare cât mai apropiată de presiunea atmosferică, presiunea
Agent frigorific () [Corola-website/Science/317568_a_318897]
-
din stare gazoasă în stare lichidă cedând căldură) la temperaturi scăzute sau ale mediului ambiant. Proprietățile termodinamice dorite la un agent frigorific sunt: punct de fierbere sub temperatură țintă, presiune de vaporizare cât mai apropiată de presiunea atmosferică, presiunea de condensare cât mai redusă pentru a realiza consumuri energetice mici, căldura latentă de vaporizare să fie cât mai mare pentru a asigura debite masice reduse, căldura masică în stare lichidă să fie cât mai mică pentru a nu apare pierderi mari
Agent frigorific () [Corola-website/Science/317568_a_318897]
-
CH ), amoniac gazos (NH), hidrogen (H), care a fost barbotat într-un balon umplut cu apă (HO). El a încălzit apoi balonul de sticlă până când amestecul a început să fiarbă, vaporii trecând apoi într-un balon printr-o coloană de condensare. Ajungând în cel de-al doilea balon, vaporii au fost constant supuși arcului electric, arc electric destinat să reproducă fulgerele. După o săptămână de funcționare au apărut compuși organici mai grei decât atomii, dintre ele 2% fiind amino acizi primitivi
Stanley Miller () [Corola-website/Science/317833_a_319162]
-
de consum li se spune boilere. Combustibilul folosit este de obicei gazul natural, dar există construcții care utilizează combustibil lichid (GPL). Pot fi cu cameră de ardere deschisă sau închisă (etanșă). În ultimul timp sunt realizate sub forma cazanelor cu condensare, care au performanțe superioare. Prepararea apei calde de consum se poate face în momentul cererii ("instantaneu"), sau în prealabil ("cu acumulare"). De obicei sunt montate în interiorul clădirilor, dar pot fi montate și în exterior. Centralele termice de perete produc agent
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
agent termic (format din apă și, eventual, antigel) destinat încălzirii, cu o presiune de cel mult 6 bar și o temperatură de cel mult 95. Randamentul lor termic brut trebuie să fie de cel puțin 90 % în cazul centralelor fără condensare (cele cu condensare au randament termic brut superior). Majoritatea constructorilor oferă puteri cuprinse între 5 - 100 kW, însă valoarea cea mai frecventă este de 20 000 kcal/h, adică cca. 24 kW. Deoarece gazul natural are o putere calorifică inferioară
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
din apă și, eventual, antigel) destinat încălzirii, cu o presiune de cel mult 6 bar și o temperatură de cel mult 95. Randamentul lor termic brut trebuie să fie de cel puțin 90 % în cazul centralelor fără condensare (cele cu condensare au randament termic brut superior). Majoritatea constructorilor oferă puteri cuprinse între 5 - 100 kW, însă valoarea cea mai frecventă este de 20 000 kcal/h, adică cca. 24 kW. Deoarece gazul natural are o putere calorifică inferioară de aproape 36
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
etanșă"), adică nu comunică cu incinta în care este montată centrala. Ventilatorul este o componentă suplimentară, care scumpește construcția și care se poate defecta destul de ușor. Condițiile de amplasare ale centralei sunt însă mult mai puțin restrictive. Centralele termice în condensare se deosebesc de cele clasice prin consumul redus de energie. Acestea produc cantități de emisii mult mai reduse comparativ cu centralele așa - numite „clasice”, și dispun de un tub scurt din plastic de evacuare, care permite amplasarea centralei în orice
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
cca. 6 % puterea calorifică superioară a combustibilului lichid. În practică, cantitățile de condensat obținute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei. Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
obținute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei. Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze și
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
de rouă, valoarea dorită fiind de 40. Cu cât răcește gazele de ardere mai mult, cu atât cota de vapori condensați este mai mare și eficiența energetică crește. La centralele din a doua generație cele două schimbătoare (principal și de condensare) sunt integrate într-o singură unitate. Aceste centrale lucrează cel mai bine la temperaturi scăzute ale agentului termic, de 40 (tur) / 30 (retur), dar sunt eficiente până la temperaturi de retur de 60. Datorită temperaturii reduse la care sunt evacuate gazele
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
temperaturi scăzute ale agentului termic, de 40 (tur) / 30 (retur), dar sunt eficiente până la temperaturi de retur de 60. Datorită temperaturii reduse la care sunt evacuate gazele de ardere, tirajul coșului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etanșă (tiraj forțat) și producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare. Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este ușor acidă, cu un pH de cca. 4, iar
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
la care sunt evacuate gazele de ardere, tirajul coșului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etanșă (tiraj forțat) și producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare. Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este ușor acidă, cu un pH de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un pH de cca. 2 și trebuie evacuată separat la canal. Conductele
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
provenită de la panourile solare, pierderile fiind minime. Dezavantajul acestei soluții este că, fiind de fapt o schemă cu preparare instantanee a apei calde de consum cu sarcină variabilă, necesită o centrală cu flacără modulată. Problemele se accentuează la centralele cu condensare, care au nevoie de apă rece pentru a realiza condensarea, creșterea temperaturii apei de alimentare reducând randamentul lor. Emisiile de noxe rezultate în urma arderii nu trebuie să depășească valorile cerute de "Legea protecției mediului"" și condițiile tehnice privind protecția atmosferei
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
este că, fiind de fapt o schemă cu preparare instantanee a apei calde de consum cu sarcină variabilă, necesită o centrală cu flacără modulată. Problemele se accentuează la centralele cu condensare, care au nevoie de apă rece pentru a realiza condensarea, creșterea temperaturii apei de alimentare reducând randamentul lor. Emisiile de noxe rezultate în urma arderii nu trebuie să depășească valorile cerute de "Legea protecției mediului"" și condițiile tehnice privind protecția atmosferei". Respectarea specificațiilor este o problemă care persistă în zonele industriale
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
două faze, dar ambele în aceeași stare de agregare (lichidă), sistemul fiind un lichid multifazic. Se confundă de asemenea noțiunea de tranziție de fază cu cea de „schimbare a stării de agregare”. În tranziții de fază cum sunt evaporarea și condensarea sau topirea și solidificarea proprietățile sistemului variază discontinuu, fenomenul manifestându-se macroscopic ca schimbare a stării de agregare. Dar în tranziția de fază în care un material feromagnetic încălzit deasupra punctului Curie devine paramagnetic, proprietățile macroscopice variază în mod continuu
Fază (termodinamică) () [Corola-website/Science/319813_a_321142]
-
dens și masa particulelor e mai mică, sub care apar fenomenele de degenerescență. În cazul statisticii Fermi-Dirac, faptul că o particulă ocupă o anumită stare exclude alte particule din această stare, ceea ce echivalează cu o forță repulsivă care se opune condensării sistemului. În cazul electronilor din metale, densitatea este totuși suficient de mare, iar masa foarte mică, ceea ce face ca sistemul să fie degenerat până la temperatura de topire. Din această cauză multe proprietăți ale metalelor la temperatura ordinară nu au putut
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
de topire. Din această cauză multe proprietăți ale metalelor la temperatura ordinară nu au putut fi explicate prin statistica clasică. Statistica Bose-Einstein, admițând ocuparea unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În cazul unui gaz de atomi de heliu, deși masa este mică, temperatura de prag este foarte scăzută; proprietățile neobișnuite ale condensatului de heliu la temperaturi sub 3 K sunt explicate ca fenomene de degenerescență.
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
genitale (60). Histologic fascia este constituită din fibre de colagen dens, fibre musculare netede și fibre de elastină. Formarea fasciei Denonvilliers a fost explicată în două moduri: prin fuziunea celor două foițe ale fundului de sac rectovezical embrionar sau prin condensarea straturilor mezenchimului embrionar. Originea și modul de formare a fasciei Denonvilliers au fost însă sursa unei confuzii chirurgicale: aceea a existenței unor straturi fasciale separabile chirurgical (61); deși Richardson a arătat că există două straturi de elastină la nivelul septului
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
identificabile prin disecție chirurgicală (60). Nervii cavernoși sunt situați de o parte și de alta ale fasciei Denonvilliers împreună cu vase sanguine cu care formează câte un mănunchi vasculo-nervos. Ligamentele laterale (“aripioarele rectului”) sunt descrise în tratatele clasice de anatomie drept condensări fibroase de formă triunghiulară cu baza spre peretele lateral al pelvisului și vârful spre rect, formate în jurul arterelor rectale mijlocii. Constituie însă un subiect disputat întrucât ar putea fi artefacte de disecție. Oricum vase rectale mijlocii de calibru de peste 1
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]