3,948 matches
-
stat așa până dimineață când mi-am permis să îmi închid ochii, pentru că nu mai puteam de oboseală. Când m-am trezit, eram în patul din camera mea. Nu am dormit niciodată într-un pat atât de mare și de confortabil. În următoarele zile am făcut tot felul de activități, am învățat să cânt la pian. Edmund fiind un muzician desăvârșit m-a învățat și pe mine câteva note. Am învățat să pictez sau să studiez economie sau ne-am deghizat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întreb. Să cred în mine, dar să mă întrebe e sunetul acela prelung și neînțeles, zvonul că voi ajunge. Deaconescu Daniel, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Întâlnirea din vis Din patul meu confortabil și călduros priveam geamul aburit și jocul fulgilor de nea ce acopereau orașul într-un văl alb ca de mătase. Într-un târziu, după ce ninsoarea s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă așez mereu zâmbind. Îi văd sclipirea din ochi, zâmbetul naiv și bucuria
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte adânc. Te rog, liniștește-te! Mă liniștesc, mă liniștesc, spuse fetița. Această “abilitate” a vampirilor de a convinge oamenii este un fel de constrângere. Știu că pare ciudat, dar pot convinge orice om să facă ceea ce vreau, oricând. Destul de confortabil, nu? Am eliberat-o pe fetiță din brațele mele și privirea mi-a căzut pe trupul neînsuflețit al femeii. M-am pus în genunchi lângă ea. Mirosul sângelui plutea în aer. Am început să înghit în sec. Rose nu trebuie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Secondhand Serenade. O melodie de dragoste, ale cărei versuri mereu mă emoționează, deși nu sunt îndrăgostită, deși nu simt nimic, sunt rece. Și asta a fost și ultima oră pe ziua de astăzi. Mă întorc acasă, la căldura patului meu confortabil. Deși parcursesem același drum de patru ani încoace, acum părea diferit și străin. Părea nou. La fiecare pas mă opream și examinam drumul pe unde venisem. “Nimic”, mi-am zis. Ziua următoare la școală aveam un vag sentiment de déjà
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil și m-am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veneau să-i ceară sfatul sau să asculte profețiile celei pe care o numeau „Oracolul”. Când am întrebat despre tatăl tatălui meu, una dintre ajutoarele Bunicii mi-a spus că Isaac locuia undeva aproape, în satul Arba, într-o casă confortabilă, care era mai potrivită pentru oasele lui bătrâne decât un cort deschis. - O să vină la masa de seară, a spus femeia, al cărei nume era Debora. Bunica le spunea tuturor femeilor care o serveau Debora, în cinstea femeii care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tata a ieșit să-l întâmpine, a mers spre el, din ce în ce mai repede, până când a ajuns să alerge practic înspre tatăl său. Isaac n-a răspuns nici la salutul soției sale, nici la entuziasmului fiului. A mers mai departe, imperturbabil, așezat confortabil pe spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob a început să privească încruntat spre cortul roșu. La fiecare lună nouă, mi-am luat locul în cortul roșu și am învățat de la mamele mele cum să fac să nu ating pământul cu picioarele goale și cum să stau confortabil pe o bucată de pânză deasupra unui mănunchi de paie. Zilele mele curgeau în funcție de creșterea și descreșterea lunii. Timpul se înfășura în el însuși și în jurul corpului meu, în jurul sânilor care îmi creșteau, a durerilor care anunțau descătușarea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe băiețelul ei, care nu avea să fie botezat public mai înainte de trei luni, după obiceiul egiptean. „Așa încât demonii nu vor putea să-l găsească”, șoptea Așnan, care se temea de prezența răului chiar și în camerele ei ferite și confortabile. Așnan era mai degrabă o fetiță prostuță, cu dinți frumoși și sâni mari, care și-au recăpătat repede forma și frumusețea după ce copilul a fost dat la o doică. Nu mai auzisem ca o femeie sănătoasă să-și dea copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și acorde o pauză, să nu se mai concentreze decît asupra plăcerii delicioase pe care el știa să i-o dăruiască. Morineau tocmai termina de Înfulecat o pizza Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne, Îi Înfățișă observațiile legistului. Ea ajunse tristă la aceeași concluzie: ducîndu-se la post ca să-l vadă pe Yves și să aibă o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spus niciodată nimic. Făcu o scurtă pauză și Îi zîmbi cu simplitate. - Încă de la prima noastră Întîlnire, am știut că ești o fată foarte inteligentă. Conversația asta riscă să ia ceva timp: dacă am merge sus ca să ne instalăm mai confortabil? Schiță un gest, din reflex ea duse mîna la holster, el dădu din cap. - Marie, dacă aș fi vrut să-ți fac rău, aș fi avut de mii de ori ocazia pînă acum, nu crezi? Ea nu lăsă garda jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de altfel decît ei și o potopi sub un noian de vorbe din care ea nu reținu decît esențialul: prizonier exemplar, foarte muncitor, mereu cu nasul În cărți sau În computer, neprimind niciodată vreo vizită, Ryan fusese un client foarte confortabil. - În plus, adăugă directorul, datorită permisiunii mele, a scris și a publicat cu succes În timpul Încarcerării În stabilimentul meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea de Erwan. Arthus o fixă cu o privire rece și se Îndepărtă fără să răspundă. Se Îndreptă spre camera fiului său și deschise ușa brusc. Pierre-Marie, instalat confortabil În pat, citea o carte. Înălță mirat din sprîncene. - S-a Întîmplat ceva, tată? Bătrînul dădu ochii roată prin cameră și se uită În cele din urmă și la el, cu o căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime, Marc nu-și schimbă defel obiceiurile de singuratic. Janine Îl Îmboldea să se ocupe de cariera lui cinematografică; el Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea să aștepte următorul subiect de reportaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spuse ea. Bruno se conformă, apoi Își schimbă poziția continuând s-o lingă, mângâindu-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Visconti, a transformat restul În camere de Închiriat. Apartamentele vechi au fost separate, camerele de serviciu au fost uneori unite; s-au instalat chicinete și dușuri. La sfârșit, David obținuse vreo douăzeci de garsoniere, destul ca să-i asigure un venit confortabil. Încă nu renunțase să-și facă un nume În muzica rock și Își spunea că poate are o șansă la Paris; avea Însă deja douăzeci și șase de ani. Înainte de a face turul studiourilor de Înregistrare, hotărî să se „Întinerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deasupra mea. Mă holbez la el preț de câteva clipe uluită, după care ridic ușor capul. Când mă mișc, așternuturile au un foșnet ciudat. Ce se întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în degete. Mă uit la ceas. E abia opt și șaișpe minute. O, Doamne. Ei hai, nu pot să renunț așa ușor. O să mai stau aici un timp și-o să mă bucur de liniște. Mă las pe spate, mă așez confortabil pe bancă și mă uit la pasărea care scormonește în pământ, lângă mine. După care mă uit din nou la ceas. Opt și șaptișpe minute. Nu pot să fac asta. Nu pot să nu fac nimic toată ziua. O să înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am fi mai ingenioși dacă nu chiar mai buni - cum pretind unii. Dar care e ființa îndeajuns de absurdă să renunțe la cele ce are ? Și apoi mai e ceva, în afara faptului că, având de-a gata lucrurile, trăim mai confortabil. E faptul că, dintr-o timiditate prezentă și aici, ne închipuim că, dacă nu le-am lua de-a gata, nu le am căpăta deloc. Ce mă asigură că, renunțând la bunurile civilizației de azi, pe de o parte, și
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
mă complic atîta, am să mi-l notez și gata. Scriu În blocnotes „rebranduire“ și „Doug Hamilton“ și mă foiesc ușor pe scaun. Dumnezeule, ce mă strîng chiloții. Vreau să spun că, după părerea mea, bikinii tanga nu sînt prea confortabili În general, dar ăștia sînt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sînt cu două numere mai mici. Lucru care ar putea fi din cauză că mi i-a cumpărat Connor, care i-a spus vînzătoarei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Evident, totul trebuie făcut cu maximă discreție. Și zborul ăsta e extrem de scurt. Îmi zîmbește conspirativ. Atîta te rog, să nu spui nimănui, OK ? Mă conduce spre partea din față a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, cînd Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu mai vreau să aud nici un cuvințel măcar despre nenorocitul ăla de Jack Harper. — Te-ai Întîlnit cu el ? adaugă, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]