2,171 matches
-
ne «ierarhizăm», ci se cuvine să stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a altor legăminte, precum cel de căsătorie. Există pericolul ca laicii să se amăgească că pot trăi experiențe care nu aparțin stării lor de viață, dar și ca persoanele consacrate să se ocupe de aspecte care nu sunt de folos consacrării lor. Desigur, nu avem pretenția că, în doare câteva rânduri, suntem capabili să dăm sfaturi și să ne ocupăm de o temă atât de complexă precum aceea a relației dintre consacrați și laici. Cu toate acestea, însă, cred că păstrarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
descifrate ca structură și funcție, și care sunt reprezentate de moleculele CMH. Aceasta a fost una dintre marile izbânzi ale Imunologiei și Geneticii medicale moderne, cu impact major în medicina umană. Multe dintre descoperirile realizate în acest domeniu au primit consacrare prin atribuirea Premiului Nobel unora dintre cercetătorii consacrați studiului acestei probleme. Pentru introducerea ordinii în descrierea cestor molecule CMH s-a utilizat codificarea lor numerică cu litere și cifre. Produsele genice ale componentelor CMH sunt moleculele CMH. În esență, acestea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nu recunoaște un alt stil și o altă formulă publicistică și de viață. în conștiința lui, ea era și este singura posibilă, acceptabilă, imaginabilă. Noțiunea scriitorului liber profesionist îi este complet străină. Toți așteaptă totul de la stat: salarii, posturi, carieră, consacrări oficiale. înainte existau Premiile de Stat. Azi apar tot felul de academicieni, mediocri, obscuri, pe care nimeni, să fim sinceri până la căpăt, nu dă doi bani. Metoda de a cumpăra, plăti pe scriitori deci continuă. Cum să nu întrețină și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scriitorii sunt scriitori, deoarece toți sunt membri egali ai Uniunii Scriitorilor, cu carnet în regulă), scriitorul, așa zicând particular este partizanul selecției libere de valori și al ierarhiei corespunzătoare. El respinge din instinct nivelarea, nediferențierea, depersonalizarea, cu toate corolarele sale: consacrări oficiale, premii formale, ocupări de poziții sociale, distincții de diferite tipuri ca recompense pentru merite politice de partizanat etc. 5. Și cu aceasta am ajuns la, poate, cel mai caracteristic fenomen al postcomunismului cultural: apariția unei piețe editoriale libere a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sistem care produce astfel de reacții trebuie pus foarte serios sub lupă și examinat cu toată atenția. Ierarhiile oficiale într-o structură de stat strict ierarhizată și de comandă, profund conservatoare și imobilă, ierarhia oficială devine metoda specifică de promovare, consacrare și simbolizare (în toate sensurile) a ordinii stabilite. Concepută și instaurată ca eternă, ierarhia corespunzătoare va fi considerată și impusă ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de consacrare. Contestarea sa echivalează cu însăși subversiunea și destabilizarea sistemului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și imobilă, ierarhia oficială devine metoda specifică de promovare, consacrare și simbolizare (în toate sensurile) a ordinii stabilite. Concepută și instaurată ca eternă, ierarhia corespunzătoare va fi considerată și impusă ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de consacrare. Contestarea sa echivalează cu însăși subversiunea și destabilizarea sistemului. Activistul cultural este expresia directă, promotorul și gardianul inflexibil al acestei ierarhii oficiale. Este unul din fenomenele cele mai greu perceptibile de către intelectualii occidentali. Venind, uneori, la noi și în trecut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar de la această adeziune publică așteaptă ei protecție și promovare, consacrare și, mai ales, întreaga autoritate refuzată de confrați. în același timp, joacă în favoarea lor și presiunea, enormă adesea, a vieții literare, cu toate cointeresările și complicitățile sale. Acest tip de om de cultură, de dimensiuni medii (ca să nu-i spunem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și literare. Oamenii de idei își construiesc astfel identitatea prin interacțiune, prin schimbul de idei cu alții din aceeași categorie și prin transmiterea ideilor către marele public 14. Aceste incubatoare - mai mult sau mai puțin formale - constituie atât "instituții" de consacrare, cât și locul de producere și dispersie a bunurilor culturale de care intelectualul se face "vinovat". Coser remarcă însă și caracterul paradoxal al cadrului instituțional: având, în principiu, rol de mediator al contactului între public și intelectual, mediul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
operează tocmai din categoria acestor profesioniști cu studii de specialitate. 1.4 Intelectualul la centrul și periferia României interbelice În zorii modernității românești, intelectualul pătrunde anevoios, iar până la formarea statului național unitar are o identitate tulbure, lipsită și de o consacrare terminologică. Resorturile sale sunt strâns conectate la domeniul culturii, iar dezvoltarea progresivă a învățământului secundar și superior, după a doua jumătate a secolului XIX, va contribui decisiv la latura sa formativă. Un fenomen care se manifestă cu pregnanță în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mondială cu magnetonul Bohr Procopiu, fenomenul Procopiu și efectul Procopiu. Activitatea de excepție a fostului elev al lui Dragomir Hurmuzescu, care din 1925 a slujit neîntrerupt pentru Alma Mater ieșeană, se materializează în peste 160 de lucrări, care i-au adus consacrare mondială și alegerea în 1955 ca membru al Academiei Române. Fiind originar din Bîrlad, unde a văzut lumina zilei în anul 1890, nu va fi uitat niciodată de cei din mijlocul cărora plecase după terminarea studiilor secundare. Așa se face că
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Sf. Sava din Iași, redobândește scaunul de mitropolit, probabil la intervenția lui Dositei Notara pe lângă domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino. Urmează pentru D. un deceniu de intensă și sistematică activitate de traducere și tipărire a cărților de cult în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă de el, ca și, mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
să fie adus și reînhumat la Chișinău, potrivit dorinței scriitorului. Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală. Anul 1913 se dovedește a fi unul fast pentru D.: el obține un succes răsunător cu romanul Novaia bursa [Noul seminar], în care continuă, cu accente de critică incisivă, rechizitoriul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
concurs de nuvele cu Sukkwan Island, dar abia după o critică elogioasă în "New York Times", celebrul editor Harper Collins cumpără drepturile de autor și rampa de lansare spre celebritate se deschide. Treizeci de ani după sinuciderea tatălui, David Vann cunoaște consacrarea, iar traducerea în Franța, la o editură mică, specializată în "nature writing", a trezit un mare interes în rîndul cititorilor, succesul francez deschizîndu-i porțile Europei și nu numai, cum o dovedesc cele peste 40 de traduceri ce au urmat. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vocea lui Marius Daniel Popescu (n.1963), craiovean cu studii de inginer la Brașov și ajuns în anii '90 în Elveția, la Lausanne, pe urmele femeii iubite. Premiul pentru cel mai bun roman de debut, Robert Walser, a reprezentat o consacrare imediată. Apoi au urmat altele, iar acum, un nou roman, Culorile rîndunicii (José Corti, 2012), emisiuni și lecturi de-a lungul și de-a latul mapamondului francofon și noi premii, între care Marele Premiu Literar al Web-ului. Sigur, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mondială cu magnetonul Bohr - Procopiu, fenomenul Procopiu și efectul Procopiu. Activitatea de excepție a fostului elev al lui Dragomir Hurmuzescu, care din 1925 a slujit neîntrerupt pentru Alma Mater ieșeana, se materializează în peste 160 de lucrări, care i-au adus consacrare mondială și alegerea în 1955 ca membru al Academiei Române. Fiind originar din Bîrlad, unde a văzut lumina zilei în anul 1890, nu va fi uitat niciodată de cei din mijlocul cărora plecase după terminarea studiilor secundare. Așa se face
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
al III-lea] (18 iulie 1216), un bătrân bun, pios, foarte simplu și blând, care împărțise săracilor aproape toată averea sa. În prima duminică după alegeri, a fost consacrat suveran pontif. 5. Apoi, duminica următoare (31 iulie), eu am primit consacrarea episcopală. Papa Honorius [al III-lea] m-a primit cu multă familiaritate și bunăvoință, astfel încât mă puteam prezenta înaintea sa aproape ori de câte ori voiam. Printre altele, am obținut permisiunea de a predica Cuvântul Domnului cu autoritate oriunde, atât în Orient, cât
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oraș Magdeburg, care, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost consacrată de domnul Albert, arhiepiscopul orașului. După ce a consacrat-o, arhiepiscopul, foarte generos, le-a lăsat fraților toate podoabele pentru altar. Fratele Iacob, într-una din zilele din octava de după consacrare, îndată ce a terminat liturghia pe care o celebra pentru frați, a început să-și piardă puterile, astfel că a trebuit să fie dus la spitalul pe care frații îl aveau pe atunci în orașul vechi, la Biserica Sfântul Petru. De
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât fraților, cât și laicilor, multe lucruri despre această indulgență, după cum auziseră de la fratele Maseu. Mulți dintre aceștia sunt încă în viață și confirmă toate aceste informații. Despre solemnitatea cu care această indulgență a fost proclamată în mod public, în timpul consacrării bisericii respective, de către șapte episcopi, nu intenționăm să mai scriem. Relatăm doar ceea ce Petru Zalfani, care era prezent la ceremonie, a spus în fața ministrului, fratele Angelo, a fratelui Bonifaciu, a fratelui Guido, a fratelui Bartolo de Perugia și a altor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Relatăm doar ceea ce Petru Zalfani, care era prezent la ceremonie, a spus în fața ministrului, fratele Angelo, a fratelui Bonifaciu, a fratelui Guido, a fratelui Bartolo de Perugia și a altor frați de la Porțiuncula. A relatat că a fost prezent la consacrarea bisericii amintite, ce a avut loc la 2 august, și l-a ascultat pe Fericitul Francisc ce predica în fața acelor episcopi, ținând în mână un document și spunând: «Vreau să vă trimit pe toți în paradis și vă informez despre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
coanei Lina" scrisul constituie un simplu act mecanic, neavând drept scop decât "reducerea suprafeței de contact a sensibilității cu lumea exterioară la minimum cu putință", și nu o activitate creatoare propriu-zisă, care să conducă la realizarea de capodopere și la consacrarea în plan social. Cu toate acestea, uneori scrisul parcă ar tinde să exprime ceva, devenind o preocupare spirituală și nu un simplu gest reflex, menit a adormi conștiința. În asemenea momente de grație, personajul lovinescian iese din inerție și începe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acestei mentalități restrictive, unilaterale, chiar dacă inocente, mai totdeauna de bună credință. Experiența, dacă nu convingerea european-universalistă, dovedește totuși că nu o singură literatură poate fi centrul sau motorul tuturor celorlalte, că nu succesul parizian sau londonez este unicul criteriu de consacrare și formă de existență literară. Unii comparatiști actuali denunță de altfel pe față această concepción antipÆtica (Claudio Guillen). 5. Există, în sfârșit, și alte forme mai puțin declarate de eurocentrism, ceea ce nu înseamnă că ar fi mai puțin evidente, radicale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și ideologice: reabilitarea și emulația europeană, depășirea stării de subdezvoltare, dorința de integrare și, poate mai mult decât toate acestea, recunoașterea, validarea din partea Europei a acestor eforturi și progrese. Spiritul românesc începe să aspire, cu toată ființa sa, o anume consacrare europeană. El își dă seama că afirmarea sa nu este posibilă decât prin luminare, aliniere și participare la mediile europene pe care le admiră și le invidiază. De unde apariția unui adevărat complex al recuperării decalajului existent, stimulării și dobândirii unei
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om Între oameni), N.Jianu (Izvorul roșu), Petru Dumitriu (Cronică de familie), Aurel Mihale (Nopți Înfrigurate), H.Zincă (Ultima toamnă) ș.a. Consacrarea oficială, de către stat, a scriitorilor fruntași s-a făcut și prin premierea operelor exemplare ale RS cu Înalte distincții și premii (Premiul de Stat cl.I, cl.II, cl.III). Din dramaturgia r-s care a Întrunit recunoașterea oficială (așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unui lung divorț între rege și capitala sa. Nașterea statului modern Puterea regală. Adevăratul beneficiar al acestei vaste mutații este regele. Problemele de succesiune au determinat societatea să reflecteze asupra naturii puterii sale și la exaltarea, dincolo de naștere, a virtuților consacrării [ungerii] și a drepturilor coroanei. În același timp, mai ales sub Carol al V-lea, apoi sub Carol al VI-lea după 1435 și sub Ludovic al XI-lea, se înființează organele statului modern. Desigur, organele puterii centrale născute din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]