4,630 matches
-
poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei, și ca gest ce „conservă” simbolic oasele și craniul, depozitare ale vitalității și sursă a refacerii ulterioare. Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul cel mai important își are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
masă la ei. Ne-au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina unei conserve stricate s-a otrăvit și a murit. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost oameni foarte buni. Popota ofițerilor a fost la un neamț Venzel Singer care avea fabrică de cărămizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă picioarele tăiate de tren în chinuri groaznice, ea care a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om de mare bunătate și mare modestie. Și așa s-a stins familia lui Edmund Vișec și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o respect cu sfințenie? Erau întrebări fără răspuns, căci acasă mama era mai mult decât ocupată îngrămădind conserve în doi saci, împachetând cele strict necesare dar și cele socotite mai de preț din lucrurile casei. Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de însuși guvernul român, o parte a fost pusă la dispoziția bandelor de albgardiști, care au luptat împotriva puterii sovietice în sudul Rusiei și Ucrainei, și, în sfârșit, restul, în special articole de primă necesitate, ca: echipament militar, lenjerie, zahăr, conserve, au fost sustrase de funcționarii și ofițerii delapidatori. Ei au dat speculanților pe nimic bunul poporului și apoi, pentru a șterge urmele fărădelegilor lor, au incendiat depozite și arhive, așa cum a procedat colonelul Sion din Bender. Acum, când guvernul român
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale de sunt, spurcă mediul), se spală cât de cât, dar nu prea strânge hârtiile unsuroase ori cutiile de conserve. Vlad Țepeș, l'Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în stare, spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
veacului dobândesc renume „Fabrica de bazalt - Ciurea” și manufactura lui Franz Rameder de „săpături în piatră, șlefuiri, cizelări”. Industria alimentară - grație resurselor locale - a cunoscut o dezvoltare aproape fără precedent în acest interval de timp. Au apărut și fabrici de conserve a căror producție era destinată exclusiv exportului. Pe lângă toate acestea, de departe însă, momentul decisiv rămâne extinderea infrastructurii feroviare și a apariția atelierelor de întreținere a materialului rulant. Erau, până la urmă, singurele mijloace ce facilitau legăturile economice ale Iașilor cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
principale de intrare în orașul Huși. Calea Basarabiei este principala cale de trafic internațional (cu Comunitatea Statelor Independente și cu Republica Moldova). Cartierul Recea se află lângă zona industrială a orașului, care cuprinde principalele unități industriale: fabricile de filatură, tricotaje, încălțăminte, conserve, legume și fructe, apoi depozite de cereale, de prelucrare a produselor din carne, precum și unități de gospodărire edilitară, cum ar fi Stația de Tratare și Epurare. La nord se învecinează cu Calea Basarabiei, la sud cu șoseaua Huși-Stănilești, la est
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vechii proprietari sau moștenitorii lor. Fostele întreprinderi economice socialiste au fost privatizate și s-au alăturat numeroaselor firme particulare, având ca obiect de activitate producția de mașini, utilaje și echipamente industriale, confecții metalice, comerț, prestări servicii, activitatea din industria alimentară (conserve de legume și fructe, preparate din carne și lapte, preparate de panificație, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare), din industria de prelucrare a lemnului (producătoare de mobilă), prelucrarea și comercializarea produselor agricole, materiale de construcții etc. Au fost diversificate și modernizate mijloacele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și știai Întotdeauna că se uită cu privirea aia rea cînd te-ntorci cu spatele. Norton era un hoț sîrguincios și nu se simțea bine dacă nu fura cîte ceva-n fiecare zi de pe șantierul unde lucra. O unealtă, niște conserve, o salopetă, orice. Într-o zi m-a sunat și mi-a zis că a furat un pistol-mitralieră. Aș putea să-i găsesc un cumpărător? „Poate. Adu-l Încoace”, i-am răspuns. Criza de locuințe Începea să se facă simțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Încheie medicația, ai șapte zile de odihnă cu populația. Apoi trebuie să-ți alegi o ocupație și să mergi la lucru. Lexington are o fermă și grajduri de vaci de lapte cu tot ce trebuie. Există o secție pentru fabricarea conservelor din fructele și legumele de la fermă. Internații au un laborator dentar unde fac dinți falși, un atelier de depanări radio, o bibliotecă. Lucrează ca Îngrijitori, gătesc și servesc masa, sînt ajutoare pentru asistenții de salon. Așa că ai de ales dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta golise cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă în pod! Găseau lucrul foarte hazliu. La
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
credeam potoliți și au reînceput, de rândul acesta cu pretextul hârtiilor și documentelor. Negăsind altele, au luat testamentul lui Vintilă, lăsat Liei la plecarea în Moldova, două perechi de mănuși noi, găsite din întâmplare (!) și o serie de cutii de conserve dintr-un dulap deschis, pretinzând că au fost ascunse. Lia protestă și zise vorbele de „Es ist schlechter Willen“(Este rea voință (germ.).). Această reflexiune i-a atras un ordin de a se prezenta la poliție, deși bolnavă; enervată, a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îmi povestiră că Eliza sosise de la Cumpăna cu o falcă în cer și alta în pământ, pretinzând că m-am instalat la Florica în contra voinței ei, că scrisoarea primită prea târziu nu era decât o in vențiune, că făcusem acolo conserve pe contul ei și cu servitorii ei și că nu se va duce acolo decât după ce voi pleca eu. Eram conster nată, oricât de fantască o credeam nu-mi puteam închipui o astfel de lipsă de credință. Mă cunoștea de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
astfel de lipsă de credință. Mă cunoștea de 20 de ani în intimitate și nu avea dreptul să mă acuze de o minciună. Îi scrisei alăturata scrisoare și hotărâi să nu mai am a face cu dânsa. În ce privea conservele, făcusem câteva borcane, cum le făceam în tot anul pe vremea lui Ionel, în sticlele mele, însă cu zarzavat cumpărat de la fermă și cu ajutorul unei țărance plătite de mine cu adeverință de la administrator. Răspunsul la scrisoarea mea fu ca toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se pare, mai presante. Nu s-a ocupat nimeni de ele, în afară de... populație. Cu mic, cu mare, brăilenii erau în port, la depozite, să apuce care cum o putea măcar ceva din moștenirea fostului aliat, adică sticle cu băuturi, ciocolată, conserve, medicamente, tot ce se putea găsi, de fapt, într-un iureș al devastării cum nu se mai văzuse vreodată. Am fost și eu de față la ce s-a întâmplat acolo, fugit de acasă (cine m-ar fi putut opri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant, cu agitația și cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant, cu agitația și cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Lipsită de orice suport energetic, litosfera n’ar fi cunoscut gradiente de temperatură, deci nici vânt și circuit al apei, implicit nici eroziunea. Relieful ar fi fost deosebit de accidentat. Într’un cuvânt, planeta ar fi fost un exemplu tipic de “conservă” de entropie scăzută, stare pentru care sunt caracteristice toate aspectele discutate până acum; Într’o astfel de “conservă” nu se Întâmplă nimic. În antiteză, Viața conservă un nivel entropic scăzut doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al apei, implicit nici eroziunea. Relieful ar fi fost deosebit de accidentat. Într’un cuvânt, planeta ar fi fost un exemplu tipic de “conservă” de entropie scăzută, stare pentru care sunt caracteristice toate aspectele discutate până acum; Într’o astfel de “conservă” nu se Întâmplă nimic. În antiteză, Viața conservă un nivel entropic scăzut doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor, deci În mediu. Apariția Vieții a declanșat un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sunt parțiale, adică cu un randament subunitar. Ei bine, măsura acestei orientări preferențiale e entropia. Entropia mai poate fi interpretată ca grad de dezordine. Să exemplific. Să presupunem că avem În fața ochilor o frumoasă pajiște, dar Împănată cu cutii de conserve, sticle goale și altele asemenea. Cum putem caracteriza această poluare? Prin analize chimice? Nicidecum. Prin potențialul redox, parametru mai general? Nici atât. Pentru că avem de-a face cu materiale insolubile, ce nu modifică chimismul mediului. E Însă vizibilă dezordinea, adică o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va vedea În următorul pseudoreportaj. Deci, spre sfârșitul lunii septembrie a avut loc un simpozion ultraspecializat, despre membrane. Nu doresc să plictisesc cu definiții. Amintesc doar că membranele generează practic o nouă știință, care fundamentează clasicul celofan de pe borcanele de conserve și care, pentru a juca rolul binecunoscut, e mult mai complex decât pare, dar și esențialul aparaturii de hemodializă fără de care mulți dintre noi ar fi condamnați. Membranologia reprezintă unul dintre cele mai evidente exemple de bionică, adică de copiere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de luxuri, adică de exces. Muntele e sfredelit de omul cei caută prin măruntaie după minereuri. Pentru ce? Uneori de nevoie, dar mai mult pentru a-și ostoi nevoi nu prea firești: prea multele milioane de mașini ori cutiile de conserve, evident de unică folosință. Nu ridic problema unei epuizări a resurselor: Ele vor exista Întotdeauna, dar În forme noi. Accesul la ele e doar o chestiune de nivel tehnologic. E vorba doar de entropizarea, de degradarea mediului. Alți munți, care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
căi paralele, deci o primă diversificare; o, să-i spunem specie, a devenit două. Unele organisme au Învățat chemotrofia, adică să se hrănească cu vestigiile epocii reducătoare apuse, anume rocile alcătuite din substanțe reducătoare care, solide fiind, s’au putut conserva. Evident, ele au devenit cu timpul tot mai puțin accesibile. Alte organisme au practicat endosimbioza cu până atunci independentele și egoistele cloroplaste, capabile de fotosinteză. Dar, cum o asociere se orientează după cel mai avut, iar Într’un mediu sărăcit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
înaintea plecării, în urma denunțurilor răuvoitoare ale unui prieten sau a unei foste soții. Am luat cu mine în mașina mea, un Moskvici vechi reparat capital, numai lucruri necesare și nesuspecte, inclusive alimente rezistente la drum, brânză de burduf, salamuri uscate, conserve, câteva sticle de cognac pentru a obține din vânzarea lor ceva bani în străinătate (pentru benzină), hărți turistice și scule pentru eventuale reparații auto. Actele mele nu am avut curajul să le iau, dacă le găseau asupra mea la graniță
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]