7,400 matches
-
după o scurtă fază de confruntare, să ajungă la Înțelegere cu aceștia (clerul ortodox), astfel Încît să nu dea motive pentru un exod clerical În masă”. De asemenea, autoarea stabilește o legătură exclusivă Între acest grup al „emigrației de proveniență conservatoare” și participarea la viața religioasă. Nu trebuie Însă trecut cu vederea faptul că participarea la evenimente religioase ortodoxe sau greco-catolice făcea parte dintre cele mai constante forme de manifestare a solidarității comunității românești În străinătate. De pildă, una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și În România prelucrate temeinic și original”. În argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund Înrădăcinată În apartenența la cercurile politice conservatoare, respectiv la organizațiile profasciste”. Cu alte cuvinte, autoarea susține de fapt că pentru aceștia nu a existat o ruptură radicală față de perioada interbelică din România și că aceste două direcții s-a desfășurat Într-un fel În paralel În procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crea și a Întreține școli bune, parcuri utile, servicii urbane vitale și locuințe decente. Jane Jacob scria Împotriva figurilor majore ce dominau Încă În acea vreme scena urbanismului: Ebenezer Howard și Le Corbusier. Unii dintre criticii ei o găseau destul de conservatoare, fiindcă lăuda virtuțile comunității din cartierele sărace (din care mulți ardeau de nerăbdare să scape) și trecea cu vederea În ce măsură orașul fusese deja „planificat”, nu de inițiativa populară sau de stat, ci de către oameni de afaceri și bancheri cu relații
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În mare parte a țării. În acest caz, ideea de proprietate comună Împiedica dezvoltarea deplină a capitalismului, care era, la rândul său, o condiție a desfășurării revoluției. „Tehnica agricolă modernă”, concluziona el, „cere să fie transformate toate metodele economice Învechite, conservatoare, ineficiente și sărăcăcioase de distribuire a terenurilor țăranilor. Sistemul de rotație a trei tipuri de culturi, uneltele primitive, sărăcia tradițională a țăranilor, metodele obișnuite de creștere a animalelor și totala ignorare naivă a condițiilor și cerințelor pieței trebuie toate să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ligament sau tendon, și cu atât mai puțin vreo Încheieturăș” (Chuang Tzu: Basic Writings, traducere de Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1964, p. 47). Michael Oakeshott, Rationalism in Politics and Other Essays, Basic Books, New York, 1962. Ca și gânditor conservator În sensul burkean al cuvântului, Oakeshott are tendința de a face apologia Întregii moșteniri lăsate de trecut prezentului În materie de putere, privilegii și proprietate. Pe de altă parte, critica pe care o face proiectelor pur raționaliste de organizare a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Revista literară”, „Revista nouă” (unde se află în redacție din 1888 până în 1895), „Familia”, „Timpul”, „Românul literar”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista de istorie, arheologie și filologie”, „Lumea ilustrată”, „Literatură și artă română”, „Epoca”, „Constituționalul”, „România ilustrată”, „Revista ideei”, „Ilustrațiunea română”, „Conservatorul”, „Munca literară și științifică” ș.a. I.-G. este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor convențională, fără a excela prin idei și judecăți de valoare. E întotdeauna bine informat, știe să facă
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
și Filosofie a Universității din Iași, confirmat însă în post abia la începutul lui 1909. Pentru că nu avea titlul de doctor, este înlocuit în 1911-1912 de E. Lovinescu, doctor în litere la Paris, care era susținut de C.C. Arion, ministrul conservator al Instrucțiunii. Redactează atunci studiul monografic Opera literară a d-lui Vlahuță, scris în „două luni” și „tipărit în opt zile”, obținând, în iunie 1912, titlul de doctor în filologie modernă, cu mențiunea magna cum laude. Epuizat de efort, autorul
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
constituie sursele perturbatoare - într-o mai mare m)sur), dac), de exemplu, elitele lor sunt revoluționare și nu posed) un control nesigur asupra unei cantit)ți mari de resurse disponibile; într-o mai mic) m)sur), dac) elitele lor sunt conservatoare și posed) un control sigur asupra unei cantit)ți restrânse de resurse. Mecanismul regulator apare în diferite perioade istorice sub forma unei instituții, cum ar fi Concertul European și Liga Națiunilor, sau ca proces informal prin intermediul c)ruia unele state
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pentru cea mai înalt) funcție. Ins), de-a lungul celei mai mari p)rți a vieții sale politice, el a fost un nonconformist. Fiind un conservator la începutul carierei sale politice, el a devenit liberal în 1906, nerevenind la facțiunea conservatoare înainte de mijlocul anilor 1920. În anii 1930, el se află în dezacord cu propriul partid, asupra unor chestiuni importante privind politica de stat, legate mai întâi de relațiile cu India, si apoi de cele cu Europa. Nimic altceva, decât o
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
anii 1740 până la Unire (și chiar mai târziu, căci generalul Gheorghe Manu, prim ministru între 1889 și 1891, era fiul caimacamului de la 1858)4. De asemenea, Gh. Gr. Cantacuzino, președinte al Consiliului de mai multe ori, ca șef al partidului conservator, era nepotul caimacamului din 1848, iar un fiu de domn, beizadea Dimitrie Ghica, a prezidat guvernul din 1868-1870. Tot un Dimitrie Ghica, ministru de Externe în 1931-1932, dar și ministrul Educației Naționale din 1941, generalul Radu R. Rosetti, erau strănepoți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nou, că această atitudine se datorează și răscumpărării căilor ferate 18. Chiar dacă discuțiile purtate de primul ministru și Carol I nu erau aduse la cunoștința opiniei publice românești, conținutul lor nu era greu de intuit. Aflată în pragul reorganizării, opoziția conservatoare nu va pierde momentul pentru desfășurarea unor noi acțiuni, cu ajutorul presei și al tribunei parlamentare, împotriva guvernului. Motivul era de data aceasta politica externă. Deși propriul lor program, în acest domeniu, era caracterizat de Titu Maiorescu ca fiind „plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bălăceanu, op. cit, p. 233. • Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub Carol I, București, Humanitas, 1998, p. 117. • „Românul“, 9, 10 februarie 1880, p. 125; idem, 12 februarie 1880, p. 133. Vizita lui Carol era apreciată în aceeași presă conservatoare ca una anticonstituțională, datorită discutării unor probleme ce erau considerate a avea tangență cu suveranitatea națională: succesiunea la tron, proclamarea Regatului și rezolvarea problemei Dunării în favoarea Austro-Ungariei21. Conservatorii considerau că prin acțiuni vizibile de apropiere de Germania și Austro-Ungaria, România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I, 1866-1886, ediție îngrijită de C.C. Giurescu, București, Fundația pentru Literatură și Artă, regele Carol II, 1939, p. 345. • Ibidem. 28 „Românul“, 12, 13 ianuarie 1881, p. 33. guvernul pe care-l conducea 29: În asemenea condiții o colaborare liberali conservatori devenea o iluzie politică. Frecvența întrebărilor din cadrul Parlamentului, în legătură cu discuțiile din vara lui 1880 din Germania, îl vor determina pe I.C. Brătianu să formuleze câteva declarații prin care încerca să răspundă atacurilor conservatorilor. El făcea trimitere la eliminarea posibilității ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
luptele de partid în favoarea unor „chestiuni naționale“. O victorie de imagine a obținut Brătianu atunci când moțiunea de încredere în atitudinea guvernului, față de hotărârile Conferinței de la Londra, propusă de Petre Grădișteanu s-a votat cu puține abțineri și acelea aparținând liderilor conservatori 75. Trebuie să spunem însă că în Parlament exista în acel moment o largă majoritate a liberalilor guvernamentali. Acesta era motivul pentru care opoziția unită, ce începea să prindă tot mai mult contur, prefera ca modalitate de manifestare acțiuni extraparlamentare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Carol schimbarea lui I.C. Brătianu din diferitele formule guvernamentale, după venirea conservatorilor la putere, în 1888, cancelarul german, împreună cu Kalnoky, nu va ezita să-și exprime nemulțumirea față de noua guvernare. Pe lângă faptul că prin diferitele declarații politice unii lideri conservatori puteau fi taxați drept rusofili, credem că între timp Bismarck se convinsese de valoarea de om politic a liderului liberal 126. În același an, Carol explica ministrului Germaniei la București, von Bulow, cauzele orientării politice externe a României spre Puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și suveranității sale“24. În text era precizat faptul că România, în noile condiții, se aștepta ca cererea să fie discutată de Adunarea Generală și nu de Consiliul de Securitate. Această precizare era făcută deoarece Consiliul se dovedea mult mai conservator și restrictiv, iar Adunarea mult mai favorabilă primirii de noi membri. Cu câteva zile înaintea votului decisiv, încă nu se știa cine va decide în chestiunea noilor candidați. China considera că instituția Consiliului de Securitate, dominată de statele învingătoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
născocească asemenea lucru, care ar fi de natură să strice pe români și cu marile puteri, și cu statele • Alexandru Marghiloman scria în jurnalul său: „regele declară că este partizanul unei perfecte înțelegeri cu Ungaria, fiindcă aceasta este singura țară conservatoare din Europa centrală care poate furniza un guvern stabil (monarhie?). Regele insistă asupra acestei idei, tocmai în momentul când Take Ionescu plimbă prin toată Europa proiectele lui de Mică Înțelegere, îndreptată în special contra Ungariei!“ (op. cit., vol. III, p. 378
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două grupări cu concepții diferite despre activitatea politică. În august 1900, gruparea „tinerilor“ s-a retras din acest partid și a fondat Partidul Popular Național în frunte cu Gheorghe Popovici și Iancu Flondor. În același an s-a constituit Partidul Conservator Român, în frunte • Die Ergebnisse der Reichsratswahlen in den im Reichsrate vertretenen Königreichen und Ländern im Jahre 1907, în „Österreichische Statistik“, vol. 84.2, Wien, 1909, p. I. 104-105. • Die Ergebnisse der Reichsratswahlen in den im Reichsrate vertretenen Königreichen und
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că, o dată cu creșterea reprezentării partidelor de masă, confesionale și socialiste în camerele legislative provinciale și în Parlamentul central, se va obține și o diminuare a acutelor conflicte naționale ce dominau scena politico-parlamentară a monarhiei, prin reducerea ponderii partidelor burgheze sau conservatoare, naționaliste 5. Ca urmare, după ce, în ședințele din septembrie-octombrie 1905 ale Camerei Deputaților, a fost dezbătută o rezoluție pe tema necesității reformei electorale 6, guvernul condus de baronul Paul von Gautsch și-a anunțat intenția de a modifica legea electorală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
straturile societății“5. Ion I.C. Brătianu și colaboratorii săi din Partidul Național Liberal (cu excepția lui C. Stere) se pronunțau pentru alianța cu Antanta, dar numai în condițiile obținerii garanțiilor necesare îndeplinirii unor promisiuni formulate la început în termeni vagi. Partidul Conservator a fost confruntat cu numeroase dispute, ajungându-se în mai 1915 la ruptura între gruparea condusă de Al. Marghiloman și gruparea condusă mai întâi de I. Lahovari și, după decesul acestuia, de N. Filipescu. Acesta din urmă se pronunța tot
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întâi de I. Lahovari și, după decesul acestuia, de N. Filipescu. Acesta din urmă se pronunța tot mai energic, în strânsă colaborare cu conservatorii-democrați în frunte cu Take Ionescu, pentru intrarea cât mai grabnică în război împotriva Austro-Ungariei6. Clubul Partidului Conservator din Iași, aflat sub conducerea lui D. Greceanu, s-a încadrat imediat în curentul filoantantist, ținând seama că opinia publică locală vedea în N. Filipescu pe „luptătorul fără preget pentru mărirea și întregirea neamului“. • Const. Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
80-81. • Ion Bulei, Conservatori și conservatorism în România, București, 2000, p. 454-456. În septembrie 1915, locul „Acțiunii naționale“ (înființată în octombrie 1914 de un grup de oameni politici și universitari filoantantiști) a fost luat de „Federația unionistă“, ce cuprindea Partidul Conservator - N. Filipescu, Partidul Conservator-Democrat (Take Ionescu), membri ai „Ligii pentru unitatea politică a tuturor românilor“, transilvăneni și bucovineni aflați în țară etc. Federația a organizat în diferite localități manifestații, presând guvernul să intre în acțiune 7. Una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei nu înseamnă deloc renunțarea la vreuna din revendicările noastre, dar „acele revendicări sfinte, neatinse“ vor fi mai ușor de realizat în etapa următoare 8. Nu toată lumea sprijinea această atitudine a majorității. Cei mai mulți dintre fruntașii conservatori continuau să abordeze problema războiului de pe poziția neutralității înclinate spre Puterile Centrale, spre Germania în special. Susținut de Titu Maiorescu, N. D. Ghica, Simion Mehedinți ș.a., Al. Marghiloman se pronunța pentru menținerea în continuare a neutralității. Petre P. Carp dorea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 38. • Alexis Nour, „Alsacia-Lorena“..., p. 116. • Ibidem, p. 123. redus ca proporții, în frunte cu P.P. Carp, C. Stere, Virgil Arion, „predica cu autoritate războiul contra Rusiei“39. Mai exista și atitudinea „guvernului și a direcțiunii oficiale a Partidului Conservator [care] au păstrat până acum, cel puțin în formă, credința față de hotărârea Consiliului de Coroană și nu trădează prin nimic că ar fi convinși de necesitatea unei schimbări imediate de atitudine într-un sens sau altul“40. Autorul aprecia această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a intereselor sale egoiste și de a deprecia, prin aceasta, tradițiile aristocratice generoase este un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]