62,644 matches
-
de urmăritor, urmăritul se așază în fața unei perechi de jucători de pe linia cercului devenind, astfel, 3 jucători, unul lângă altul. Acum, al treilea jucător fiind de prisos, devine urmărit și trebuie să alerge pentru a nu fi prins. Astfel jocul continuă. 23.Cursa într-un picior Elevii sunt împărțiți în 3-6 echipe așezați în flanc câte unul, în număr egal, în fața a trei linii. Cea mai apropiată linie este linia de plecare, a doua este de schimbare a piciorului, a treia
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
centru strigă: „Trenul pleacă!”. Ceilalți jucători, în acest timp, sunt obligați să-și schimbe locurile. Cel de la centru caută să ocupe un cerc care a rămas liber în timpul schimbului de elevi. Jucătorul rămas fără loc trece la centru și jocul continuă. Este suficientă punerea unui singur picior în cerc pentru ca acesta să se considere ocupat. 27.Fluturașii Jucătorii se împart în echipe egale ca număr, formând grupuri strânse. La semnalul dat de conducătorul jocului, fiecare echipă aruncă fluturașul dat în sus
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cere jucătorului din afara cercului să arate unde este pantoful. Acesta indică locul prin lovire ușoară cu mâna pe cel care crede că este în posesia pantofului. Dacă ghicește, se schimbă locurile, iar dacă nu ghicește, rămâne în continuare și jocul continuă. 34.Ultima pereche afară Un jucător se plasează în fața celorlalți care stau în flanc câte doi. Jucătorul din față strigă: „Ultima pereche afară!”. Atunci ultima pereche fuge prin afara șirului, trec înaintea jucătorului din față și încearcă să-și dea
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ridicând brațele sus sau împiedicând trecerea prin coborârea brațelor. Jocul se termină când un jucător se desface de grupă rupând grupa în două (rupe ața). Jucătorul care a rupt ața trece în interiorul cercului și i se dă o pedeapsă. Jocul continuă. 37.Suveica Jucătorii formează două grupe. Fiecare echipă este împărțită în două, Grupa „A” și Grupa „B” și fiecare grupă stă invers în fața celeilalte: una la linia de sosire, alta la linia de plecare. La un semnal, primul jucător pleacă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
femeilor îl depășea pe cel al bărbaților cu mai mult de 66 mii de locuitori. Între anii 2009 și 2012 în Dél-Alföld ponderea crescută a femeilor s-a echilibrat puțin, în timp ce în Regiunea de Vest aceasta era în continuă creștere; în Dél-Alföld proporția femeie-bărbat este în continuare mai ridicată decât în Regiunea de Vest, la începutul anului 2012, în regiunea Dél-Alföld erau 1102 femei la 1000 de bărbați și în Regiunea de Vest 1072 femei la 1000 de bărbați
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
1. Furnizarea de bunuri și servicii alternative Am văzut mai sus că într-o primă fază toate bunurile și serviciile publice erau furnizate endogen, adică în interiorul republicii țărănești. Cu toate acestea, relația dintre aranjament și statele vecine a fost una continuă. Am văzut chiar în mențiunea lui Cantemir referitoare la Câmpulung că în cel puțin un caz acesta a decis diferit față de politica externă a Moldovei, preferând protecția Poloniei față de cea turcă. După alipirea la Moldova (1482) și pe măsura dezvoltării
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
și am socotit ca împăcarea acestor pricini să urmeze precum mai gios arată” (Stahl, vol. I, p. 147). Sunt recunoscute schimbările de facto intervenite între timp și se recalculează soldurile. Dar certurile, deseori urmate de apeluri la biserică și stat, continuă, și, de asemenea, continuă să apară noi învoieli între sate, făcute în afara forului confederativ (și deci invalide „legal”). Recursul la autoritatea confederativă devine din ce în ce mai mult doar un argument pentru a nu recunoaște înțelegeri dezavantajoase făcute în afara acestuia, și nu un
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
egalitar), iar munții distribuiți în fazele recente sunt munți care inițial rămâneau în devălmașia întregii Vrance: se stabilizează hotarele între sate pe munții mai apropiați și se joacă doar pe cei mai îndepărtați. Dinspre vetre spre munți are loc un continuu proces de defrișare care transformă munții progresiv în pământ agricol și pășuni. Fostele pășuni și terenuri agricole sunt incorporate în vetrele satelor. Stahl (1998, vol. I, p. 150) pune acest lucru în legătură cu creșterea demografică a satelor și creșterea valorii economice
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ca relație oficială între vrânceni și, respectiv, egalitatea ca importanță a satelor, cu clauza că părțile nu votează când sunt subiect al votului. Regula - aplicată efectiv ca o căutare permanentă a consensului mai degrabă decât ca vot formal - atrage negocieri continue și acțiuni reparatorii pentru a „mulțumi pe toată lumea”. Poate că reguli mai flexibile ar fi permis inovații instituționale care să medieze mai bine conflictele și tensiunile interne. Regula unanimității a eșuat în momentul în care satele au preferat acorduri în afara
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
sunt asemănătoare preluvosolurilor. Luvosolurile sunt relativ larg răspândite în arealul Parcului; în Munții Almăjului se întalnesc pe versanții și culmile de până la 550-600 m, sub păduri de fag și gorun, trecând către districambosoluri. De asemenea, apar sub forma unei benzi continue pe rama nordică a depresiunii Sichevița până la Berzasca, pe depozite coluviale și proluviale groase. În Munții Locvei se găsesc până la altitudini de 450-500 m, pe roci cristaline, între valea Radimnei la vest și contactul cu zona calcaroasă la est și
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
reprezintă un tip de sol foarte răspândit în arealul Parcului Natural, fiind soluri tinere în curs de formare, pe roci compacte. Apar pe reliefuri accidentate (versanți puternic înclinați, partea superioară a culmilor înguste, creste), unde procesele geomorfologice duc la îndepărtarea continuă a materialului fin rezultat prin dezagregare și alterare, împiedicând dezvoltarea profilului de sol. Fiind legate de arealele cu relief accidentat, litosolurile sunt prezente în toate unitățile de soluri din munte, evoluând în funcție de etajul biopedoclimatic spre alte tipuri de soluri. Pe
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
cât și în alte localități din jur, gospodăria cuprinde spațiul de locuit, adăposturile de animale și alte construcții anexe plasate în aria curții (,,voret’’, ,, avlie’’, ,,ocol’’) dintre care forme diverse remarcăm ocolul ,, întărit’’ prin plasarea construcțiilor în jurul curții, sub acoperiș continuu, formă importantă nu numai prin vechime, care dovedește continuitatea poporului, ci și prin variantele tot mai numeroase pe care le dezvoltă în contemporaneitate. Dacă pe vremuri locuința era arhaică, cu o singură încăpere, astăzi încăperile sunt mai variate și mai
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
sfințit de Patriarhul Țării în Joia Mare. Se pune cruciulița la gâtul celui botezat pentru a-l ajuta în lupta cu răul. Se înconjură de trei ori masa în numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizează legătura cu aceasta, care trebuie să fie continuă și unită.Spălarea cu buretele este simbolul iertării păcatelor, iar tunderea se face pentru a simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu. Cine cunoaște Carașul așa cum trebuie știe, că cea mai de seamă caracteristică a lui este spiritualitatea, manifestată în
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care te ajută să-ți însușești cele dintâi lecții de la școala vieții. Deosebire Una este să fii om de cultură autentic și alta e să mimezi cultura. Cultură Cultura autentică și amplă se formează în timp, prin studii și lecturi continue și nu prin adunarea sporadică de informații din surse ocazionale. Îndatorire Temelia culturii și mobilurile construcției ei trebuie să le formeze familia și școala. Dificultate Fără un minim de cultură este aproape imposibil să civilizezi viața unei comunități defavorizate. Cerință
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Statele Unite): unul se socotește de centru-dreapta, altul de centru-stînga, în fond fiind ambele de centru. în egală măsură ele promovează liberalismul economic, privatizările, integrarea țării lor în Europa, colaborarea cu NATO. Astfel încît, de peste două decenii, Portugalia cunoaște o ascensiune continuă, "ajungînd - din punctul de vedere al nivelului general - un fel de Franță sau Italie, cu mult mai simpatică și mai umană însă decît Franța sau Italia". Situația politico-economică a Portugaliei nu constituie un caz izolat, deoarece, cu variațiuni pe aceeași
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
a înțeles deja din ele că, departe de a fi o joacă sau o toană, poezia a fost pentru Nichita Stănescu un mod de existență. Unul mai adevărat, mai febril și mai chinuitor decât cel al strictei biografii: o căutare continuă și pasionată, un foraj de mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
alte trei paliere ale narațiunii; romanul Dafnis și Cloe constituie placa turnantă, mecanismul de "rabatare" a nivelelor textului. Rescrierea acestui acestui "alfa" al romanului e opera cititorului modern, provocat de acest text: "Citit astăzi, cu mare plăcere, dar și o continuă, vagă, inexplicabilă nemulțumire, Dafnis și Cloe, unul din primele romane grecești, o pastorală în proză. De ce plăcere? Pentru că idilismul scrierii m-a încîntat pur și simplu. Ce șoc pentru așteptările mele de om modern! Iată un roman de dragoste de
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
astea: mizele au crescut, s-au adâncit bucuria și suferința trăite. Cea din urmă și la nivelul propriei ființe, și la nivelul umanului: un laitmotiv al volumului este versul rimbaldian "O, inimă, ce-nseamnă mări de sânge..." (care, în original, continuă "Et de braise, et mille meurtres, et les longs cris / De rage, sanglots de tout enfer..."). Un prozator mai realist face concurență minunatului poet în proză. Până și vocabularul trece această linie de demarcație și include, alături de cuvintele cărtăresciene de
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
le arăta "nulelor" austriece cine este "Titu ista". În filele lui Tolstoi, îl vedem pe viitorul mare scriitor "racordat la polul sincerității (când scrie) și la cel al pierderii de sine (când trăiește)" (p. 103). Prin mărturisire și printr-o continuă terfelire a eului, Tolstoi se purifică. "Discordia profundă cu lumea" e, până la urmă, un ecou al ostilităților purtate cu propria natură. Se poate face o împărțire a autorilor analizați de critic, în funcție de temperamentul lor, blindat cu trăsăturile de caracter. Unii
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
supradimensionată, multe aproximări intonaționale; ...aproape totul a marcat nivelul unui stadiu perfectibil de la care se poate progresa în continuare. Căci, pentru noi toți, indiferent de vârstă, de experiență, muzica barocă - creația bachiană în mod cu totul special - reprezintă o școală continuă de gândire, de înțelegere, o școală a inteligenței în construcție, a sensibilității controlate, a înțelepciunii. Performanțele solistice ale muzicienilor suflători - oboistul Adrian Petrescu și flautistul Ion Bogdan Ștefănescu - s-au dovedit și de această dată a fi impresionante în ce privește acuratețea
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
pustnic), nu se poate opri să însceneze, cu și fără spectatori, procese organizate meticulos, cu respectarea tuturor etapelor. Pledoariile scrise sau orale, rechizitoriul, strategia apărării și a acuzării imprimă romanului nu numai nerv, tensiune dramatică, ci și o mișcare de continuă pendulare între justificări, îndreptățiri și adevăruri opuse. Revoluția Franceză și figura tragică a lui Robespierre, evocate pe mai multe pagini, sunt ca o hârtie de turnesol pentru ceea ce urmărește să demonstreze prozatorul, și anume că nu se poate demonstra, până la
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]