2,692 matches
-
definitivă. Mă întreb: de ce n-am trăit acele puține clipe de mică revelație, singulare, în alt loc, oriunde? Acolo se perinda în fața ochilor mei tot ce cuprinde lumea mai frumos, mai detașat și lipsit de griji. Uitasem de mine, mă contopeam, mă recunoșteam în toți. De aceea, mă întreb dacă acele clipe se vor repeta? Cred că nu. Altădată va fi altceva. Sau va fi o vagă amintire, diluată, a ceea ce mi-a rămas în minte că a fost atunci, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se aflau în afara preocupărilor sale, vedea doar prezentul, bun sau rău. Pe cele rele le alunga din minte, nu se speria de nimic. De câțiva ani, însă, trecutul și prezentul se învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pojghițe albe de gheață. Urmărind meandrele sclipitoare, bătrânul uită parcă de geanta pierdută. Nu mai vroia să intre în compartiment, privi pe fereastră până târziu. Lumina de afară se pierdea, munții arătau ca niște umbre uriașe mișcătoare. Râurile dantelate se contopeau tot mai mult cu peisajul de culoarea nopții. Rămase în fața ochilor cu geamul întunecat, înghețat, ca o oglindă de calitate îndoielnică în care se reflecta chipul său palid, alungit. În compartiment se așeză pe bancă, își lipi capul de speteaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
am învățat să nu-mi construiesc carapace de piatră, ci să învelesc sufletul în scoarța vieții, pentru a putea veșnic înflori. Așa am perceput-o, așa am simțit-o pe Viorica Cortez, ființa gata să ne ofere lacrima și zâmbetul contopite în voce caldă și suflet mărinimos. Mulțumiri tuturor celor care au aderat și au contribuit la realizarea acestei cărți, biblie a biografiei de artist liric pentru multe generații viitoare. Citiți Cortez. Veți cunoaște bine nu unul, ci doi oameni luminoși
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ci aproape absorbită de con diția sa princiară. În favoarea sa a adus un instrument complex, strunit pe rafinamente de mare clasă. Totalitatea interpretării sale, vocală și sce nică, a rezultat într-o creație autentică, în care marea artistă s-a contopit cu figura unei femei din cea mai înaltă aristocrație, sculpturală, superbă, rănită, cald-senzuală, răzbu nă toare, trădată și învinsă. Una dintre acele inter pretări din cariera sa care, și singulară să fi fost, poartă splendida figură ăcu multe lumini și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele capitole: Scânteia, Flăcări, Focul), accelerează ritmul, drama fiind realizată într-o viziune plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat „un suflet de Rubens cu o mână de Dürer”, spunea Felix Aderca. Răscoala, expresie sonoră a revărsării delirante de furie colectivă, se precipită într-o serie
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
în care se prezenta doctrina Bucovinismului: „că toate niamurile din Bucovina și în special românii, trebuie să se desfacă de legătura cu conaționalii de peste hotare, să-și abandoneze limba și să uite de datinile și obiceiurile strămoșești, pentru a se contopi cu celelalte niamuri într-o specie exotică bucovineană, cu limba de converzație germană". Din aceste motive consider această lucrare o „carte ghid" pentru toți jurnaliștii care lucrează acum în mass-media românească și pentru tinerii care doresc să lucreze în viitor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1120]
-
în care se prezenta doctrina Bucovinismului: „că toate niamurile din Bucovina și în special românii, trebuie să se desfacă de legătura cu conaționalii de peste hotare, să-și abandoneze limba și să uite de datinile și obiceiurile strămoșești, pentru a se contopi cu celelalte niamuri într-o specie exotică bucovineană, cu limba de converzație germană". Din aceste motive consider această lucrare o „carte ghid" pentru toți jurnaliștii care lucrează acum în mass-media românească și pentru tinerii care doresc să lucreze în viitor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1121]
-
creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e regele scenei”, așa cum arată Tairov (1885 - 1950), regizor și teoretician de teatru rus. Se redescoperă simbolul și sugestia în arta spectacolului, care contopește, parcă mai mult ca niciodată, și celelalte arte, într-o încercare de ritualizare a teatrului. „în teatru, totul e limbaj”, spunea Eugen Ionescu, atrăgând atenția asupra forței expresive a semnului teatral, aparținând fie textului, fie reprezentării. Confuziile și controversele născute
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
poezia, care nu e legată nici de timp, nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit“ (v. corespondența din Un roman epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
relata mai pe larg prezentarea autorului englez. În engleză, precizează Williams, common are o arie largă de înțelesuri. Communis a derivat fie de la com, „împreună”, și munis, „aflat sub obligație”, ori de la com și unus, „unul”. Aceste sensuri s-au contopit, common devenind „comunitate”, ceea ce însemna, din secolul al XIV-lea, „o structură organizată de persoane, de la un grup specific la umanitatea întreagă” (Williams, 1983, 70). Interesantă este folosirea foarte timpurie a cuvântului common ca adjectiv și ca substantiv, the common
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Acum, în Roma, socoteam dacă pot cumpăra câteva felii de pâine cu 50 de cenți sau dacă să mi iau o pungă de paste cu 30 de cenți. Și încercam să par detașată, așa cum mă învăța Leila. Încercam să mă contopesc în marea mulțime de emigranți albanezi, ma rocani, români, chinezi... Eram o parte din Ma rele Babilon... Ai simțit vreodată că ești un zero care se plimbă prin lume? Scrisoarea 8 Am să-ți povestesc despre Leila. Îmi spunea: — Privește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un om care îndura, cu fruntea plecată, disprețul public; și care pe de altă parte era, fără să se poată răs cumpăra, leal, generos, onest, caritabil, elocvent, spiritual, aproape filozof - distins, aproape poet. Acest amestec de elemente complicate și contradictorii, contopite într-un singur ins, este frecvent astăzi. Dar pe cineva care să-i semene lui Custine n-am văzut niciodată. Curiozitatea mea de nestăpânit m-a îndemnat în mod irezistibil să cunosc acest caracter unic. Ierbarul meu de criptogame, colecția
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toate treptele de învățământ. În cadrul învățământului, cel academic cu 4 facultăți a supraviețuit fără prea mari necazuri. Astfel, Facultatea de teologie, aflată sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe din Moldova, Facultatea de Medicină nici nu era înființată, iar celelalte două facultăți erau contopite într-o structură hibridă numită Facultatea JuridicoFilozofică. Se manifesta pe față, neîncrederea în învățământul academic ieșean frecventat de un număr foarte mic de studenți, iar în aceste condiții numărul de specialiști români cu calificare superioară raportat la populația țării era
MOMENTE SEMNIFICATIVE ALE ISTORIEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ELECTROTEHNIC DIN IAŞI PÂNĂ LA CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Mihai Creţu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1042]
-
cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul sclipitor din Mouldwarp, am fost și eu fermecat. (p. 90) În Hawksmoor, două epoci, la distanță de câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una e înțelegerea limitată, fie ea trecută ori viitoare. Alta este înțelegerea pe care o doresc autorul și protagonistul lui, Platon. Platon vede
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poate copilul din pântece să devină imaginea morții? Împins înapoi în ființa mamei, Odilo ne părăsește. Acesta e pentru el momentul morții, când i se permite să se schimbe. Îl așteaptă altă existență. Cele două euri Odilo și Eu se contopesc și presimțim avertismentul autorului, că istoria s-ar putea repeta: Plecăm iar, pe câmp. Odilo Unverdorben și inima lui deschisă. Iar eu înăuntrul ei, eu, cel venit într-un moment rău ales prea curând ori mult prea târziu. (p. 173
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celeilalte ființe. Iubirea lui pentru acest "miez al viului" nu se poate exprima altfel decât prin trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
darwinist și psihologia / 141 3. Psihologizarea teoriei reflexului Ernest Phlüger / 144 4. Contribuția lui Hermann von Helmholtz / 146 5. Studiul timpului de reacție / 151 VIII. Pasul decisiv necesar nașterii psihologiei / 155 1. O emulație spirituală favorabilă / 155 2. O psihologie contopită cu fiziologia Secenov / 158 3. Psihicul abordat experimental Wilhelm Wundt / 164 3.1. Wundt organizatorul primului laborator de psihologie / 165 3.2. Obiectul cunoașterii psihologice: experiența, conștiința, asociația, cauzalitatea / 168 3.3. Auspicii doctrinare voluntarismul / 171 4. Identitatea franceză a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acești termeni a fost caracterizată psihologia la început de secol XX de către H. Ebbinghaus (1920), unul din fondatorii psihologiei experimentale. Interesant este că, deși "trecutul" acesta al psihologiei este într-atât de îndepărtat încât se pierde în preistorie, unde se contopește cu cel al ființei umane ca parte a naturii, deseori el se dovedește foarte actual. Putem vorbi aici despre o caracteristică ambivalentă a sufletului uman și anume pe de o parte, de a se manifesta în raport cu valorile sale naturale și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mereu implicată. A purtat înainte denumirea de șaman, pe urmă a fost denumit semizeu, pe urmă preot, trimis al unui Atotputernic din Cer, pentru ca, în final, să fie denumit psiholog. În tot acest răstimp istoric, postura de psiholog a fost contopită cu cea de filosof, cu cea de reprezentant al științelor naturii, de specialist în fiziologie nervoasă. În final, se ajunge la dobândirea posturii de psiholog ca fiind una profesională distinctă, cu fundamente științifice, uitându-se deseori ipostazele istorice anterioare, care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acte instinctive, de conservare. Într-un prim stadiu, instinctul acesta se manifestă doar ca o simplă preferință sau înclinare a stării corpului, de a-i fi foame, sete, o orientare spre un anume obiect al dorinței. În final, dorința se contopește cu obiectul până în adâncurile sufletului. Emoțiile, la Plotin, sunt expresia unei unități sufletești și reprezintă un nivel de cunoaștere a corpului și a sufletului senzitiv. În ceea ce privește sufletul senzitiv, funcționarea lui depinde de compoziția sângelui. În starea colerică, el distinge între
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reprezentanții scolasticii, din gândirea aristotelică despre suflet a fost extirpat și trunchiat elementul vital, atât de necesar satisfacerii cauzei cunoașterii empirice. Aceasta a făcut ca scolastica să lase la o parte interesul pentru cunoașterea fenomenelor sufletești ca aparținând naturii, să contopească în mare parte psihologia în teologie. S-a considerat că marele merit al credinței creștine constă în accentul pus pe problemele originii și destinului sufletului, pe ideea existenței unei vieți eterne, a victoriei acestuia asupra păcatului, pe slăvirea demnității supreme
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]