2,276 matches
-
Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură inefabilă asemănătoare realității supreme. Ea permite un proces cognitiv antinomic, pentru că revelează și totodată ascunde pe Brahman. Ea realizează o identitate a contrariilor. Așadar, în dialectica aceasta a sacrului, mișcarea nu mai este între doi termeni contradictorii, total diferiți, ci între termeni în aceeași măsură similari și disimilari. Semnele acestei dialectici indiene pot fi regăsite în hermeneutica lui Mircea Eliade. În anumite texte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
determinarea semnificației, ci a adoptat perspectiva indiană a plurivocității simbolurilor. Putem aplica o logică a disjungerii, reducând pluralitatea de sensuri, sau putem, dimpotrivă, "să stăpânim sau chiar să dezvoltăm plurivocitatea sensurilor ... printr-o logică de recapitulare, chiar de îmbinare a contrariilor, a diferitelor niveluri de semnificație"567. Mircea Eliade a ales această din urmă logică, pentru că a văzut în gândirea simbolică însăși o altă logică decât cea obișnuită. Încercând să descrie această logică a imaginarului, a mitului, a visului, a simbolului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
568 că ea este imposibil de asimilat în cadrele logice clasice. În această logică, identitatea are un alt statut, deoarece fenomenele din lumea imaginarului sunt "non-separabile". De asemenea, principiul terțului exclus își pierde valabilitatea, deoarece există aici "o conivență a contrariilor, o complicitate care face ca un element să existe prin celălalt", să împartă cu opusul său o calitate comună (adică să fie "ambiguu" sau "amfibolic") și care duce la "ruptura logicii bivalente unde A nu poate include non-A"569
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
permite cu privire la natura sa. În consecință, pentru amândoi, întreaga cunoaștere tinde să se reducă la structuri care au o natură antinomică: simbolul, respectiv metafora. În același orizont al gândirii antinomice, ambii gânditori se întorc la "mitul biunității divine", al "totalizării contrariilor", în care Binele și Răul, Ființa și Neființa stăteau împreună 576, de unde împrumută definiția Ființei supreme, care apare, și la unul și la celălalt, în forma unei coincidențe paradoxale a opușilor 577. În sfârșit, amândoi vorbesc despre alexandrinismul cultural interbelic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un dinamism interior, un autodinamism, prin sciziune și dezuniune, prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă că nu poți afecta același subiect cu predicate contradictorii. Nu poți spune ca Heraclit că același lucru este și nu este. Or, după cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă că nu poți afecta același subiect cu predicate contradictorii. Nu poți spune ca Heraclit că același lucru este și nu este. Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa; cum va spune Hegel, ființa și neființa sunt momente ale devenirii, care e prima noțiune concretă, corespunzând realității. Aristotel era desigur biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după aceasta, Athanase Joja adaugă: Noi știm însă azi că, în această privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul e
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideal de identificare". Supraraționalismul ne invită să ieșim din acest corset, urmărind mai curând un ideal dialectic de diversificare, de tulburare și complementare, un ideal de "pluralism rațional", căruia nu-i vom mai putea conferi coerență "prin simple sinteze ale contrariilor", ci va trebui să apelăm la o "coerență oarecum dinamică"782. Preluând o idee a lui Ferdinand Gonseth, Bachelard va numi acest tip de raționalism, pe care îl vădește tot mai mult știința secolului al XX-lea, "raționalism deschis". Prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002. Afloroaei, Ștefan, "Posfață" la Dionisie Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, Editura Institutul European, Iași, 1993. AL-George, Sergiu, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981. Andone, Irina, Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. Aristotel, De anima. Parva naturalia, Editura Științifică, București, 1996. Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Bagdasar, N., ș.a., Antologie filosofică, Editura Universal Dalsi, București, 1995. Bancilă, Vasile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiilor imaginare, Editura Media Concept, Sibiu, 2005, p. 3. Prin aceasta, autorul se referă, însă, la un ansamblu de structuri și raporturi, care au ca punct comun ideea de opoziție. În acest sens, el vorbește de "antinomii, polarități, antiteze și contrarii", sau de "trăiri duale, de polarități și disjuncții, de relații și corelații, de antiteze și antinomii" (p. 4). 6 Liviu Petrescu, "Modelul Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000, p. 7. 7 Dicționarul explicativ al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Sosa (eds.), Dicționar de filosofia cunoașterii, vol. I, Editura TREI, București, 1999, pp. 59-60. 16 De exemplu, Zenovie Cârlugea operează, în extinsa sa radiografie, cu un înțeles mai larg al conceptului de antinomie, în care intră deopotrivă "polarități și disjuncții", "contrarii", "relații și corelații" "antiteze și antinomii" (Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 4). 17 Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 12. 18 Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
149. 443 Angela Botez, "Introducere" la vol. Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga, Editura Științifică, București, 1996, p. 10. 444 În legătură cu predilecția lui Eminescu pentru structuri din orizontul antinomicului, se poate vedea Irina Andone, "Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. 445 În timp ce textul cărții de față își aștepta publicarea, în cadrul Simpozionului Național Constantin Noica, ediția a III-a, desfășurat în zilele de 5-6 mai 2011 la Universitatea "Petre Andrei" din Iași, am prezentat comunicarea "Elemente de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii și își depune natura, irizată în dezvăluirea pe care a făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pune într-o altă lumină. Acum nu pe ea se arată, ci trimite spre nevăzutul ce o umple. Abia umplută, ea devine golul transparent prin care se vede. Vederea înălțată întâlnește aici adâncul, într-un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a purta, da duce", subst. pharma și pharmacon), rădăcină cvasi-universală, în terminologia farmaceutică actuală. În perioada cuprinsă între anii 1000 î.H. și 900 d. H., medicina era dominată de personalitatea medicilor greci și mai târziu, romani. Fascinat de principiul contrariilor în terapia medicamentoasă (contraria contrariis curantur) și de efectele bolii (similia similibus curantur) - adică alopatia și homeopatia din știinta actuală - Hipocrate a rămas părintele primului corpus coerent de termeni medicali, organizat într-un sistem științific și filozofic. Viața cotidiană a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
își dezvoltă corpusul prin termeni având ca sursă lingvistică, fie substantive abstracte nonumărabile, fie substantive abstracte numărabile. Terminologia filozofică cuprinde un număr mare de termeni formați în baze lingvistice abstracte care admit opoziția de număr: filoz. categorie; cauză; efect; cercetare, contrarii, comportament etc. Termenul calitate este numărabil extensional, în sintagme terminologice care necesită descrierea sensului: calități primare; calități secundare. Nu admit opoziția amintită, având caracteristica nonumărabil, termeni precum: conștiință, corectitudine, cunoaștere, determinare, echivoc etc. Își mențin calitatea nonumărabil termeni ca cercetare
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
biol.) este un exemplu de termen interdisciplinar a cărui constantă semantică este "ordin de arahnide". Opoziția singular - plural este fundamentală în dezambiguizarea de uzaj din domenile biologie și medicină. În limbajul filozofic, numeroși termeni sunt utilizați cu forma de plural: contrarii este unul dintre substantivele abstracte folosit la plural, din rațiunea că în cadrul unității "existența unei laturi este condiția existenței laturii contrare și invers" (Dicționar de filozofie, 1978: 152). La fel, termenul universalii (cf. lat. universalia, genuri, noțiuni generale) desemnează noțiuni
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
for?e, care s�nt de natur? psihologic?, Tarde se str?duie s? dea seama de ritmurile dezvolt?rîi sociale pe care o vede bazat? pe fenomene de repeți?ie, de opozi?ie ?i, �n final, de adaptare prin rezolvarea contrariilor. Astfel, �n privin?a transform?rîi limbilor ?i dreptului, Tarde crede c? scoate la iveal? o linie de evolu?ie constant?: Ceea ce vedem cu claritate este tendin?a de a triumfă a unei singure limbi sau a unui num?r
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de călătorie liniștită, a doua zi în zori, intrăm în Bosfor, cerul se luminează și ochii ni se desfată cu priveliști verzi și însorite de pe ambele maluri. Când și când vasul vibrează parcă ar fi scuturat de friguri la curentele contrarii de apă, ce se produc îndeosebi în timpul iernii. Se lasă ceață, navigăm încet și mereu huind sirena, apoi ca o cortină se împrăștie negura și ne apare, în toată frumusețea, Constantinopole, ajunsesem în unul din cel mai frumoase orașe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se bucură de protecțiunea dată de legi persoanelor și averilor în genere. Art. 12. Toate privilegile, scutirile și monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdauna în Statul român. Titlurile de nobleță streină, precum principi, grafi, baroni și alte asemenea, ca contrarii vechiului așezământ al țării, sunt și rămân neadmise în Statul român. Decorațiunile streine se vor purta de români numai cu autorizarea Domnului. Art. 13. Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de legi și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nuvele: uneori, trăiesc într-o tensiune interioară acută, suprarealistă chiar, încât mi se pare că lucrurile văzute, ideile gândite (sau care... îmi impun să gândesc), frumosul, urâtul, prezentul, dar mai ales viitorul toate ar dori să fie exact propriile lor... contrarii. Sau, parțial contrariate de ele însele. De aici propulsia spre alogic, dar mai artistic, întru paradoxal, dar mai limpede ca intenție-ideație-subiect, întru absurd, dar mai palpabil ca existență cotidiană, întru suprarealism, aici el însuși îndreptățindu-se ca ceva ce dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aparent deranjantă, alungă monotonia și creează condițiile progresului până la desăvârșirea în armonie a Întregului. În viața noastră sahaj au alternat momentele sublime de iubire pură cu celelalte, nedorite dar... obligatorii - filosofez și eu - asigurării unei evoluții sănătoase și sigure. Legea contrariilor funcționează și în gruparea noastră, reprezentând, de fapt, motorul menținerii vii a organismului subtil ce-l compunem cu toții. Oricare ar fi fost drumul urmat la un moment dat de un individ sau de indivizii ce formau un grup, țelul a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și, desigur, zecile și zecile de localuri tot mai rafinate și mai elegante. Arcul de Triumf nu reprezenta neapărat un monument impunător, ci un moment, marcat cum se cuvine în istorie. Un moment care spunea că, dincolo de orice diferențe și contrarii, împreună se pot realiza lucruri și mai mărețe. — Slavă comisiei dumneavoastră, căci, fără ea, nu ne-am mai fi bucurat astăzi decât de încă o zi rece și noroasă, și Fernic i-a întins mâna distinsului istoric și filosof Nicolae
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]