10,875 matches
-
Invilliers simțul apartenenței la o clasă socială, știind că de fapt poetul era mult mai conservator decât el și că, pentru a deveni un pișicher obișnuit, nu avea nevoie decât să-și ude părul cu apă, să-și reducă orizontul conversației și să poarte o pălărie de culoare mai Închisă. Dar lauda gulerelor Livingstone și a cravatelor negre ajunse la niște urechi surde. De fapt, D’Invilliers era vag exasperat de eforturile lui Amory, așa că acesta și-a limitat vizitele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
familiare. S-a auzit undeva numele Blaine, dar la Început ea n-a reușit să-l localizeze. A urmat un moment foarte confuz, foarte juvenil, de Înghionteli și bătăi stângace pe umăr, din pricina căruia fiecare s-a pomenit angajat În conversație cu persoana pe care dorea cel mai puțin s-o Întrețină. Isabelle a manevrat În așa fel Încât ea și Froggy Parker, boboc la Havard, cu care jucase cândva șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se prinseseră, un joc ce avea să devină, după toate probabilitățile, principalul ei obiect de studiu pentru viitorii ani. Ea Începuse, după cum s-a văzut, cu frumusețea ei și temperamentul ei impresionabil; restul era produsul romanelor populare accesibile și al conversațiilor din camerele de toaletă, culese de la femeile ceva mai În vârstă. Isabelle se deprinsese cu un mers artificial Încă de la vârsta de nouă și jumătate ani, când ochii ei mari și Înstelați Îi proclamaseră cel mai convingător calitatea de ingenuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nimic de la tine, Îmi imaginez tot felul de lucruri oribile. Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor era cu o idee mai gras și personalitatea i se rotunjise și În acest fel, iar Amory găsea atât tihnă, cât și securitate În fotoliul jos și moale În care se scufunda, ținându-i companie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În luna ianuarie a ultimului an de studenție au Început să fie cu adevărat prieteni. — Ai aflat ultimele vești? l-a Întrebat Tom, venit acasă târziu Într-o seară ploioasă, cu aerul triumfător pe care-l avea Întotdeauna după o conversație izbutită. — Nu. A fost exmatriculat careva? A mai naufragiat vreun pachebot? — Mai rău. Cam o treime din studenții din anul al treile demisionează din cluburi. — Ce?! — Purul adevăr. — Din ce motiv? — Spirit reformist, bla, bla. Burne Holiday e creierul. Președinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la fel de orbește ocupați cu treburile lor din comitete și comisii pe cât de orbește trândăvise Amory, iar lucrurile pe care le-ar fi putut discuta de-a fir-a-păr - colegiul, personalitățile contemporane și așa mai departe - le disecaseră și răsdisecaseră În nenumărate conversații În timpul prânzurilor frugale. În seara aceea au vorbit despre cluburi până la douăsprezece noaptea, fiind, În linii mari, de acord cu Burne. Celor doi colegi de cameră nu li s-a părut că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În conversație și a aflat că Burne era profund preocupat și de alte lucruri. Îl interesau științele economice și cocheta cu socialismul. Pacifismul Îl ispitea; citea cu fidelitate Mesele și pe Lev Tolstoi. — Dar religia? l-a Întrebat Amory. — Nu știu. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ferrenby o dusese cu câteva săptămâni Înainte la o partidă cu miză mai mică, apelând la serviciile lui Burne, cu speranța de a ruina misoginia acestuia. — Vii la meciul cu Harvard? Întrebase Burne indiscret, numai ca să aibă un subiect de conversație. Dacă mă inviți, strigase imediat Phyllis. — Bineînțeles, răspunsese fără chef Burne. Era nepriceput În artele stăpânite de Phyllis și nu se Îndoia că era vorba doar de o formă insipidă de tachinare. Nu se scursese nici o oră până când și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a surprins. Ori l-am judecat complet greșit, ori a devenit pe nepusă masă cel mai Înverșunat radical din lume. Burne și-a văzut grăbit de drum și au mai trecut câteva zile până să audă Amory o relatare despre conversația celor doi. Burne pătrunsese În sanctuarul redactorului, fluturând vesel ziarul: — Salut, Jesse. — Salut și ție, Savonarola. — Tocmai ți-am citit articolul de fond. — Bun băiat - nu te credeam gata să te Înjosești așa de tare. — Jesse, m-ai surprins. — Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit pe călcâie ca să caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor să-și facă rău. Tânărul se uita și el la domnul Popa, și când se simți privit, începu o conversație animată cu vânzătorul de înghețată. - Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mai păcătoasă decât fata asta, cu siguranță. - Cum te cheamă? - Grigore Mariana. Pe tine? - Romeo. Momentul de tăcere care urmă răscoli ceva în inima Marianei. Horațiu alias Romeo terminase varza și părea că se simte mai bine. Ce fel de conversație puteau ei să poarte? Ce putea ea să-i spună unui student? L-ar fi întrebat dacă vrea o bere, la capitolul ăsta Mariana ar fi impresionat orice bărbat, dar și-a adus aminte că el postește. Pentru o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Așa că achiziționă câteva icoane pe sticlă, pe care se gândi că ar putea să le vândă binișor dincolo. Ar merge și o carte de drum, se gândi Mișu, pășind pentru prima oară în viața lui în librăria Humanitas. Ghid de conversație român-englez. Ha! Mișu o știa pe asta, făcuse progrese uimitoare. Nu, ar merge un roman, pentru avion. Și dintr-o dată, din mulțimea de cărți mari, mici, colorate, triste sau vesele, una îi sări în ochi ca și cum l-ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
își întind brusc picioarele și aproape că nu există dată să nu se împiedice de ele vreun băiețelu’ mamei sau vreo fetița tatei cu fustiță plisată, în carouri. Colegii cuminți spun că nu rămân niciodată în pană de subiecte de conversație atunci când ies cu prietenul sau prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la politehnică sau cine s‑a ales doar cu un funcționar chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la politehnică sau cine s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai puțin vehementă în respingere fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mod normal proprietarul este cel care invită. Cu toate astea, ea se așează. În casă se află o societate aleasă, îmbrăcată în rochii vaporoase sau de brocart și în costume de gală, ai cărei membri tocmai au inițiat o conversație. Sunt oameni întreprinzători, care întreprind multe, după cum le spune și numele. Câteodată știu și de glumă. Ceea ce întreprind ei are de‑a face cu golful sau cu călăria la hipodromul din Krieau. Abia se aud acordurile slabe ale unui foxtrott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a conștientizat chestia asta, mai zice elevul cu voce scăzută și blândă, se bucură însă cu atât mai mult că există simboluri care exprimă atât de minunat și direct ceea ce pur și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de înghețată în culori pastelate, pliculețele de ceai stoarse și cănile de ciocolată caldă, și‑o retrage însă brusc și speriat, atunci când observă că nimeni n‑are nevoie de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care e înlăturată automat și problema. Dragoste. Numai neștiutorul se supără, înțeleptul înțelege; sau o altă frază în care, spre sfârșit, omul se află foarte aproape de iubirea divină. Ceva se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a conținutului”, spun ei pe două voci. Adesea e foarte interesant să‑ți observi semenii, iar în acest scop te poți așeza pe un trunchi de copac. Țelul ne stă pe limbă și se numește iubire. Rezervorul inepuizabil care alimentează conversația tinerilor din jurul lui Hans trădează acum o întâlnire fugară a privirilor și o scurtă adăstare‑a‑lor‑una‑într‑alta. Când șezi pe un copac tăiat în mijlocul unei păduri de conifere și te bucuri de soare, poți să uiți până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a buzelor, dar acel surâs provocă din nou un mic cutremur În dulapul meu de cuvinte uitate, căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul conversației, observ... La auzul cuvintelor ei de laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de extaz. Nu sunt decât un câine, m-am gândit eu. Un câine, am murmurat, și În momentul acela m-am simțit ca și cum m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva? — Undeva Între Nisa și Monaco se află o stațiune de vacanță numită Saint-Jean-Cap-Ferrat. Și acolo se află un hotel construit pe de-a-ntregul din marmură albă, cu numai vreo treizeci de camere. Și acolo... Vagabondul, care ascultase cu atenție conversația lor, o Întrerupse brusc: — Keiko, scuză-mă că te Întrerup. Hei, Noriko, nu spuneai tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu mine ceva de la Londra, săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin costumele sale bondage extravagante. Îi plăcea să-i provoace pe bărbați prin cluburi: „La o parte, țărănoilor!“, și prin asta a reușit să păstreze contactul cu exteriorul, să nu se Închidă complet În relația lor. Cu toate că Încercasem să orientez conversația Înspre Reiko, Gan părea să nu mă bage-n seamă. Desigur, nu-l interesa decât persoana lui Yazaki. — Comanda la agenția de escorte câte două fete din Europa, una tânără și Încă una de vârstă mijlocie, frumoase și perverse. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka mi-a răspuns cu o voce somnoroasă. — Bună treabă ați făcut. Sunteți la Paris acum? — Da. — Acum trebuie să fie noapte acolo, nu-i așa? — Da, e două noaptea. — Ce v-a spus el? I-am povestit pe scurt conversația pe care am avut-o cu Yazaki. Despre diferențele dintre Reiko și Keiko Kataoka, despre excursia În Maroc. Apoi i-am povestit că m-am Întâlnit cu Gan și i-am relatat În amănunt conversația mea cu el. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]