5,945 matches
-
fără ecou - din Răsărit până-n Apus. Nu degeaba se spune că suntem toți „o apă și-un pământ!”, evident înafară celor nemernici. Închei toate acestea, cum altfel, cu sufletul împăcat, încrezător în toate și în toți, în fiecare în parte, convins fiind că la final toți vom fi fericiți spre slava POEZIEI. Dacă mi-am pus amprenta prin cele 95 de strofe, credeți, oare, că-mi este cu greutate a mai scrie? Evident am s-o mai fac, am să mai
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354667_a_355996]
-
vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată și destul de convinsă că, în sfârșit, primăria a făcut un lucru bun și folositor. Referință Bibliografică: MISIUNEA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
-i reținerea și tulburarea, Cristian a intervenit cu blândețe: - Dacă sunt unele secvențe despre care nu poți ori nu vrei să vorbești, te oprești aici. Poate că nici nu trebuie să știu eu totul... Iar tu, tu trebuie să fii convinsă că orice ar fi fost între voi atunci, nu-mi va influența comportarea față de tine. Nu-mi va modifica sentimentele de care acum, sunt mai sigur ca oricând... - Nu, nu este ceea ce crezi... Este ceva murdar, este urât și am
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
îi vorbit cu voce joasă, liniștitoare: - Iubito, sincer mă doare că a trebuit să treci prin acele momente groaznice. Te înțeleg foarte bine! Dar, foarte important, este să ai convingerea că te cred și de acest fapt trebuie să fii convinsă. Tu nu ai nicio vină. Se putea întâmpla și mai rău, dar tot nevinovată ai fi fost. Acum înțeleg de ce ai dorit neapărat să-mi povestești. Sper că te-ai eliberat definitiv. Indiferent care a fost rezultatul atunci... te asigur
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Acasa > Impact > Scrieri > EXTEMPORAL LA SINCERITATE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De multă vreme nu mai sunt eu. N-am mai fost niciodată atât de singură. Atât de convinsă că nu mai urmează nimic pentru mine. Nimic frumos de trăit. Eventual câte ceva de scris. (În ideea că ar valora ceva postmortem, - brrr!) Despre câte-un vis pe care l-am ucis, de teamă să nu-l trăiesc cu ochii
EXTEMPORAL LA SINCERITATE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347220_a_348549]
-
admitere. Apoi, profitând de un gest copilăresc al ei, opriți în semiîntunericul creat de coroana bogată a unui copac de lângă bloc, a revenit la subiectul anterior, rămas în coadă de pește. Discuția s‑a lungit până când Iuliana s‑a lăsat convinsă, cu greu, deși în sinea ei radia de fericire. Intuise ceva, dar nu avea curaj să spere că este adevărat. Era peste așteptările și speranțele ei. Avea teamă că destinul ei nu va mai cunoaște lumina răsăritului de soare... * Se
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
este ea dusă. A înțeles că șoferul taxiului era tocmai violatorul de atunci. A mai apucat doar să șoptească: „Dumnezeule, de ce m‑ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai întâi s‑a uitat atent la ea. Convins că nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce traversau drumul și se avântau rotindu‑se adesea‑n loc pe zăpada înghețată
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
într-un labirint în care se găsesc frumosul, raționalul, fantezia, imaginația. El ne conduce prin acest labirint (cu experiența sa personală, dar și cu cea colectivă), ne plimba printre subiecte biblice, istorice sau sociale pentru a ne lasă la final convinși că "aceasta nu este o pasăre cântătoare" ci un simbol al multor înțelesuri, pe care sântem liberi să le interpretăm conform cu personalitatea individuală a fiecăruia. Dr. DOREL SCHOR Expoziția Elron (curator Daniel Cahana Levenson) e deschisă la Beit Gabriel, pe
EXPOZITIA PICTORULUI BARUCH ELRON de DOREL SCHOR în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357071_a_358400]
-
din zori, așezată între extrasistole, decît de gloriile lungi ale frigului. Iar dac-aș da la o parte acest gînd timp de o prețioasă secundă ar fi nepotrivit să uit că nimic nu valorează cît o conștiință trează cum sînt convinsă că mă apropii de moarte cu încă o noapte, deși, nu eu sînt cea care trăiește în mine dureroasa tovărășie a vînzătorului de păsări fără victorii și fără înfrîngeri. Referință Bibliografică: Anxiety / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ANXIETY de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357095_a_358424]
-
am vizitat o comunitate literară închegată în miezul semințelor lui Blaga și care m-a impresionat și mai mult „live”... Am avut plăcerea să vi-i prezint nu demult, vă mai amintiți? Cred că da și nu greșesc pentru că sunt convinsă că ați avut curiozitatea ca ulterior să le răsfoiți pagina virtuală: Cenaclul literar „Lucian Blaga” din Sebeș Alba. Cu ceva vreme în urmă, fascinată de ceea ce simțeam „de la distanță” că se întâmplă la Sebeș am vizitat o comunitate literară închegată
COLIND DE SUFLET LA SEBES ALBA! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357113_a_358442]
-
am vizitat o comunitate literară închegată în miezul semințelor lui Blaga și care m-a impresionat și mai mult „live”... Am avut plăcerea să vi-i prezint nu demult, vă mai amintiți? Cred că da și nu greșesc pentru că sunt convinsă că ați avut curiozitatea ca ulterior să le răsfoiți pagina virtualădin Sebeș Alba. Azi, cu plecăciune în fața lor și a celor care i-au susținut vreau să vă spun mai puține cuvinte și să vă conduc cu pași tremurânzi „Pe
COLIND DE SUFLET LA SEBES ALBA! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357113_a_358442]
-
De la insula Creta va primi cognomenul de „Cretanul” sau „Criteanul”. În anul 712, când arabii au încercat asedierea insulei, Sfântului Andrei Criteanul organizează lupta de apărare a locuitorilor de aici. Sub împăratul bizantin Leon Isaurul (717-741) va fi un antiiconoclast convins. Nu știm ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o vizită la Constantinopol, pe la 740. La întoarcere, ajungând în insula Mitilene, la locul numit Eresos și-a dat obștescul sfârșit la 4 iulie 740, rămânând a fi
SFANTUL ANDREI CRITEANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357146_a_358475]
-
De la insula Creta va primi cognomenul de „Cretanul” sau „Criteanul”. În anul 712, când arabii au încercat asedierea insulei, Sfântului Andrei Criteanul organizează lupta de apărare a locuitorilor de aici. Sub împăratul bizantin Leon Isaurul (717-741) va fi un antiiconoclast convins. Nu știm ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o vizită la Constantinopol, pe la 740. La întoarcere, ajungând în insula Mitilene, la locul numit Eresos și-a dat obștescul sfârșit la 4 iulie 740, rămânând a fi
SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357145_a_358474]
-
ne fusese scris în ziua aceea să pătimim!” -Și laptele?! am întrebat-o mirată. -Să fie morților! mi-a răspuns cu voce calmă, ca și cum le făcusem un bine morților ei dragi. -Să le fie! i-am răspuns cu un aer convins că acesta ar fi adevărul. Repede m-am gândit dacă într-adevăr cunoscusem pe cineva care murise, bucurându-mă astfel de laptele vărsat. Am ieșit din grajd fericită. O cunoscusem pe baba lui Fane Matei, care murise în timpul iernii și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Hei, tinerețe, unde ești?” -cu crescătoare mirare: „Când trecut-au anii?...” (Aniversare). Așteptarea - apanajul femeii - este permanent prezentă în lirica Verei Crăciun și ia diverse aspecte, între vis și răbdare, „spre clipa fără culoare”, „în gândul ce doare”. Poeta e convinsă că trebuie „să știi să aștepți”, că și așteptarea se poate învăța privind „alunecarea lină / a păsării în zbor” (Să știi să aștepți). Dar mai bine să încerci „Clipa să n-o pierzi / Căci este o minune / Venită dintr-un
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
cum trăsese cu urechea, a intrat și ea în conversația noastră. -Dacă pleci în tabăra, eu am să plec la Botoșani, la bunicii mei. -Și eu ce fac? ne-a întrebat Nuța. -Te duci și tu undeva! i-am spus convinsă că era cea mai bună soluție în timpul absenței noastre. -Nu am unde! ne-a răspuns necăjită. În ziua aceea nu am vorbit decât despre tabăra mea și mai ales despre “Topoloveni. Nu auzisesm niciodată de localitatea aceasta, dar cum nici
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat-o în gând că intră în discuție fără să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată, după ce am trecut prin brațele mamei și ale lui tanti Oala, m-am urcat în autobuzul plin de copii
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
tabără, luat de la școală, mi-l flutura în dreptul nasului. Nu înțelegeam, de ce mă vedea mare? Era drept că peste două luni împlineam opt ani, dar erau și alții mai mari decât mine și nu fuseseră niciodată într-o tabără. Eram convinsă că numai tăticu mă iubea, pentru că nici el nu fusese încântat de idea să plec singură pentru trei săptămâni de acasă, printre străini. -Dac[ o să se îmbolnăvească fata? a întrebat-o îngrijorat. -Dac[ nici într-o tabără nu o fi
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
și eu convinsă că nu mai avea ce să-mi răspundă. -Tu știi vreo poezie? m-a întrebat curioasă. -Cred că știu mai mult de zece poezii! am răspuns sigură pe mine. -Recită-mi una, dacă știi? ,mi-a cerut zâmbind, convinsă că nu eram decât o mică lăudăroasă. M-am uitat în jurul meu și în afară de Alina, care ne privea cu gura deschisă de curajul meu, nu ne dădea nimeni nicio atenție. Cu picioarele în apa rîului, care îmi ajungea până mai
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
meu, nu mai era nimeni. Doar aplauzele de la sfârșit și vocea șușotită a instructoarei, m-au trezit la realitate. -Bravo! mi-a spus când m-am apropiat de ea și după ce m-a strâns în brațe, mi-a șoptit: -Sunt convinsă că vei avea de data aceasta premiul întâi. M-am așezat moale în iarba umezită, cu privirea orbită de lumina focului și cu inima exaltată de bucurie. Mă gândeam că nimeni nu mă va crede că am luat premiu. Cum
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
care o primeam cadou în vara aceea și care avea să-mi deschidă porțile atât de minunate și fermecătoare ale lecturii. A doua zi, la prima oră, după o noapte nedormită din cauza beției dulci a succesului, mă urcam în autobuz, convinsă că mami era cea mai deșteaptă mama și pe care trebuia să o ascult orbește. Acasă succesul meu a fost sărbătorit așa cum se cuvenea. Mami îmi cumpărase mingea roșie cu buline albe, pe care i-o cerusem în prima carte
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
în curând, trebuie să cărăm cartofii de pe câmp. M-am uitat la degetele lui noduroase și mirată de abilitatea lor, mi-am amintit de tata-mare. -Ce poate să facă tata-mare?! mă iubește și este mândru de mine! i-am spus convinsă că nici nu ar fi putut fi altul adeavărul. -Și eu te iubesc și sunt mândru de tine! mi-a răspuns tataie la fel de promnt. Am respirat ușurată și m-am așezat lângă el pe prispă, fără teamă că mi-aș
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
dau pe nas, pe ochi și pe urechi. Mă uitam mai mult atentă la ea decât la soarta țigării mele. -Nu văd că scoți fum decât pe nas și pe gură! Mă minți că scoți prin urechi! i-am spus convinsă că mă păcălea. -Trage, fa, din țigare! mi-a spus Mița îngrijorată pentru țigara mea, care ardea singură. Mi-am dus-o repede la gură, cu ochii ficsați pe fața lui Mia și la fumul pe care îl așteptam să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
copt porumb și ți-a sărit jar în poală. Eram prea necăjită pentru rochie, sau mai bine spus pentru a doua rochie pierdută în mai puțin de câteva ore, că nici nu vroiam să aud ce îmi spunea Mia. Eram convinsă că aveam să-i spun adevărul, pentru că, datorită țigărilor sau mai bine spus, minciunilor cu fumul, îmi arsesem rochia cu care trebuia să merg duminică la biserică. Am început să plâng necăjită și printre lacrimi, le-am povestit cum mă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
pentru tot ce ne oferă, pentru mirările cu care ne uimește. Așa am ales să o promovez, prin cântec. Atât în România, cât și în Basarabia. Sunt într-adevăr mândru că sunt român. Nu mi-aș asuma niciodată riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar fi o pierdere de identitate. Simt că aici publicul meu are nevoie de mine, mă simt iubit cu toate zbaterile, neîmplinirile sau gloriile mele, și mă pot exprima artistic (cu toate lipsurile în care se dezvoltă arta
DIN DRAGOSTE DE ROMÂNIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357190_a_358519]