4,179 matches
-
cu două coarne!"62. În mod semnificativ, unul dintre "UNESCOPROȘTI" pare un exemplar dintr-o nouă generație de "savanți" caragialieni. Justificând sumele colosale absorbite, Mister Lee Merriam Talbot și-a publicat în Times rezultatele muncii sale: "studierea rinocerilor, cu un corn sau două, spre a fi găsite cele mai bune metode pentru a fi asigurată acestei specii o viață lungă pe pământ"63. Un alt joc de cuvinte țintește ridicolul și vidul de eficiență al celor de la ONU. Bravul căpitan Mișu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semn distinctiv unui personaj, ori unei colectivități aripile, roata, măciuca lui Hercule ori un obiect caracteristic pentru a defini întregul), alegoria (reprezentare umană, animală sau vegetală a unei fapte memorabile, a unei situații ori a unei virtuți ori ființe abstracte cornul abundenței, victoria înaripată), metafora (comparație între două ființe sau situații), analogia (raport între două ființe ori noțiuni diferite esențial, dar asemănătoare dintr-un punct de vedere, fiind sursa multor concluzii eronate), simptomul (modificare în aspectul sau modul de funcționare al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de sus din Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trimis cu primul tren la Sachsenhausen. I-am plătit cele 50 de mărci și am adăugat: — Un polițai fără permisul lui pentru bere gratis. Doamne, ce mi-ar fi plăcut să-i văd mutra nenorocitului. E ca și cum un cântăreț din corn nu ar avea muștiucul. M-am ridicat să plec: — Mulțumesc pentru informații, am zis. Iar În caz că nu știai, afară, la suprafață, este vară. — Da, am observat eu că a fost mai caldă ploaia decât de obicei. Măcar o vară nasoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu o mare poartă neagră la mijloc. Două cariatide, cu cornuri ale abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pont-Neuf, Quai d’Horloge, Saint Chapelle, Rue de Lutèce, Place du Parvis Notre-Dame, Voulez-vous, m’sieur! Do you speak English? Vingt dollars! Pont Saint-Louis, Rue Saint-Louis-en-L’Île, Pont Sully, Boul Saint-Germain, Rue Saint-André-des-Arts, Rue Danton și dimineața cafeaua caldă și cornuri proaspete aduse de Mireille, ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi, de pariziancă, aerul ei proaspăt, ochii mei desprinși cu greu din somn, cât e ceasul? Opt! Cad iarăși în patul larg, adormind instantaneu, dar ea, necruțătoare, mă zgâlțâie de câteva ori, Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cresc una din alta, Uimitor! Aldo reface sensul corect al colii de hârtie cu biserica mea crescând în jos, La unsprezece ani ai desenat figura asta, și Aldo îmi indică o combinație ciudată între un cerc mai mare și un corn de lună, Sunt soarele și luna, îmi confirmă el, ai pronunțat și un nume, Corina! E sora mea! Explicabil! Sunteți apropiați ca vârstă? Da! E doar un an diferență între noi, până la un moment dat aveam aceeași înălțime, păream gemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă invită, mă cheamă, îmi deschid cutia cu vopsele și mă instalez în fața ei, încă nu știu ce voi picta, la Londra, o săptămână?! 27 martie, Françoise a trecut astăzi pe aici fără să fie ziua ei de curățenie, mi-a adus cornuri și un termos de cafea, non, mademoiselle Anne n’est pas venue! 29 martie, Autoportretul e gata, nu m-am bărbierit de-o săptămână, une semaine?! la telefon Francoise îmi răspunde, mademoiselle Anne n’est pas venue! 30 martie, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era gata trebuia făcut din nou. Imediat ce termina de spălat pe jos în bucătărie - nu, stai, chiar în timp ce spăla ea pe jos - ei țopăiau pe acolo încălțați, lăsând dâre de noroi pe munca ei. Iar coșul de rufe părea asemănător cornului abundenței. Pentru că, imediat după ce ea spăla trei rânduri de haine și, după părerea ei, spălase fiecare hăinuță din casă, satisfacția îi dispărea instantaneu în momentul în care intra în dormitorul ei, unde coșul de rufe, care fusese golit cu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea singură. Era posibil să existe un buget pentru ca atât ea, cât și Mercedes să meargă. Dar dacă nu era? Bugetul pentru colaboratori pe care îl văzuse nu avea cum să acopere așa ceva. Nici pe departe. Abia dacă putea plăti cornurile de la George V cu banii ăia. Cu o panică de nestăpânit, Lisa bătu la ușa lui Jack și nu așteptă răspunsul lui până să intre. —Spectacolele, spuse ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă Înțelegi. Îi făcu din nou cu ochiul lui Logan. Ce doriți, domnule Miller? — Eu? Voiam să-l scot pe sergentul meu favorit la prânz. — E deja trei, spuse Logan, conștient dintr-odată că, În afară de batonul de ciocolată și două cornuri, nu mai mâncase nimic În afara sandvișului cu șuncă făcut de Watson de dimineață. Iar pe ăla Îl Împrăștiase pe iarba din fața casei groazei a Hoitarului. Era flămând. Miller ridică din umeri. — Atunci o să fie un prânz târziu. O gustare... Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gânditoare Sachs. Dădu din cap apoi către tânăra sa asistentă și privi către cana din care aceasta sorbea din când în când. - E vreun loc din care aș putea să cumpăr o cafea bună? - Intersecția Străzilor 5 cu 19. - Și cornurile sunt foarte bune, interveni Balzac jovial, acum că nu mai exista niciun risc sau efort ce trebuia făcut. Sachs părăsi magazinul și o porni agale pe Strada 5, ajungând curând la cafeneaua cu pricina. Intră și comandă un capuccino. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Știu că ai să pleci! Nu-i loc de lacrimi, prietene, și nici de nod În gât! Dacă vrei, Îți dau un lup cu tine, să-l porți În zgardă prin marile orașe, printre farmaciste. Alea care tot râcâie la cornul de rinocer și-ți pun În plicuri fine rumegușul osului mult râvnit. Ca să te facă om, cu ștremeleagul tare și vânos! O să-ți povestesc o Întâmplare, e de dragoste, cu o fată de la farmacia Policlinicii 10, aia, mă, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pițigoi o arie dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte câteva exerciții de Glinka pe o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de februarie, cercul s-a Împărțit În două. Unii trompeți, alții toboșari. Au format un detașament și tot cântau și repetau un marș pe aleile Palatului, apoi pe străzi În pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Crudu. Crudu a plecat În Palestina. Ți-e dor de el. Mergeați Împreună la Palatul Pionierilor din Cotroceni. El era la cercul de aeromodele, tu ești la cercul de muzică. Înveți să cânți la trompetă cu clape, trompetă cu piston, corn și trombon, adică țugtrombon. Țugtrombonul nu-ți place. E la fel de greu ca și la germană. Din pivnițele Palatului răzbate un miros puternic de mere. Te gândești: „Or fi de pe vremea regelui?” Știi că la Palat a stat regele. Ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a spus întorcându-și fața spre Spania: „Mă voi întoarce, mă voi întoarce!“ Pe-acolo, pe același pod sau prin apropierea lui, va fi trecut Carol cel Mare, cel din legendă; pe acolo se ajunge la Roncevaux, unde a răsunat cornul lui Roland - care nu era un Orlando Furioso -, tăcut acum printre acele strungi de umbră, de tăcere și de pace. Și Jugo de la Raza i-ar uni în imaginația sa, în acea sacră imaginație a noastră care contopește veacurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și spuse: Ce nemernic ești! Fima, care se străduia să se Îmbrace În timp ce se acoperea ca să-și ascundă rușinosul său corn de rinocer, bâigui ca un copil pedepsit: Dar ce-am făcut? Nu ți-am făcut nimic. Știa că aceste cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din viitor, că Abdel Nasser 1 fusese totuși cel care câștigase Războiul de Șase Zile. Victoria ne-a condamnat la distrugere. Spiritul mesianic pe care sionismul a reușit să-l Închidă În sticlă a țâșnit afară În ziua În care cornul a sunat lângă Zidul Plângerii. Cine râde la urmă râde mai bine. Mai mult, mergând pe această linie până la capăt, fără milă, poate concluzia definitivă era că nu Nasser, ci Hitler era cel care râdea la urmă. Acesta continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întâmplă. Nici ei nu păreau să Înțeleagă ce spunea el. Fură serviți imediat cu un ceai. La opt și jumătate, așezat din nou În fotoliul tatălui său, cu picioarele Încrucișate comod pe scăunel, Fima Împinse la o parte iaurtul și cornul cu scrumbie marinată pe care Teddy i le pusese În față. Îndepărtă brațul lui Uri, care Îi Înconjura umerii. Refuză pătura de lână pe care Șula i-o Întinse ca să-și acopere genunchii. Îi dădu Înapoi Ninei plicul maro pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doage în copilărie, nu departe de aici, la Distelberg, o adevărată performanță, fiindcă abia te puteai ține în echilibru, iar bătrânul, care avea un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid schiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să poată fi oprit, ceea ce-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din acele lucruri trebuia să se afle și în prezent. În timpul unei vizite la „Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui, W. și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la fel ca atunci s-a supus la ce se angajase inițial. Semnă contractul. XXIItc "XXII" Cornul abundențeitc "Cornul abundenței" Acum călătoream la sfârșit de săptămână la Bieler - și Neuenburgersee, unde Herr Hackler, cum îi spuneam în ultima vreme și între noi, deținea o barcă cu motor, un fel de vaporaș de formă aerodinamică, având scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la fel ca atunci s-a supus la ce se angajase inițial. Semnă contractul. XXIItc "XXII" Cornul abundențeitc "Cornul abundenței" Acum călătoream la sfârșit de săptămână la Bieler - și Neuenburgersee, unde Herr Hackler, cum îi spuneam în ultima vreme și între noi, deținea o barcă cu motor, un fel de vaporaș de formă aerodinamică, având scaunul de comandă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]