3,539 matches
-
trăit ca pe melodia „Arrival”. Fata a coborât și amândoi au început să se joace în mare, s-au stropit cu apă, și-au apropiat „obrazurile”, s-au tăvălit în valuri. Aveai senzația că erau singuri pe lume, într-un cosmos în care își erau de ajuns unul altuia. Când văd urât cronic, mă gândesc la ei doi și le mulțumesc că mi-au răsărit înaintea ochilor, ca o revelație despre o iubire de o estetică perfectă. Iar m-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
26 iulie 1963, la Moscova, au fost aprobate rezultatele tratativelor dintre guvernele U.R.S.S., S.U.A. și Anglia, în problema interzicerii experimentelor cu arma nucleară, care au dus la un acord asupra Tratatului cu privire la interzicerea experiențelor nucleare în trei medii în cosmos, în atmosferă și sub apă, succes al tuturor țărilor socialiste, al politicii de coexistență pașnică a statelor cu orânduiri sociale diferite, tratat care avea să contribuie la destinderea încordării internaționale, împotriva primejdiei unui nou război mondial 62. La întâlnirea de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cer. Porțile amfiteatrului, care dădeau în arenă, erau douăsprezece, asemenea constelațiilor zodiacului, și erau împodobite cu statui pe ambele laturi. Caii și carele făceau șapte ture de pistă, simbolizând orbitele celor șapte planete și cele șapte zile ale săptămânii. Întregul cosmos participa la jocuri. Astfel, în arenă, în public și în jurul împăratului curgea energia supranaturală a zeilor în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului pentru a-și dovedi măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta este scutit de a trage concluzii pripite care l‐ar duce să acționeze greșit distrugând, cum a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu într‐acolo
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Îndreptă halatul. Pieptul său acoperit de o pilozitate abundentă nu trebuia expus oricărei priviri. Celălalt continuă: „Tot ne batem capul cu materia... Luând În ecuație spațiul, poate și timpul, am putea trage concluzia că substanța ocupă un loc infim În cosmos. Materia e-o stare. Un vis. O adiere. Golul e totul. Sunteți de-acord?” Într-o oarecare măsură, Întrebarea Îl interesa pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte dimensiuni; Obținerea unei mai mari înțelegeri asupra provocărilor și lecțiilor de viață pe care le experimentăm zilnic; Confruntarea directă cu fricile, temerile și limitările noastre de tot felui și eliminarea radicală a lor; Analizarea și înțelegerea matricii energetice a cosmosului; Câștigarea unei înțelegeri superioare asupra existenței noastre ca ființe umane pe pământ și în Univers; Entuziasmul generat de explorarea a ceva fantastic, inedit, mai presus de orice imaginație; Explorarea pas cu pas și înțelegerea potențialităților infinite ale Universului Multidimensional în
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
se prăbuși pe podea și Încercă să se târască spre Ștefănel, dar aerul era prea greu și prea rece, era un aer de dincolo de lumi, un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îi supraveghează, pentru că se comportă haotic și-i sînt ca niște cuie-n talpă... Cert este că și-au proiectat pe verticală, într-o creație inversă imperfectă (nu ca a noastră!) majoritatea defectelor. Au extins la scara abia imaginabilă a cosmosului odihna necesară unei ființe nevolnice, limitate... ori Universului îi repugnă repausul. Mai ales al lor, al celor care degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă vreo 20 importante, care au la rîndul lor pînă la cîteva sute de secte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
veniră una după alta. Kenneth căzuse la Ypres. Duncan, la Loss. Numai ideea reîncarnării o mai ținea în viață. Cineva o trimise să consulte Viețile lui Alcyone a lui Leadbeater, cu lista de reîncarnări, de vieți trăite și întrepătrunse prin cosmos de la anul 40 000 înaintea lui Cristos până în prezent. Iuliu Cezar. Doamna Besant. Vieți trăite pe Marte, în Peru, pe lună. Imensitatea acestora era o consolare. Această oroare a culminat într-un singur contact cu fii ei. Se întâlniseră înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut, probabil, cât o viață. - Homer Hidden, hârâi Zeul Neantului, ești o făptură cum nu se ivește decât o singură dată într-un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se întinse nemărginit, și întreg firmamentul se preschimbă pentru Homer în surâsul Barbarei. Apoi omul tresăltă sub sensibilele brațe de metal, care, consternate parcă, își descleștară strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
când va fi cu adevărat pe mâna lor, ce vor face din el? Unii se mândresc în mod stupid văzîndu-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele și de-a cos-modroamele, zicând că vor face și vor drege cu ele prin cosmos, că asta e o mare ispravă, ca și când isprava asta n-am fi început-o noi, și ca și când nu ne-ar trebui un secol de aici înainte să ne gândim dacă drumul pe care am apucat este sau nu cel bun
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mii de grav răniți sânt alții, nu noi. Sânt persoane abstracte, ființe fără chip și formă, care numai lor o să li se întîmple astfel de pocinoage, pe-acolo, prin Franța, nu nouă, aici, în România. Ce legătură are asta cu cosmosul? ar putea să mă întrebe cineva. Cucerirea spațiului extraterestru și a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o să ne oprim de a o mai face? Are legătură, fiindcă face parte din același sistem tehnic care a creat și automobilul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
către cer exprimate în pictura bisericească, vădesc elanul către înălțimea chipului Pantocratorului aflat în centrul și în locul cel mai înalt din biserică, ținând în mâna Sa viața fiecăruia și a tuturor. În biserică totul este adunat și ordonat într-un cosmos liturgic, în care toată suflarea laudă pe Domnul, așa cum spunea psalmistul David. Pictura bisericească corespunde unei necesități adânc înrădăcinate în ființa omului. Omul este înclinat din fire să-și reprezinte sub forme văzute lucrurile nevăzute, cele mai îndepărtate sau cele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
celălalt braț. Superman s-a jucat așa de câteva ori până când tovarășul s-a făcut alb ca varul la față și a trebuit să vomite. Pe urmă l-a apucat iar de guler și a zburat cu el departe, în cosmos, unde l-a părăsit pe o planetă pustie. Când Superman s-a întors în capitală, el a coborât din zbor în balconul Comitetului Central al partidului și toată lumea l-a întâmpinat cu aplauze. Superman avea chipul tatei. Am auzit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
credința Într-o moarte generală care până astăzi Încă nu dăduse nici cel mai mic indiciu al puterii sale imaginare. Noi, cele de sector, gândi moartea, suntem cele care realmente muncim serios, curățind terenul de excrescențe, și, de fapt, dacă cosmosul o să dispară, nu m-ar surprinde deloc dacă asta nu o să se Întâmple ca urmare a unei proclamații solemne a morții universale, răsunând printre galaxii și găuri negre, ci ca un ultim efect al acumulării micilor morți particulare și personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pacienți ai sanatoriului, greblau frunzele de pe alei. Reiko și Naoko s-au îndreptat spre ei ca să-i salute, iar Reiko a reușit să le mai smulgă un hohot de râs cu o glumă de-a ei. Înfloriseră și florile numite „cosmos“, iar tufișurile erau extrem de bine îngrijite. Când au văzut-o pe Reiko, păsările au început să ciripească vesel și s-au dus, cuminți, la locurile lor. Fetele au adus din magazia de alături un sac cu grăunțe și un furtun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu se are nici pe el Însuși...” „Nici dacă Pământul se Învârte?” „Pământul se Învârte, Însă punctul nu se Învârte. Dacă-ți place, bine, dacă nu, iar bine. E clar?” „Treaba lui.” Nefericita. Avea deasupra capului unicul loc stabil al cosmosului, unica răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că-i treaba Lui, nu și a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pasiune. Eu voiam să am numai curiozități. E drept că În cursul lecturilor mele despre templieri și despre feluritele cruzimi ce le fuseseră atribuite mă izbisem de afirmația lui Harpocrate că, pentru a te elibera de tirania Îngerilor, stăpâni ai cosmosului, trebuie să Înfăptuiești orice mârșăvie, eliberându-te de datoriile făcute față de univers și de propriul trup, și numai comițând toate faptele sufletul se poate elibera de propriile-i patimi, regăsind puritatea originară. În timp ce inventam noi Planul, am descoperit că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
metale, alții caută să domine stelele, alții elaborează alfabete secrete și limbi universale. La Praga, Rudolf al II-lea transformă curtea Într-un laborator alchimic, Îi invită pe Commenius și pe John Dee, astrologul curții Angliei, care dezvăluise toate secretele cosmosului În câteva păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
luminii s-au răspândit prin univers și din ele s-a născut materia grosolană”. Spargerea vaselor e o catastrofă serioasă, zicea Diotallevi preocupat, nimic nu-i mai greu de trăit decât o lume avortată. Trebuie să fie un defect În Cosmos, Încă de la origini, iar rabinii cei mai Înțelepți nu reușiseră să-l explice Întru totul. Poate că, În momentul În care Dumnezeu expiră și se golește, În recipientul originar rămân niște picături de ulei, o rămășiță materială, acel reshimu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-i nimic personal aici. Cicluri generaționale. Iar când am văzut Pendulul, anul trecut, am Înțeles totul”. „Totul, ce?” „Aproape tot. Vezi, Casaubon, până și Pendulul e un fals profet. Dumneata Îl privești, crezi că-i unicul punct fix În cosmos, dar, dacă-l desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și-l agăți Într-un bordel, funcționează la fel. Mai sunt și alte penduluri, unul e la New York, la palatul ONU, un altul la San Francisco, la muzeul științei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cunoaștere privilegiată. Dar dacă lumea, cea inferioară și cea superioară, este un sistem de corespondențe În care tout se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-ziși piramidologi descoperă cu mijloace incredibil de complicate un adevăr linear, și mult mai străvechi, deja știut. Însăși logica cercetării și a descoperirii e perversă, pentru că e logica științei. Logica sapienței n-are nevoie de descoperiri, pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
descrie și animă lumea tridimensională (în termeni faptici de aici și acum), coexistă veșnic cu substanța Tiparului informațional premergător, complet și imuabil, situat pasămite, undeva, la mama naibii, la milioane și miliarde de parseci, pe circumferința pururi în expansiune, a Cosmosului observabil. Oglinzile magice, de la marginea Totalității! Ori, dacă nu există, în Cosmos, decât plicticoșenie, respectiv materie divizibilă la infinit, în cărămizi și în pietricele tot mai simple, bine de bine! Dar dacă avem un Tipar, și un Creator al său
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coexistă veșnic cu substanța Tiparului informațional premergător, complet și imuabil, situat pasămite, undeva, la mama naibii, la milioane și miliarde de parseci, pe circumferința pururi în expansiune, a Cosmosului observabil. Oglinzile magice, de la marginea Totalității! Ori, dacă nu există, în Cosmos, decât plicticoșenie, respectiv materie divizibilă la infinit, în cărămizi și în pietricele tot mai simple, bine de bine! Dar dacă avem un Tipar, și un Creator al său, acesta ultimul este și trebuie să fie, neapărat, mai complex decât sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei sensibilități instrumentale. care pătrundea în inima astronavei, trimitea captoare pentru verificarea fiecărui circuit, fiecărei grinzi. Și în exterior, înfruntând vidul, o gamă completă de senzori captau pulsul cosmosului. Aceștia tocmai au detectat o anomalie electromagnetică. O parte din creierul lui Nostromo era în mod special calificată pentru declararea și filtrarea sensului unei iregularități, a unui fenomen bizar pitit în prăpastia întunecată. Intrase în funcțiune, străpunsese această iritantă enigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]