3,021 matches
-
umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme murmură zâmbind: “-Biata mea copilă, fetița mea dragă..!” zise ea și continuă să zâmbească.Vasilica își lăsă capul în poalele mătușii, și îi săruta mâinile, care o mângâiau pe creștet. “-Voi fi, oare, fericită vreodată, spune-mi Tăntica, spune-mi..?!” o întrebă copila cu ochii închiși, așteptând răspunsul ei cu răsuflarea tăiată. “-Nu știu, draga mea fetiță... Nu știu!.. îi spuse ea cu blândețe, după o vreme. Asta depinde și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu un rost adânc și întunecos, pe care sufletul lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și moare... e ca o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot... In
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ea parte la suferințele mele. Am căzut În genunchi În fața Sfintei, iar preoții și ierarhul s-au dat la o parte, făcându-mi loc. Și astăzi retrăiesc momentele de atunci, când am simțit aievea cum o mână se așează deasupra creștetului meu, binecuvântându-mă cu blândețe.” (paginile 21-22) Cât despre patimile nenumărate, suferite pe parcursul prea lungii detențiuni, ar fi deajuns să le amintim cititorilor o parte a citatului din elogiul adus de părintele Mihai Lungeanu, anume că Grigore Caraza a stat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, În sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preo- tului, am fost Întrebată despre păcatele pe care le aveam pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pare că Îl zăresc Într-un colț pe Însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu să îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, în sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preotului, am fost întrebată despre păcatele pe care le aveam pe suflet
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pare că îl zăresc într-un colț pe însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat în creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Da, surată dragă, rămână-le de cap! Noi, dragă, hai să ne vedem de politicile noastre, profesionale și profesioniste! Fiecare, de propria politică, ori, de propriile politici, pentru care ne-am pregătit, și În care suntem, clipă de clipă, din creștet și până-n călcâie, la noi acasă! Și Îngerul a zburat Preocupat, frumosul Bogdan, mai avea câteva litere, până să termine de pus pe grosuța hârtie albă, a afișului pe care, În urmă cu doar câteva ceasuri, profesoara sa de limbă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un interviu. Și totuși un palat regal nu i-ar fi fost deloc nepotrivit, era convinsă Încă. Nici președintele Americii - dacă ar fi ajuns cîndva o femeie, tot nu făcea cît o regină, credea Ingrid; soarta, după ce o mîngîiase pe creștet, sîni și pulpe cîteva luni, devenise potrivnică; nimeni, se părea, nu putea să se pună cu destinul. Încercaseră destui, unii chiar izbutiseră, s-ar fi putut zice, dar ceea ce reușiseră poate nu era decît o meandră a sorții; totul era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pe scaun, își poziționă capul astfel ca și când l-ar fi privit pe Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji:Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nume, i-am spus, vă dați seama de ce, Curiosul. îmi place acest nume, Curiosul, și cred că și lui îi place. Cînd s-a apropiat prima dată de mine am crezut că mi se va așeza pe umăr sau pe creștet. Dar nu, întîi a preferat să exploreze cu atenție și bucătăria, să se așeze pe dulapul cu vase și apoi pe marginea aragazului. Curiosul nu s-a grăbit, a așteptat multă vreme să vadă dacă aveam de gînd să mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de ore de secvențe filmate de la fereastră de mama, iar personajul eram eu plecînd spre grădiniță și apoi spre școală. De multe ori această plecare i se păruse probabil mamei ireversibilă. în consecință, imediat ce mă săruta de trei ori pe creștet și mă strîngea în brațe, în timp ce eu traversam veranda și ieșeam în curtea casei, mama alerga în camera de zi, se înarma cu magicul aparat și mă filma pe ascuns, de la una din ferestrele care dădeau spre stradă... ea imortaliza
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fu redusă la maximum zece minute, întrucît debitul verbal al unora devenise insuportabil. De ce suntem noi, românii, atît de complexați din punct de vedere cultural ? De ce suntem asemenea unor copii care așteaptă ca occidentul să-i bată cu palma pe creștet și să le spună „bravo, ați reușit” ? De ce nu credem niciodată în valoarea unui scriitor autohton, decît atunci cînd este recunoscut cît de cît în occident sau măcar tradus într-o țară cu mare tradiție literară precum Franța, anglia, Germania
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nefericit de zidurile, de semnele de circulație, de lampadarele orașului. Pînă la urmă te-ai urcat în turnul primăriei și de acolo te-ai cățărat pe acoperiș ca să vezi de sus tot orașul. ai simțit că ești urcat chiar pe creștetul orașului, dominîndu-l cu privirea și cu simțurile. L-ai simțit cald și viu, deschis la picioarele tale docil, ademenitor. abia acolo, pe acoperișul orașului, disperat dar puternic în masculinitatea ta flămîndă, ai reușit să posezi orașul, să-l simți ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai privi o colivie din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
credinciosului Noe, și iată-i și acum: mai bine le-ar fi țiuit o ureche decât să se eclipseze dintr-un eveniment monden. În fumoare sau la parterul elegant, dar împuțicit, unde fuseseră azvârliți pentru a nu spurca de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caracatiță. Ne-am dat seama târziu că inundația asta de mâini nu era lucru curat și, după ce ne-au prins, am anunțat la poliție." "Niște tîmpiți", gemu, mai neînduplecat ca niciodată, Ulpiu. Dinspre Palatul Regal, simțea cum soarele îi bombarda creștetul cu cocoloașe de căldură. Vipia îi schilodea florile. Detaliile planșelor schițate până atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamnă atât de cochetă își doftoricește duzini de proteze, în orice seară? Se uită mai atent. Își schimbase cerceii. Fardul, pudra, rimelul erau dispuse pe alte trasee. Mda. Ei, dacă își schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca și pe creștet să-și anine o coroniță absurdă, un belciug mai lărguț, 238 DANIEL BĂNULESCU Fermecătoarele surori Stamatescu își petreceau acum vremea, împingîndu-se, cu palmele desfăcute, în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte, muzica pentru un album de capă și spadă. Îl va intitula: "Detectivi și Detective". "La Belle Époque." "Tu mă lovești în creștet c-o secure. Eu te lovesc, în gol, c-o batistuță." - Doamnă, și când se vor mai putea îmbăia, oare, spiritele noastre în ochiurile de apă ale unei conversații atât de profunde? Cocondy avu o ultimă tresărire: - De fiecare dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sigur. Pe de altă parte, nici nouă, celor cărora ni s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri personale, și-a condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]