90,136 matches
-
forme ale libertății, de mici evadări din șabloanele inevitabile ale programului zilnic, să-mi amăgesc oboseala. Teatrul în sine este un soi de aventură, de provocare a minții, a emoției, a propriei ființe. Fiecare spectacol este un drum către o creație, către un creator, către ficțiuni și alcătuirea lor, către hotare făcute după chipul cuvintelor, al imaginației, după forța cu care artiștii fac credibilă povestea lor. Un minunat exercițiu ca să nu îți pierzi prospețimea, ca să reziști vremurilor și oamenilor, ca să încerci
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
prea terestră cu sonoritatea ei compactă, monocromă. O surpriză plăcută, pentru că a adus la lumină multă informație necunoscută publicului, a fost și expoziția organizată în parteneriat cu Muzeul ,George Enescu", care argumentează, într-o largă acoladă, deceniile de început ale creației originale de operă pe scena Bucureștiului ,Sub semnul lui Enescu".
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
senzualitate. Prezența Dianei este sublimată într-o rază de lumină care scaldă trupul dezgolit al lui Endimion... Un alt tablou, ,Scenă de potop", are ceva de Goya... Pe lângă câteva vârfuri, în special din domeniul graficii, expoziția de la Metropolitan reliefează o creație foarte inegală, dominată de lucrări comune, lipsite de personalitate. Multe dintre portretele lui Girodot se înscriu în această din urmă categorie. Din punct de vedere al privitorului de astăzi, pictorul englez Samuel Palmer a ,înotat", ca și Girodet, mai degrabă
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
ultim reprezentant al acestui „Ev” în ideea lui Marcel Gauchet, conform căreia anul 1700 reprezintă limita până la care se poate vorbi despre o istorie religioasă a Europei, ceea ce urmează, Iluminismul, alegând direcția laicizării și despărțirii de mentalitatea și imaginarul creștin. Creația lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) reprezintă o primă tipologie stilistică - stilul „monolit”<footnote Este relevant modul în care Steve Reich evocă muzica lui Bach: „Bach este evocat [de către Steve Reich - n.O.G.] pentru această pulsație neîncetat activă, egală și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai degrabă „conformistă” (la nivelul genurilor abordate), însă investite cu un indescriptibil și „inevaluabil” spor de creativitate, ingeniozitate și fantezie, la nivelul concepției structurale și expresive deopotrivă. Această formulare o putem explica și prin caracterul sintetic pe care îl deține creația lui Bach, atât în opinia lui Manfred Bukofzer, cât și în formularea din textul articolului „Style” din dicționarul New Grove Dictionary of Music and Musicians (ediția 2006): „Stilul poate fi văzut și ca sinteză a altor stiluri; cazurile evidente sunt
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Mozart<footnote Fiind considerat pe bună dreptate ca făcând parte din grupul celor trei clasici vienezi, Wolfgang Amadeus Mozart „păcătuiește” într-un mod flagrant printr-o mai mult decât evidentă „nostalgie” barocă. Astfel, dovezile „incriminatorii” sunt împrăștiate prin întreaga lui creație, drept indicii relevante servindu-ne, spre exemplu, opțiunea pentru tipologia de barform (AAB - stollen, stollen, abgesang, cu descendență istorică până în arta minnesang-ului german al secolelor XII-XIV, urmând meistersang-ul secolului al XV-lea, coralele protestante bachiene sau „ecourile” acestei tradiții
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
indicii relevante servindu-ne, spre exemplu, opțiunea pentru tipologia de barform (AAB - stollen, stollen, abgesang, cu descendență istorică până în arta minnesang-ului german al secolelor XII-XIV, urmând meistersang-ul secolului al XV-lea, coralele protestante bachiene sau „ecourile” acestei tradiții în creația lui Brahms și Wagner) în constituirea profilurilor tematice în sonatele pentru pian sau cele două opere-seria -Mitridate, re di Ponto (1770) și La celemenza di Tito (1791), dar și personajul Contesa Rosina, conceput muzical după tiparul unui personaj al operei-seria
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
antropomorfic” sa semn al atitudinii organice A doua „specie” stilistică este una radical diferită, dată fiind energia ei evolutivă, care „fisurează” sau, mai precis, „defoliază” din interior și, deci, „stratifică” sau „fragmentează” derularea omogenă, compactă și imperturbabilă a vieții și creației (precum cazul lui Bach) -stilul „antropomorfic” al muzicii lui Ludwig van Beethoven (1770-1827). Este vorba aici despre un „comportament” stilistic diferit în cadrul fiecărei perioade a creației, fiecare etapă fiind incitată ca urmând unui „salt” calitativ, unei „mutații” cu sensul de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
interior și, deci, „stratifică” sau „fragmentează” derularea omogenă, compactă și imperturbabilă a vieții și creației (precum cazul lui Bach) -stilul „antropomorfic” al muzicii lui Ludwig van Beethoven (1770-1827). Este vorba aici despre un „comportament” stilistic diferit în cadrul fiecărei perioade a creației, fiecare etapă fiind incitată ca urmând unui „salt” calitativ, unei „mutații” cu sensul de „ruptură”. Structurat în imaginea „vârstelor” omenești, pe care le putem recepta drept „stiluri” diferite, „biografia” stilistică a lui Beethoven reflectă la modul fidel mutațiile trăite de către
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
orchestră nr. 3, op. 37, în do minor (1800-1801), incluzându-le și pe următoarele două, nr. 4, op. 58, în Sol major (1805-1806), și nr. 5, op. 73, în Mi-bemol major, „Imperialul” (1809-1810) etc. (3) A treia perioadă - a creației târzii - este cuprinsă între anii 1815-1827. Dintre lucrările reprezentative putem menționa: ultimele cinci sonate pentru pian, între op. 90, în mi minor (1814) și op. 111, în do minor (1822), ultimele șase cvartete, între op. 127, în Mi-bemol major
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
biografiile lui Bach și Beethoven relevă această diferență specifică întrei cei doi compozitori, a căror parcurs existențial nu a fost marcat de criteriul deplasărilor în calitatea lor de rupturi și, concomitent, de incizii ale unor noi stări ale biografiei și creației, precum în cazul lui Händel („geamănul” lui Bach), Haydn (în ultima perioadă a vieții), Mozart (mai ales în perioada copilăriei), Wagner, Liszt sau Stravinski. Tocmai acest fapt al puținătății datelor explicite - între Eisenach și Leipzig în cazul lui Bach, sau
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ieșiri din spațiul culturii germane. Această absență a unor evenimente explicite (călătorii îndelungate, schimbări frecvente de orașe sau țări, pribegii sau turnee etc.) permite abordarea directă a unei imagini limpezi referitoare la specificul „structural” al vieții și, mai ales, al creației. Or, astfel devin vizibile două tipologii radical diferite ale gândirii muzicale - retorică (în cazul lui Bach) și organică (în cazul lui Beethoven), fiecare în felul ei specific determinând „monolitismul” sau „fragmentarismul” ca stări ale percepției și gândirii sau ca „mulaje
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau fenomene) - altfel spus, de figuri înzestrate cu funcții retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzicale aparținând timpului nostru. Este vorba despre amplificarea stratificării sistemului stilistic unitar de epocă într-un șir de sub-sisteme stilistice, care afișează deseori un contrast evident. Acest fapt este datorat unei tendințe generale de creștere în importanță și consistență a creației individuale, dar și naționale, proces cu proveniență din epoca Renașterii, amplificându-se progresiv în Baroc și Clasicism și continuând în Romantism.”<footnote Mihail Mihailov, Stilul în muzică, Leningrad, Editura Muzîka, 1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această defoliere stilistică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici Rahmaninov sau Alexandr Konstantinovici Glazunov, și (5) urmând tradiția fantastică din creația lui Rimski-Korsakov - în cadrul celor trei balete ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea de foc (1910) spre un modernism tot mai evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3.3. Stilul-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste A treia formă evolutivă a tipologiei stilistice ca model de formulare, practicare și asumare, o identificăm în imaginea evolutivă a creației lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul altor imagini conceptuale este realizată pornind de la câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în detrimentul altor imagini conceptuale este realizată pornind de la câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele referențiale în noul context social-politic-artistic al începutului de secol XX. (1) În cel mai general sens posibil, creația celor doi compozitori pornește de la un context definibil ca intersecție a mai multor tendințe de reformulare a dominantelor valorice (nașterea psihanalizei freudiene, reconsiderarea legităților fizicii prin teoria relativității einsteiniene, intuitivismul bergsonian în filosofie, hegemonia marxismului în reformularea imaginii interacțiunii sociale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ceea ce ne trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor vieții și activității cu deplasările între orașele Eisenach (în care s-a născut), Lüneburg, Weimar, Köthen și Leipzig, iar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzical (în limitele arealului austro-german), putem considera însăși imaginea evoluției stilului „antropomorfic” beethovenian - „defoliat” în trei „stiluri” sau „vârste” - drept prototip evolutiv pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel explicit, geografic, al deplasărilor, viața și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel explicit, geografic, al deplasărilor, viața și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană și americană (ca și în cazul lui Serghei Rahmaninov sau Igor Stravinski), limita separatoare fiind anul 1933. În celebra lucrare intitulată Philosophie
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel explicit, geografic, al deplasărilor, viața și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană și americană (ca și în cazul lui Serghei Rahmaninov sau Igor Stravinski), limita separatoare fiind anul 1933. În celebra lucrare intitulată Philosophie der neuen Musik (1949), Theodor W. Adorno îi prezintă pe
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
între tipologii, omogenitatea constituirii interioare, stabilitatea ca rezistență la schimbare și liniaritatea evoluției identicului sunt, astfel, criteriile fundamentale în constituirea unei structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX. Existența și activitatea de creație ale lui Schönberg și Stravinski propun și, până la urmă, impun un model stilistic radical diferit de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate în ideea de catenă tipologic-temporală. În
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
aleatoric etc. Astfel, dacă muzica lui Johann Sebastian Bach este definibilă univoc drept muzică barocă (a Barocului), muzica lui Ludwig van Beethoven se identifică drept muzică clasică (a Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se va subdivide, la rândul ei, în termeni cu funcție de corelativi tehnici, câte unul pentru fiecare perioadă definibilă ca atare: postromantică, atonală, dodecafonică, serială, tonală. Însă fiecare din cele cinci tipologii de termeni își poate asuma și funcția stilistică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau stilul muzicii atonale, dodecafonică, serială etc. Lucrurile tind către un retorism eterogen, unul similar cu starea de lucruri în Baroc, unde era vorba despre stil înalt, stil afectat, stil narativ sau expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]