4,763 matches
-
era enervat ori excitat. Achile stătea aproape întotdeauna îmbrăcat gros, cu sacoul pe el, chiar și în mijlocul verii, deși uneori mai ieșea doar în cămașă, mai ales seara, dar avea grijă să-și pună un maiou strâmt, care îi ținea creasta în frâu. Viața lui intimă era destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se descheia la prohab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iasă până când servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
transparentă. Pentru Achile, Zogru arăta ca un mormoloc și își închipuia că este un suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avea să stea în poziția aceea fără să știe ce are de făcut. Stătea aplecată, ținând cu amândouă mâinile copil încă prins de uterul ei, prin cordonul ombilical. Părea mort și anormal, modelat din ceară. În dreptul sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tren se repezea! Voiam s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi, neobosit, În fum și abur clocotit! Drumuri Aș vrea să alerg Prin lumi nesfârșite, Să văd chipuri noi Și necunoscute. Spre creste de munți Si păduri înverzite, Să-mi îndrept pașii Pe căi nevăzute. Și-apoi spre apus, Puțin obosită, Să-mi caut culcuș Sub frunze de plută. Popa Raluca, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia - Alba profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceasuri, am trăi veacuri, dar, oare, am fi atunci fericiți? Nu cumva am fi atât de mulți pe planetă, încât n-am avea loc? Sau, poate, am călători în spațiu la rudele noastre. Timpul curge, simțim că ne aflăm pe creasta unui ,,val” peste care trebuie să trecem. Cronos este scriitorul poveștilor noastre. Graba alunecării lui depinde de starea pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau ,,vedea”viitorul. ,,Carpe diem!” La bucurie, trăiește intens, deschide ți sufletul, râzi cu poftă, cântă, aleagă, iubește! Bucură-te de tot frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi suntem și trecutul, atunci, să înviem trecutul frumos! ,,Trăiește clipa!” Oprește-te din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
public. Înainte ca ușa barului să se Închidă În urma lui, Ryan Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i se arunce În brațe, să se facă mică la pieptul lui, ca să alunge neliniștea surdă care o chinuia. Preț de o clipă, muselina Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi marea și valurile mărunte ale căror creste argintate scînteiau blînd sub lumina lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unor mari salarii plătite grădinarilor decît unei naturi prea puțin Îngăduitoare. Unitate de cercetare și de fabricare a unor produse de Îngrijire cosmetice pe bază de alge și de plancton, Întreprinderea creată de bătrînul Pérec În anii ’70 plutise pe creasta valului unei reîntoarceri la natură extrem de la modă la vremea aceea. La moartea acestuia, Yves, medic generalist, la fel ca tatăl lui, preluase În mod firesc conducerea laboratoarelor, dar continuase să-și exercite meseria. Spunea mereu că nu prea avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar pentru urechile lui, Lucas alerga deja spre vedetă ca să ajungă la Brest. SÎngele Mariei cursese pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urechile lui, Lucas alerga deja spre vedetă ca să ajungă la Brest. SÎngele Mariei cursese pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul nu era ușor, dar tot Runa ne-a spus că cel mai ușor e să vezi un om care se plimbă ca prostul pe creastă. Seara, ne-am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Ravelstein, ținea mult la bătrânul Abe. Dar era imposibil să‑ți dai seama cum Îl privea Battle pe Ravelstein. Nu exista nici un indiciu asupra a ceea ce se petrecea Îndărătul frunții lui impunătoare. O frunte care cobora abrupt spre o creastă zbârlită supraorbitală ce intersecta linia dreaptă a nasului și se acorda cu paralelele strânse ale buzelor - gura unui rege celtic. Se poate ca În trecut să se fi antrenat ca halterofil olimpic. Era un om extrem de puternic - dar la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu numele meu scris pe ea. Îl scrie pe o etichetă galbenă. Ilarion dădu să-i povestească despre incașii aceia care, într-adevăr, fuseseră văzuți undeva prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea. Erau câteva afișe pe perete: una dintre fotografiile previzibile ale lui Fulvio Roiter cu Carnevale; o reproducere a mozaicelor din San Vitale În Ravenna; o fotografie mărită a unor munți ce semănau cu crestele zimțate ale Alpilor Dolomiți. Peretele din dreapta, cum era cazul În multe birouri ale doctorilor, era acoperit de diplome Înrămate, de parcă doctorii se tem că nu i-ar crede nimeni dacă n-ar fi lipite pe perete la loc vizibil dovezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am gândit să mergem la pădure, să facem un picnic... Pădurea era așa de frumoasă încât nu-ți puteai lua ochii de la ea. Totul în jur era așa de colorat, copacii înalți îți dădeau impresia că sunt munții care aveau crestele ascuțite. Iarba verde, insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
mâna în cel mai apropiat zid și s-a făcut că nu sesizează ploaia de tencuială umedă care a rezultat în urma acțiunii lui. —Casa asta are un potențial de închiriere enorm. Gigantic. Ochii omului-nevăstuică priveau cu atenție ferestrele sparte și crestele întărite de igrasie de pe pereți. Cine ar vrea să închirieze casa asta? Nu, îmi pare rău, nu cred că mă interesează. —Păcat. Hugo i-a întors un zâmbet compătimitor, genul de zâmbet pe care îl aruncă profesorul unui elev cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tu!... e mai potrivit!”. ”- Nu, nu Gogule, nu... De unde sunt eu, acum, nu pot pleca!” îi zise ea cu un fel de părere de rău, și, într-un nor luminos se îndepărtă până nu se mai văzu. De sus de pe creastă, dagătul de clopote se auzea ca un hohot de glasuri omenești. Viața intra în el odată cu miracolul pe care l-a atins mila lui Dumnezeu. Renăștea la viață odată cu totul din jur. Iorgu se trezi din vis, strigând... Fata, Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o impresie foarte puternică. Pentru prima oară am Înțeles că există și oameni diferiți. De ce oare nu cunoscusem În lumea din jurul meu astfel de oameni ? Citind cartea despre „drumul cel mare“ al lui Sándor, urcam și eu cu ochii minții crestele Himalayei, În căutarea a ceva misterios și neprețuit. CĂci ceva trebuie să-l fi ținut pe Kórösi În Tibet. Ceva trebuie să fi schimbat făgașul sufletului său. Dar ce ? lunga călĂtorie, cu neajunsurile și obstacolele ei, care i-au solicitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o impresie foarte puternică. Pentru prima oară am înțeles că există și oameni diferiți. De ce oare nu cunoscusem în lumea din jurul meu astfel de oameni ? Citind cartea despre „drumul cel mare“ al lui Sándor, urcam și eu cu ochii minții crestele Himalayei, în căutarea a ceva misterios și neprețuit. Căci ceva trebuie să-l fi ținut pe Kórösi în Tibet. Ceva trebuie să fi schimbat făgașul sufletului său. Dar ce ? lunga călătorie, cu neajunsurile și obstacolele ei, care i-au solicitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai mare claritate. Viziune și contemplare în mod strict cubice, dar nu de un cubism capricios și antigeometric. Și vreau să dau un exemplu. "Este adevărat că greaca 14 este reprezentarea cubistă a valului mării, reducând la unghiuri unghiuri drepte creasta valurilor, azi atât de renumita cruce frântă (cruz gamada 15) sau încârligată, svastica rasiștilor de acolo și de aici, nu este doar reducția unghiulară în unghiuri drepte a unei imagini a soarelui care apare pe pietrele funerare, formată din semicercuri
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
pe parcursul confruntărilor, ce sunt denigrările, ce și cum sunt loviturile de sub centură, ce sunt și cum te contorsionează umilirile, dar, și cum te fac să te simți, În al nouălea cer, zvâcnirile fulgerătoare ale clipelor, când, te simți stăpân pe creasta valului; au Înghițit noduri, au tăiat În carne vie, și-au stropit deserturile meselor cu dulci și frumos mirositoare speranțe, mă rog, au servit, cam Întreg meniul unei al dracului de zguduitoare campanii electorale. Și au convins, În foarte mare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]