5,854 matches
-
de standarde ISO 9000 sa fie aplicate și În procesele de educație din Învățământul superior. Acest concept al calității este numit calitate orientată către client (customer-driven quality). Trebuie văzut Însă până la ce punct aceasta analogie funcționează și conduce la concluzii credibile. Totodată, concluzia este ca sistemul calității și procesul de evaluare trebuie revizuit În sensul că valorile principale și conceptele utilizate În industrie trebuie adaptate pentru Învățământ. Evoluția conceptelor despre calitate si aplicarea lor pe o scară din ce În ce mai mare În diferitele
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
special la admiterea În diversele tipuri de Învățământ secundar și la interfața dintre Învățământul secundar și cel universitar... Una dintre trăsăturile caracteristice ale sistemului educațional din România o constituie numărul mare de examene”, dar, așa cum se concluzionează, sunt foarte puțin credibile. Se impune schimbarea modului tradițional de examinare și adoptarea unui set de indicatori. “Unii dintre indicatori (un set de indicatori de bază) ar trebui sa fie identici pentru toate școlile; aceasta le va permite analiștilor să facă comparații relevante Între
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
observă așadar că evaluările specialiștilor OECD asupra Învățământului preuniversitar constată că În România este cel mai mic număr de elevi Într-o clasă, există cel mai mare număr de examene pe durata școlii și rezultatele acestora sunt cel mai puțin credibile. Desigur, raportul face referiri și la Învățământul superior, dar le luăm În considerare la mențiunile realizate la diversele capitole din lucrarea noastră. Acestea sunt câteva din dificultățile majore care Împiedică realizarea unui management eficient În Învățământul superior În privința selecției candidaților
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de-a lungul anului ș.a., politicile fiscal bugetare ale României au făcut față dificil atingerii obiectivului de creștere a sustenabilității finanțelor publice. De aceea, consider că postcriză, principala provocare pentru politica fiscalbugetară a României este de a dezvolta o strategie credibilă, de consolidare a unui sistem sustenabil al finanțelor publice, care să ancoreze anticipații pozitive pe termen mediu. Ca urmare a persistenței deficitelor bugetare ridicate și a provocărilor viitoare la adresa sustenabilității finanțelor publice, România are nevoie de implementarea unui sistem de
Disciplină şi dezvoltare. In: România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
structural). Principalul obiectiv al adoptării de reguli fiscale este așezarea datoriei publice pe o cale sustenabilă. Pentru a fi performantă, o regulă fiscală trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă o flexibilitate ridicată de a răspunde la șocuri, să fie credibilă, să fie comunicată ușor, să poată fi monitorizată permanent îndeplinirea ei și să nu fie încălcată. Studiile de specialitate realizate de FMI, UE, OCDE etc. arată că de obicei introducerea de reguli fiscale este asociată cu creșterea prudenței politicilor fiscalbugetare
Disciplină şi dezvoltare. In: România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
sărăcia lucie care se întinde ca dunele deșertului îndărătul acestora. În haosul atotcuprinzător, vei identifica anevoie o oază a relațiilor normale dintre oameni - adică lipsite de tensiuni și suspiciuni atavice -, un grăunte de raționalitate, o mână de intelectuali serioși și credibili, care să reprezinte o investiție în viitor, speranța unei schimbări politice radicale, chiar dacă momentan șansele lor de afirmare sunt mici, iar profesionalismul și virtuțile lor nu se bucură de impactul public pe care le merită. Dimpotrivă, pe scena politică observi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a propriului sistem de funcționare - învechit, greoi, neprofesionist. Sesizate la rândul lor prin numeroase adrese venite din partea Uniunii Scriitorilor și a editorilor, Președinția, Guvernul și Parlamentul au făcut de fiecare dată generoase promisiuni de ajutor - mimând o îngrijorare circumstanțială destul de credibilă uneori (a fost de fapt o îngrijorare electorală) -, promisiuni care, neonorate, nu au avut cum să mărească numărul cărților editate în Republica Moldova. Astfel că, în acest an, vom înregistra cu certitudine numărul cel mai mic de cărți editate în ultimii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de convingător, însă cărțile - singura mărturie credibilă - lipsesc. Așa se întâmplă că, după cincizeci de ani de comunism și ocupație sovietică, avem o literatură (să-i spunem literatură) care nu s-a măsurat - nici nu a îndrăznit să se măsoare - cu tragedia poporului pe care îl reprezintă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
această șansă de a discuta, de a condamna public colaboraționismul - cu listele pe masă - a fost ratată atunci când accesul la dosarele securității părea deschis. N-a insistat însă nimeni. „Democrații” aleși în Parlament, unii din ei cu „biografii de disidenți” credibile la acea oră, au mușamalizat subiectul prin indecizie și prin incoerența demersului lor, atunci când acesta a fost totuși făcut. Iar după o scurtă perioadă de derută a „specialiștilor” represiunii, aceștia au reușit să se regrupeze, instalând în fruntea comisiei parlamentare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acum? Și cu ce șanse de reușită?... Să continuăm să fim patrioți și unioniști la modul global și confuz, îmbinând strigătele de dragoste de țară cu trădările strategice; urmărind interesul personal și căpătuirea fără scrupule, dar glosând cu compătimire, aproape credibil, despre sărăcia cumplită a bietului basarabean; înfierând comunismul și pe comuniști la Chișinău, dar adulându-i și făcându-le campanie electorală dincolo de pod; invocând unirea tuturor forțelor democratice, dar formând în fiecare lună câte un partid; gafând copilărește în politică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reprezentare externă, unde nu se fac și nu ne fac de râs, în rest, acasă, „în țarc”, vor gospodări genialitățile locale, anonimii nezgomotoși, oamenii practici, perseverenți, indivizii cu interese și relații... Dacă aceste argumente nu ajung pentru a se face credibili și eligibili, este invocat din nou patriotismul, dragostea de popor, interesul național, grija pentru valorile autohtone, pericolul europenizării cosmopolite etc. La adunare s-a vorbit și despre un pericol extern (al restaurației comuniste) care ar amenința spiritul democratic, militant și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și publicist afiliat puterii, a fost oprit să vorbească, iar înfocatul apărător al idealurilor comuniste, Constantin Munteanu, a înveselit - fără să vrea - copios audiența, înțepenită de frig într-o sală neîncălzită. Falanga „restauraționistă” - în mare criză de valori autentice și credibile - nu prea are pe cine scoate în față.) Dar invocarea pericolului extern a fost suficientă pentru a devia cursul dezbaterilor, pentru a anihila dialogul critic. Gestionarea defectuoasă a treburilor Uniunii, înfățișată adunării de către scriitorul Nicolae Rusu, a trecut fără nici un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
am scris și eu cu respect și exigență, dar care crede că poate opera cu același instrumentar al imaginației și fanteziei și în politică, ignorând regulile și principiile doctrinare pe care trebuie să le respecte un partid ce se vrea credibil și serios. În acest interval, al activității politice, poetul Nicolae Dabija îl subminează consecvent pe politicianul Nicolae Dabija. Nu poți să faci parte din conducerea unui partid, care a acceptat jocul democratic al vieții politice, care are un electorat și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ideea lui, care mi se pare în continuare destul de nefericită. Nu mă surprinde modalitatea pe care a ales-o pentru a-mi replica, mobilizând „cititorii” săptămânalului pe care îl conduce. Îmi pare rău că nu a organizat o „ripostă” mai credibilă, mai substanțială. Cel puțin să fi trecut cu stiloul prin textul lui G.G., să înțeleg și eu încâlcitele nedumeriri ale omului săritor la nevoie. Martie, 1998 Lansările de carte la Chișinău, atâtea câte au loc în aceste vremuri potrivnice culturii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
luminiști sunt campionii teoriei sinuciderii. Ei fac, În schimb, ceva mult mai important: o scot din zona penalității și a abuzului judiciar (cadavrul sinucigașului era batjocorit În niște ritualuri păgâne, iar moștenirea acestuia confiscată de către stat). Pentru a face mai credibilă demonstrația, un d’Holbach nu s-a sfiit să arate că acceptând să meargă la moarte, Iisus Însuși a fost un sinucigaș. Un manual Întreg de martirologie n-ar fi suficient pentru a-i denunța pe toți cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
regăsesc În Jurnalul Sylviei Plath la tot pasul. Dedublarea, autoproiecția, multiplicarea eurilor, construirea unor biografii paralele sunt locuri comune În discursul confesiv al poetei. Disperarea ei ia, de multe ori, forma unui raport pe jumătate livresc. Suferința, suferința adevărată devine credibilă doar În clipa În care Îi descoperă echivalentul cultural, citatul sau aluzia livrescă. Aceasta e, fără Îndoială, forma de rezistență psihică la agresivitatea realului. Poeta Își recunoaște Înfrângerea abia În clipa În care găsește discursul literar care să descrie perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
natură teoretică, desigur) e o condiție a funcționării normale a Însăși legăturii cu obiectul muncii sale: scrisul. Intimitatea-ca-spațiu nu poate constitui obiectul unui studiu aprofundat și pertinent, pentru că valențele ei expresive se reduc aproape instantaneu, nemaireprezentând o sursă pe deplin credibilă pentru niște concluzii definitive. Dar intimitatea ca realitate secundă, ca loc al aspirației și al inspirației scriitorului rămâne o componentă esențială a creației. A ascunde de tine și de alții a devenit, Încetul cu Încetul, dacă nu scopul, În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim rămâne locul privilegiat al autoportretului. Dacă acesta nu e posibil În jurnalul intim, el nu e posibil nicăieri! Combinația de discontinuitate temporală (dar și de reflectare fragmentată a existenței) și de permanență a ființei mărturisitoare alcătuiește singurul cadru credibil În care autoportretul poate deveni o realitate viabilă. În acest caz, accentul nu cade pe intimitate (și am văzut În capitolul anterior de ce), nu cade pe nevăzutul cronicii zilnice a ființei care scrie. Timpul, compasul cotidian al jurnalului, nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fusese de ajuns ca să înțeleagă de ce nu se cuvenea să lupte "împotriva Moldovei și a fratelui de același neam (sic!), Ștefan-Vodă"38. Ca și în cazul lui Vlad Țepeș, insinuarea înrudirii, în sens propriu sau metaforic, ajuta la o personificare credibilă a unității românești avant la lettre. Ceea ce justifica și o mustrare a lui Matei Corvin din partea autorilor pentru că în 1476, "cu toate rugămințile lui Ștefan cel Mare, nu a trimis ajutorul făgăduit"39. A doua lecție dedicată voievodului moldav se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
edițiile anterioare un fragment semnat de Șerban Papacostea. El sugera o anume echivalență între victoria de la Baia și aceea de la Codrii Cosminului, pentru că ambele ar fi transformat vechile vasalități față de Ungaria și Polonia în "relații de egalitate"86 destul de puțin credibile pentru epoca respectivă. Acest ultim accent triumfalist indica în fapt și proveniența reală a textului de manual, căci întreaga lecție despre Ștefan cel Mare urma îndeaproape structura și informațiile cuprinse din monografia lui Papacostea 87. Mențiuni despre Ștefan se puteau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
institutele militare superioare. Astfel, un text de 400 de pagini, decretat manual de istorie "nou" cel din 1991, pentru clasa a XI-a s-a impus drept povestire exemplară a istoriei românești premoderne. Încercând să recupereze un trecut cât mai credibil prin supradetalierea informației, a ajuns să fie mult mai solicitant ca efort de memorizare decât manualele comuniste pe care le înlocuia 104. În acest format, Evul Mediu românesc a fost descris în nu mai puțin de 140 pagini, dintre care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să prezinte foarte convingător cel mai dificil personaj al unei povestiri identitare, eroul colectiv. Poporul român și anevoioasa lui intrare în istorie au găsit astfel o cale de a se prezenta celor neavizați într-o formă deopotrivă factuală și emblematică, credibilă și necesară. Reușita sa este o dovadă indiscutabilă că se pot găsi, cu timpul, alternative viabile la un discurs istoric simplist și agresiv. Narațiunea lui Neagu Djuvara nu aparține însă didacticii tradiționale 272, aflată sub monopolul autorităților, nici nu caută
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prin raportarea la același spațiu geografic de-a lungul unor epoci foarte diferite, prin căutarea acelorași intrigi, indiferent de personaje, ca și prin simpla înșiruire, în ordine crescătoare, a unor datări precise. Așa se edifică un repertoriu de referințe culturale credibile, stabile, consensuale, la fel de necesare individului, cât și comunității cu care se identifică. Trecerea de la fapt la timp, ca personaj principal al narațiunii istorice, presupune un efort considerabil de redefinire a reprezentărilor temporale. Ar putea fi înlesnit prin reflecția sistematică asupra
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Mihai Viteazul își făcuse în 1599 intrarea triumfală în cetate și unde în 1785 fuseseră frânți pe roată Horea și Cloșca"362. Autorii profitau din plin de faptul că, la acest nivel de studiu, se poate propune, într-o formulă credibilă, un dozaj optim de informație istorică, legendă și sentiment național. Deceniul se încheia cu o altă structură a programelor școlare menținută până în 1989 în care ideea unității statale românești a fost în mod special favorizată. În noua formulă, un prim
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Probabil că prea puțini erau cu adevărat dornici să știe cum își vedeau, de fapt, ungurii propria viață sub comunism. Într-un manual pentru clasa a VIII-a, din 1991, cei interesați ar fi putut găsi însă o descriere destul de credibilă a acestei perioade 47. Derularea cronologică era, ca de obicei, marcată cel mai clar la extremitățile sale temporale și evenimențiale, în anii '40 și '80. Între cele două delimitări principale, secvențierea internă nu era la fel de categorică. Evocarea primilor ani postbelici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]