3,585 matches
-
or fi având scrisorile de cam întîrzie? În 18 mi-ai trimis una, pe cea din urmă, la 20 am primit-o abia. Mă frec cu mâna pe frunte și-ncerc a-ți spune mii de lucruri pe care le croiam alaltăseară în minte și capul numai mă doare, încît, dac-ai fi aci, n-ai ști ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
eu roadele pădurii din care fac ceaiul care ți-a plăcut atât de mult și din care mai fac și alte minuni, dar pe care ai să le afli la vremea potrivită. Zicând acestea, a pornit-o înainte, pe poteca croită în pădure. Cu mers mărunt, ușor încovoiat, bocănind cu bățul din mână, mergea cu repeziciune. După un timp, s-a arătat un luminiș, care mi-a bucurat privirea ca o sărbătoare. În marginea luminișului, bătrânul s a oprit și, întinzând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-l caut pe bătrân. N-a trebuit să umblu prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei către tufele de pătlăgele. Doamne-ajută! am strigat eu îndată ce am pus piciorul în acel colț de Rai. Mulțămesc, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
după aspect si alteori după toanele domnului Paul și ale premierului inițiat. Prin-tr-o întîmplare, premierul era tecucean. Duioasă concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se părea curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu același nume și ocupând în înaintare Feodosia, iar tancurile Corpului 19 intrând în Simferopol. Cercul celor două armate se încheie simultan la Karasubazar (cu reținerea unui mare număr de militari și material de război român și german), apoi își croiesc drum spre Sevastopol. Între timp, este eliberată Yalta. Toate sursele de foc din aer, de pe uscat și de pe mare sunt concentrate, la 19 Aprilie, asupra portului Sevastopol, care de fapt era o imensă și ramificată cazemată, aproape inexpugnabilă. Hitler
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Sfintele Paști în Jilava, fostul fort nr. 13, la 12 metri sub pământ, umezeala era continuu-prezentă și deținutul-scriitor prezintă culoarele sumbre, soba ”godin de pe vremea burgheziei”, rece și iarna, becul ”chior”, camerele vechiului Reduit (centru strategic al fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mai înalte, mai bine remunerate și mai deschise afacerilor (corupției!); unii pe dedesubt, alții pe deasupra, toți bătăioși, perfizi, tenace, orgolioși, antrenând un întreg sistem de relații. Rămâi uluit când vezi cum se burică în fața viitorului, ca și cum ei i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989. Ai muri de râs sau ai rămâne curmat de îndoială dacă i-ai auzi și vedea, făcând în orice răspântii, apologia demosului și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Hareșet, din care n-au lăsat decît pietrele. 26. Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni, care scoteau sabia, să-și croiască drum pînă la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27. A luat atunci pe fiul său întîi născut care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere de tot pe zid. Și o mare mînie a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț de nimic. După părerea meșterului, era bună de aruncat; pentru ea, În schimb, era vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei tristețe. N-o observă decît În clipa cînd se apropie ca să-i dea o sărutare Înainte de a o zbughi spre școală. Deodată se trezi cu un gust sărat și inexplicabil pe buze, mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunînd: „din cînd În cînd se scriu lucruri interesante“. Susan se uită la el, pătrunsă de adevărul vorbelor lui și se ridică și ea În picioare. Se pregăteau să plece amîndoi, cînd deodată Arminda, schimbîndu-și complet personalitatea, Începu să-și croiască drum printre valize și să Înainteze, spunîndu-i lui Julius că acum avea nouă ani și că anul ăsta o să fie printre elevii cei mai mari de la Inmaculado Corazón. „I-am adus domnișorului un mic cadou“, anunță, silindu-i pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui om de știință al templului. Ca toate celelalte haine, stofa cădea pe umăr ascunzând "deosebirile" neoficiale. Un observator ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de bine era croită pentru a ascunde înclinarea corpului de la gât în jos și cât de strâns erau legate de încheieturi capetele mânecilor. I-ar lua trei luni pentru a-l înștiința pe lord Jerrin de pe Venus și patru luni pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și coate din fabricație) și, de dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „Închide ochii și întinde pal ma!“ Am închis ochii, extrem de fericit, de parcă aș fi profețit vreodată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu disperare.Nu puteam dormi. Departe, dincolo de ape, se vedea un foc. O flacără roșie ca rubinul își croia drum străpungând muntele și o linie de foc îmi străpungea parcă inima. Cine eram eu? Un muritor de rând, un autor de poezii ** sau un erou de roman capabil de multe fapte, vulnerabil la tot ceea ce-i oferea viața? M-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
disperarea o alungase: imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încercat să am grijă de el, de-a lungul timpului. Sunt un pic mai mare ca el, dar... am încercat întotdeauna să-i fiu aproape, până când a trebuit neapărat să plec, pentru propria mea sănătate mintală. Mark nu prea e croit pentru lumea asta. Întotdeauna a depins un pic de mine. Noi doi am trecut împreună prin niște momente ciudate în familie. Se repezi iar la dosar, agitată. Extrase două foi de hârtie. Își întorcea capul, parcurgând în grabă rândurile, mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nostru are dreptate. Teroriștii arabi au răpit-o pe Karin Schluter și au înlocuit-o cu o agentă străină. Duane Cain îi aruncă o privire nervoasă lui Weber. Dar Mark se mulțumi să râdă ca o talangă surdă. Karin își croi drum printre bărbați spre fratele ei. Când ajunse la el, îi luă joystickul din mână și-l puse pe consolă. Scoase discul din aparat, iar ecranul se făcu albastru. Se îndreptă spre Weber și-i oferi discul plin de coduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte a lui Weber, prin care fata își croise drum conștiincioasă, în ritmul de o pagină pe zi, în ultimele câteva luni. Asta te-a supărat? întreabă Karin. Ceva de-aici? Încă o scuturare din cap, de negare, după care fata cedează. — Există o parte a creierului pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe grosolane. O singură bătaie de inimă și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]