2,036 matches
-
atacă în continuu. Fortărețele au un rol foarte important în această campanie, fiind de fapt mini-castele care ajută mult la apărarea unor teritorii de mai mare întindere. Campania cruciaților acoperă o perioadă controversată a istoriei, deși puteți jucă ori cu cruciații, ori cu inamicii lor egipteni sau turci. Această pare să fie o campanie de o dificultate mai mică, întrucât se desfășoară la o scară mai mică. De asemenea se observă cu mulțumire schimbarea de peisaj, putând vedea călăreți galopând prin
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
renovarea moscheii în urma incendiului din 1069. În 1082, Abu Ahmad ibn Nasr Fadl a decis restaurarea cupolei, fațadei și a altor elemente. În perioada ayyubită, Marea moschee din Damasc era locul de unde musulmani erau chemați să-și apere orașul în fața cruciaților. Clădirea moscheii era și ea parte din sistemul de apărare a orașului. În anul 1167, un incendiu a avariat din nou clădirea. După ayyubizi Damascul a fost pentru scurt timp sub controlul cruciaților și al mongolilor, apoi sub controlul mamelucilor
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
erau chemați să-și apere orașul în fața cruciaților. Clădirea moscheii era și ea parte din sistemul de apărare a orașului. În anul 1167, un incendiu a avariat din nou clădirea. După ayyubizi Damascul a fost pentru scurt timp sub controlul cruciaților și al mongolilor, apoi sub controlul mamelucilor pentru circa două secole. În această perioadă au avut loc o serie de incendii și restaurări. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului XX. Damascul a fost sub controlul turcilor otomani. La
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit pe fratele lui, ducele Berthold al IV-lea de Zähringen. La 11 mai 1188, el a ajuns în fruntea unei armate pentru a lua partye la asediul Acrei de către cruciați participanți la Cruciada a treia. El a murit pe drumul de întoarcere din cruciadă, la Herdern. A fost înmormântat în mănăstirea Sfântului Petru din acel loc.
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția și au revenit în Europa, însă Otto s-a alăturat unui grup care a pornit către Siria și Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, Otto s-a raliat
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția și au revenit în Europa, însă Otto s-a alăturat unui grup care a pornit către Siria și Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, Otto s-a raliat armatei lui Guy de Lusignan, regele Ierusalimului, care se
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
fie considerat fondatorul ordinului. Cu ocazia primei cruciade, ducele Lorenei Inferioare, Godefroy de Bouillon este printre primii la cucerirea Ierusalimului în 1099. În frunte sunt Letold și Gilbert de Tournai, apoi vin Godefroy și fratele său, Eustache. După cucerirea orașului, cruciații îi propun coroana de rege al Ierusalimului, dar el refuză pe motiv că nu poate să poarte o coroană de aur, acolo unde Iisus Hristos a trebuit să poarte o coroană de spini.El acceptă atunci responsabilitatea de apărător al
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
capitul al Sfântului Mormânt pentru a proteja mormântul lui Hristos și pentru a-ajuta pe patriarh să organizeze viața spirituală a comunității. În jurul acestei grupări, se adună într-o frăție bărbați și femei devotați care constituie o categorie aparte. Unii cruciați, rămași în Țara sfântă, își pun în mod spontan armele în slujba călugărilor pentru a proteja și a apăra Sfântul Mormânt și capitulul având statutul de "dăruiți", adică laici, dar în slujba religiei. Capitulul este compus din douăzeci de preoți
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Papei Pascal al II-lea . Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta caritabilă față de Ospitalieri, care îi întrețin. La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Magdeburgischen“. A fost doctor docent al Universității din Lvov. În 1881 a primit funcția de profesor succesor lui Jagici la catedra de slavistică din Berlin. La Universitatea din Berlin a predat până în 1924. În 1889/1890 Brückner a descoperit „Predicile cruciaților” în Biblioteca din Petersburg, pe care le-a editat într-un volum și publicat. Înafară de asta Brückner a creat moștenirea literară pe la sfârșitul secolului XIX după poetul baroc Wacław Potocki. După primul război mondial din 1924 conducerea universității i-
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
vital, adică teritorii bine delimitate în jurul fortărețelor; toate acestea dirijate de la cartierul general al lui Sinan din castelul Al-Kahf. Rașid al-Din Sinan a avut un rol important în jocurile de putere din Levant. Relația acestuia cu contemporanii vremii, Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate ale sectei ismailite. În ceea ce-l privește pe Saladin; devenit după înlăturarea fatimizilor sultan al Egiptului, Sinan, ca șiit ismailit școlit la Alamut, pune la cale mai multe asasinate împotriva noului sultan, nici unul cu
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că ordinele de călugări războinici, ospitalierii și templierii, aveau o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la creștinism se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
către franci de a se converti la creștinism se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
în formă de navă, cu un cor pătrat și sanctuar poligonal, flancat în sud de o încăpere, iar în nord de două încăperi, pe două niveluri. Biserica Azilului a fost menționată documentar pentru prima dată în 1292. Atunci, biserica Ordinului cruciaților Sf. Spirit ("Bruderschaft von Heiligen Geist") a amenajat aici primul spital de pe actualul teritoriu al României. Avariată de incendiul din 1760, biserica a fost refăcută cu puternice amprente ale stilului baroc. În exteriorul Bisericii Azilului se află cel mai vechi
Ansamblul Azilului din Sibiu () [Corola-website/Science/334927_a_336256]
-
familiei" (Octav-George Lecca, "Familiile Boerești Române"...op.cit.). O poveste la fel de neverosimilă este relatată în articolul consacrat neamului Obedenilor: "Origina acestei familii din Craiova pare a fi italiană. În cartea de aur a cavalerilor de Malta se găsesc înscriși cavalerii Obedino, cruciați, prin secolul XIII. Aceștia dând mai multe ramuri, s-au perpetuat în evul mediu și se poate ca unul din urmașii lor să se fi rătăcit în Valahia și stabilindu-se în capitala Olteniei din diferite împrejurări, a făcut aci
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
de religie creștină; Femeile creștine au fost obligate să poarte hijab, deși acoperirea părului nu face parte din cultura sau religia lor; Au fost transmise mesaje tip grafitii, prin intermediul comunicațiilor mobile sau prin flyere, prin care creștinii erau numiți necredincioși, cruciați. Uneori li se solicita să plătească jizya sau să părăsească Irakul; Mai mulți clerici au fost răpiți, unii dintre aceștia torturați și eliberați contra unor răscumpărări consistente. În plus, au existat cazuri în care fețe bisericești au fost asasinate chiar
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
și papa Alexandru al III-lea au semnat aici Tratatul de la Veneția în urma înfrângerii lui Frederic în Bătălia de la Legnano din 1176. În 1202, la începutul Cruciadei a patra, a fost folosită ca tabără militară de zeci de mii de cruciați, care au fost blocați acolo de către venețieni pentru că nu au putut plăti pentru navele venețiene de care aveau nevoie pentru transport. În 1857 a fost înființat primul ștrand marin. Acesta a fost primul de acest fel din Europa și, în
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
Eystein Magnusson - "în norvegiană: Øystein Magnusson" - (c. 1088 - 29 august 1123) a fost regele Norvegiei din 1103 până în 1123, împreună cu frații săi, Sigurd Cruciatul și Olaf Magnusson. În timp ce Sigurd a câștigat faima ca "rege războinic", Eystein a fost posterizat în legende ca un "rege pașnic", care a rămas acasă în Norvegia și a îmbunătățit țara. Deși Eystein nu a fost implicat niciodată în război
Eystein I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331152_a_332481]
-
I a capturat orașul de coastă Sidon. În 1111 se reîntoarce în Norvegia, unde mută capitala în orașul suedez de astăzi, Kungälv, acolo construind o cetate, care a păstrat particula Sfintei Cruci, primitită de la Balduin. În 1123 Sigurd va trimite cruciați în Småland împotriva păgânilor. În timpul domniei lui Sigurd, Norvegia a intrat în zeciuiala bisericii, a fost creată eparhia de Stavanger. Când regele Sigurd a murit în 1130, Magnus a devenit rege al Norvegiei, împreună cu unchiul său, Harald Gille. După patru
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
perioada extinderii imperiului în Iudeea și Siria. În timpul Cruciadelor, insula a servit drept port de tranzit până în a doua jumatate a secolului XIII. A fost ultima posesiune cruciată în Țara Sfântă. După pierderea controlului continental în urma căderii Acrei, 1291, Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
De exemplu "abrasif" „abraziv”, "admittance" „admitanță” și "vitamine" „vitamină” sunt formate pe baze latinești, iar "systémique" „sistemic”, "topologie" și "xénon" „xenon” pe baze grecești. Cuvinte arabe au intrat în franceză pe mai multe căi. Încă în Evul Mediu, contactele dintre cruciați și arabi, precum și vecinătatea cu Spania cucerită de arabi au avut unele consecințe lingvistice. De exemplu, din secolul al XII-lea datează în franceză cuvântul "amiral" cu sensul de „emir” la sarazini, iar din secolul al XIII-lea cu sensul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
în vreme de vară și 10 Tevet în vreme de iarnă. Câteva grupări ultraortodoxe între care hasidimii din Satmar își reamintesc de victimele Holocaustului în ziua de 20 Sivan, zi de post istoric, care comemora pe evreii pieriți de mână cruciaților în Europa și Palestina și de cea a ucrainenilor conduși de Bogdan Hmelnițki în 1648. Hasidismul Slonim a stabilit ca Zi a Amintirii 6 Heșvan, ziua lichidării lagărului Koldicevo, în care au fost omorâți mulți din hasidimii Slonim în frunte
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]