2,381 matches
-
Românești. A luat măsuri defensive construind fortificații la granița dintre Țară Românească și Transilvania, ca cetatea Branului, care închidea drumul de acces. A bătut moneda numai din argint-trei tipuri de ducați, dinari și două tipuri de bani. A fost primul ctitor al mănăstirilor Tismana și Cotmeana. Fratele său, Radu I a preluat tronul în 1374 și a urmat aceeași politică. Regele maghiar a încercat să îl aducă sub ascultare și prin 1382 a reușit. Radu I a primit titlurile de duce
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
razelor X. A inventat dielectrina și a construit electroscopul care-i poartă numele (1894). A pus bazele primului laborator de electricitate din țară, transformat apoi în Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași, prima școală de fizică experimentală. A fost ctitor al radiofoniei românești. El repetă și realizează la Iași în anul 1901 experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov și ale altora din perioada 1895-1901. În 1922, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea Română
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
O altă ipoteză: "harszoc" ar veni de la cuvântul "hârs", care în limba cumană înseamnă „urs”. Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț și, apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie și două biserici: una în Scăeni, construită în 1850-1855 de Constantin Sterienescu din Ștefești, preotul Iancu, Sava Bălăceanu (proprietarul moșiei Scăeni) și alți ctitori din Ploiești; și o alta în Balaca, zidită de familia Cantacuzino la 1797 și refăcută de Grigore Filipescu la 1840. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori. În 1931
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Predeal, cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
Pe lângă darurile oferite de credincioși, un ajutor semnificativ a fost oferit de Casa Regală. Biserica este împodobită cu o serie de vitralii deosebite, lucrate de un meșter german, în anul 1902, la cererea regelui Carol I și a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii. În orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial sau funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
călugări. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost începută construirea mănăstirii, deși unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției. În schimb se știe cu certitudine că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că lăcașul de cult este dedicat în primul rând pomenirii sfinților apostoli Petru și Pavel. Conform cronicilor, Tomșa Vodă nu reușește să finalizeze întregul complex mănăstiresc până la sfârșitul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
în comerțul intercontinental dinspre China peste Tibet spre India. În evul mediu influența indiană asupra principatelor nepaleze este consolidată după instaurarea în India de nord a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în anii 1768 - 1769 unitatea statală a Nepalului prin cucerirea principatelor Kathmandu, Pátan și Bhádgáon. Noul guvern stabilește capitala la Kathmandu și face din hinduism religia
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
învățați români precum stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), care a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică românească, Dimitrie Brândză (1846-1895) fondatorul botanicii românești, Florian Porcius (1816-1906) unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice românesti, Iuliu Prodan (1875-1959), marele ctitor al Florei României, Emanoil C. Teodorescu (1866-1949) întemeietorul școlii de algologie din România și Traian Săvulescu (1889-1963), fondatorul școlii românești de fitopatologie.
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
care nu a avut urmași. Dintre cele șapte fiice ale sale, Brâncoveanu a trăit moartea a două. Nepoții care s-au născut din căsniciile celorlalte fiice nu au purtat numele Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai importanți ctitori de biserici și mănăstiri din țările române. Încă înainte de a ajunge domn, el a ridicat două biserici, una la Potlogi, Dâmbovița și alta la Mogoșoaia, lângă București. După ce s-a urcat pe tronul Țării Românești, Brâncoveanu a mai ctitorit tot
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Mare sau „Grecesc”, demolată în secolul trecut, biserica mănăstirii Sfântul Sava, demolată în secolul trecut și Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, existentă și azi în centrul capitalei, recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica. A mai zidit o biserică în satul Doicești, Dâmbovița, în 1706. Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
semna într-un document cu cerneală verde „Cesar al Vlahiei”. Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formațiuni politice românești apar nume de dregători vlahi precum Petriță, Dragu, Calotă, Bunilă. Ioan Cantacuzino, alt rege al Vlahiei Mari, a fost ctitorul Mănăstirii Sf. Ștefan. Vlahia Mare a avut un rol strategic important în Imperiul Sârb al lui Ștefan Dușan, însă odată cu expansiunea Imperiului Otoman în regiune, această formațiune este încorporată în anul 1394. În Imperiul Otoman, vlahii sunt organizați în „omade
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman. Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească și în toate țările din Balcani). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole. Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517). Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină "ca sa nu fie spre batjocură limbilor străine" Reprezentările de pe fațade exterioară a bisericii prevestesc - înainte de apariția reformei
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
pereților, tavanului și bolților, fiind considerate una dintre cele mai frumoase creații ale pictorului Achițenie. Numele pictorului Petre Achițenie și al feciorului său, Ioan, au fost înveșnicite într-o inscripție din catedrală, alături de numele părintelui Pavel Vuluță și ale tuturor ctitorilor catedralei.
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
și cercevelele ferestrelor nu au geamuri, astfel că icoanele dinăuntru și iconostasul sunt supuse variațiilor termice și de umiditate ambientale. Nu se slujește în biserica de lemn, ci în cea nouă. Este situată în Văleni pe strada Magnoliei, având drept ctitori mai întâi de Petru Rareș și apoi de Alexandru Lăpușneanu în 1574. Construcția este executată din bârne și scânduri groase de brad și de ștejar pe temelie de piatră, fiind de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai tarziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni. În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul părții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Împărați Constantin și Elenă pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțata din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, în anul 1777". Pînă în 1812
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Adîncata văleat 1700”". Biserica ar fi ars în totalitate în secolul al XVIII-lea. Pe locul bisericii arse a fost construită o altă biserică, mai extinsă. Istoricii C. Ciocoiu și Nicolae Stoicescu susțin această datare a bisericii, considerându-i ca ctitori pe strămoșii familiei Scriban (originari din Burdujeni). Biserica a fost restaurată capital între anii 1794-1796, prilej cu care s-a modificat planul inițial (prin adăugarea spre vest a unui spațiu cu rol de pronaos din bârne de brad și construirea
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
încăperi a unui pridvor de piatră) și s-au înlocuit elementele de lemn, deteriorate. Cronica parohiei consideră anul 1794 ca an al ctitoririi, acesta fiind înscris în pomelnicul-triptic, împreună cu numele celor doi frați preoți (Ion și Gavril Horătău), desemnați drept ctitori. Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1796 de către arhiereul Anania Atonitul. O nouă serie de lucrări de reparații au avut loc în perioada 1854-1860, cu această ocazie fiind reînnoit acoperișul din draniță și înlocuită catapeteasma. Rolul bisericuței de
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei. Biserica are pictură murală. În apropiere de biserică, se află și un turn clopotniță din lemn. În anul 2001 a fost zidit un lumânărar în curtea bisericii cu cheltuiala familiei lui Petru Girigan, primul ctitor al Parohiei Adâncata II. În curtea bisericii se află două cruci vechi de piatră, pe care se citesc cu greutate și nesigur următoarele inscripții în limba română cu caractere chirilice: "„L(a)m scris eu ctitori Petru ot Bot(o
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
domnești și lângă zamca biserică de piiatră. Și hramul bisericii este Sf(a)nta Troițe, care și până astăzi iaste și să slujaște sfântă liturghie."" Lipsa documentelor legate de această construcție face ca și în prezent dată construcției și numele ctitorului să rămână discutabile. Unii autori atribuie biserică lui Sas Vodă (1354-1358) sprijinindu-și afirmația pe faptul că biserică este situată pe Dealul Sasca, toponim ce derivă de la numele voievodului. Ea se află la circa 300 m nord de locul unde
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
și Rădăuților, pr. Aurel Goraș, protopop de Câmpulung Moldovenesc, pr. Nicolaie Vârtea, protopop al Rădăuților, starețul Teofil al Mănăstirii Gorovei și patru preoți din zona Cernăuților, în frunte cu protopopul lor). După săvârșirea liturghiei s-a oficiat un părăstas pentru ctitori. La acest eveniment au participat 2.500-3.000 de credincioși, plus oficialități cum ar fi ministrul secretar de stat Vasile Timiș, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu, senatorul Tiberiu Prodan (enoriaș al parohiei), deputații Mircea Irimescu și Gheorghe Coroamă, Dorin Popescu
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit și înfrumusețat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupețul și al altor creștini, "„ca să le fie lor veșnica pomenire”". La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Oțetari, așa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureștenilor, a fost locul de îngropăciune al membrilor marii familii negustorești Hagi Tudorache, de la
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
bizantin ortodox, creând un stil propriu lui Gh. Tattarescu. Se remarcă forța desenului, arhitectura sobră a compozițiilor, tehnica impecabilă a folosirii clar-obscurului, impresia de spațiu și profunzime. Biserica păstrează obiecte cu valoare de patrimoniu dăruite, de-a lungul veacurilor, de ctitori: un epitaf al Mântuitorului, brodat în fir, din anul 1793; o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803; două icoane din 1804; vitraliile Bisericii, datând din anul 1909; medalioane exterioare din mozaic, executate de pictorul Eugen Profeta. Mitropolitul Nifon
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
de vornicul Alecu Botez-Forăscu, postelnicul Ștefan Botez-Forăscu și aga Costache Forăscu. a fost construită în anul 1766 de boierul C. Forăscu. Perioada construcției este atestată de o inscripție aflată la partea superioară a ancadramentului ușii de intrare: "„7274 martie 4”". Ctitorul bisericii este considerat de către istoricul de artă Nicolae Stoicescu a fi boierul C. Forăscu, stăpânul satului la acel moment. Inițial biserica avea dimensiuni modeste, comunitatea locală fiind și ea destul de redusă numeric. Cronica parohiei menționează că în a doua jumătate
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe spatele pomelnicului de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: "„Pomelnicul preotului Ioan și al tatălui său preotul Petru care au fost întâi ctitor și singur stoler la facerea bisericii din Boroaia, durată din nou la anul 1808 august în 15, care atunci s-au și sfințit”". Din această inscripție, istoricul de artă Nicolae Stoicescu a dedus că preoții Petru și Ioan ar fi
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]