3,251 matches
-
Acum, când îmi amintesc, mi se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă la intrare. În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și mi au încântat privirile și sufletul. Socot că trebuie să fac referiri la cel puțin trei aspecte care mi s-au părut deosebite: Unul dintre câini, un animăluț de talie mică, aflat în legătoare, deși are în dotare o cușcă sănătoasă, și-a săpat alături o gaură în pământ unde stă la răcoare pe timpul arșiței. Nu iese din vizuina lui decât atunci când îl răzbește foamea ori setea. La trecerea pe lângă stabilimentul păsărilor, întins pe o suprafață cam cât acorda ceapeul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoaște lumea, n-o bombardează cu Întrebări, ci o ia În stăpînire și o purifică. Se simte bine Într-o natură frustă, ca aceea invocată de Rousseau. Un Heracles Într-o seră ar fi ca un leu Închis Într-o cușcă. O natură elementară, da, Însă nu În sensul unui delir vegetal edenic, plin de parfumuri sălbatice și ațîțătoare; natura În care acționează Heracles n-are nimic romantic În ostilitatea ei; iar el purifică această natură nu pentru a o transforma
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii?! De ce ai mai lăsat și suferința?”. Cine vroia să o lovească? Destinul, dragostea sau vreo altă putere cerească? Se zbătea ca un animal rănit închis într-o cușcă în casa unde locuia, casă ce devenea din ce în ce mai rece. Tot ce visase, tot ce așteptase de la viață, rămase doar în mintea ei. Acum totul i se părea șubred și fără de nădejde. Teama, ura, frica, iubirea, nădejdea și speranța, formau un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
picioarele lungi și musculoase, buzele îi erau cărnoase și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în floarea tinereții și se plângea neîncetat de captivitatea din casă, foindu-se ca un leu în cușcă. I se părea că trăiește ca un greier într-o gaură întunecată, avea multe restricții precise. Spera ca cineva să-i dea într-o bună zi o veste nemaipomenită și să-l scoată de acolo. Când maică-sa plecase și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Andreea Ștefan I.Alexandru Lorena XII-a Științe Sociale Andrei Cătălin Andrișoiu Șt.Anca Brânză C.Cristina Carp C.Georgiana Cașu S.Florin Cazacu Al.Lucia Ceban P.Alexandru Chetraru Maria Adriana Ciobanu C.Corina Ciomaga T.Ioana Cozma Adriana Cușcă D.Lucreția Gheucă Iulian-Luș Haidan C.Vlad Ionescu C.Alina Irimia V.PetrinaSabina Marin-Dumbravă Georgiana-Coca Merschi C.N.Alexandru Oancea M.Dora Paiu M.Alexandru Popa C.Alexandru Teodor Popa R.Andreea Mădălina Sălăvăstru N.Marian Silistră M.Raluca Marcela Simion
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Îmi amintesc de seră, care e destul de aproape, și-mi zic să trec pe acolo, că-i moș Toader de noapte. Vreau să-i cer o cutie cu trei flori de magnolie, o duc Liviei. Cîinele serei a ieșit din cușcă și latră de zor. Ușa mare a serei din mijloc se deschide și-l văd pe moș Toader. Care ești? întreabă el. Eu, moș Toader, Vlădeanu... Aa... Ce faci, Mihai, noaptea pe aici? mă întreabă bătrînul. Moș Toader, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
până la 2½. Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul dete Îndată armele (Istoria unui galbân, 1867 ; <endnote id="cf. 444, p. 21"/>) ; sau : Iată Leiba cel avan, Care poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă Și când vede un român, Armele-și ascunde-n fân (Surugiul ; <endnote id="cf. 427, p. 74"/>). Și În alte texte satirice populare umorul e generat de frica de tâlhari a negustorului („Negustorul vinde cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la slavii nordici <endnote id="(70, pp. 136 și 180- 181)"/>, evreii au puteri asupra stihiilor naturii anume toamna, „la sărbătoarea lor cea mare”, așa cum se menționează Într-o superstiție citată deja mai sus. Uneori se face referire la „Sărbătoarea cuștilor” <endnote id="(126, p. 30)"/>, fiind vorba de „Sărbătoarea corturilor” sau „a colibelor” (Sukot). Ținută de evrei toamna, timp de opt zile, afară, În colibe improvizate, nu În case sau În sinagogă, această sărbătoare i-a impresionat În mod deosebit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
35, p. 145)"/>. Astfel de eresuri au fost comutate și pe seama evreilor, asociindu-se (sau identificându-se) „jidovii” cu „solomonarii”, „sinagoga” (adesea numită În idiș shul = „școală” ; <endnote id="vezi 628"/>) cu „școala solomonarilor”, iar „sărbătoarea colibelor” (Sukot) cu „sărbătoarea cuștilor”. Lipsa de claritate a acestor eresuri nu numai că nu a dispărut, dar chiar s-a accentuat odată cu comutarea de care aminteam. Pare a fi vorba de un straniu sacrificiu uman, real sau imaginar, legat de puterea magică asupra fenomenelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau prin șiretenie vreau să scape ; pe aceștia „Îi risipește” balaurul [norilor], Îi lasă calici ori chiar morți (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 35, p. 146"/>). De sărbătorile jidovești trebuie să ploaie. Atunci când jidovii s-adună și intră la cușcă, se pun pe rugăciuni și nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin [...] Jidovii atunci se roagă pentru ploaie, că, dacă nu plouă, unul din ei, În fiecare târg, „trebuie să crape”, să moară. Când plouă pe această vreme
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Neștiindu-se care evreu va fi omorât, evreicele se roagă În timpul zilei cu lacrimi fierbinți la Dumnezeu pentru a cruța viața bărbaților lor... (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 317, p. 192"/>). Se crede că când intră jidovii În sărbătoarea cuștilor va ploua (credință din Bucovina). Ovreii când intră la cușcă se roagă să nu ploaie, căci când plouă din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 64, p. 274"/>). Iese dracul dintr-o stâncă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În timpul zilei cu lacrimi fierbinți la Dumnezeu pentru a cruța viața bărbaților lor... (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 317, p. 192"/>). Se crede că când intră jidovii În sărbătoarea cuștilor va ploua (credință din Bucovina). Ovreii când intră la cușcă se roagă să nu ploaie, căci când plouă din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 64, p. 274"/>). Iese dracul dintr-o stâncă P-un jidan ducând În cârcă. - Spune-mi drace ce-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
conform căreia, dacă nu plouă de „sărbătorile jidovești”, câte un evreu din fiecare târg „trebuie să crape” <endnote id="(36, p. 113)"/>. Eresuri similare se regăsesc În Bucovina și În Moldova : „Se crede că, [atunci] când intră jidovii În Sărbătoarea cuștilor, va ploua” sau „Când plouă, din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ [evreu]” <endnote id="(137, p. 274)"/>. Evident, este vorba de „Sărbătoarea colibelor” (ebr. Sukot), când, Într-adevăr, evreii se roagă și execută dansuri rituale și sacrificii pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cu alte cuvinte, indienii trebuiau să fie oameni pentru ca evanghelizarea lor să fie legitimă. Altfel, se ajungea la dilema cardinalului Melchior de Polignac În fața urangutanului - un alt „om sălbatic” descoperit În ținuturi exotice. Pe la 1700, văzând un urangutan Într-o cușcă, cardinalul francez i-ar fi spus : „Vorbește și am să te botez !” (810, p. 130). 813. Aharon Appelfeld, Caterina, traducere din ebraică de Rodica Amel, Editura Univers, București, 2002 (prima ediție, 1989). 814. Mihai-Răzvan Ungureanu, „«Nu are voia noastră să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și ceilalți păuni vor parteneri de culoare normală așa că e trist și disperat ca nimeni nu-l vrea... de asta umblă mai tot timpul cu coada deschisă, speră și el...”. Păunul își continuă plimbarea solitară și noi trecem pe lângă câteva cuști mari fiecare cu câte o pumă în ea, apoi unele pline cu papagali colorați și vorbăreți, altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apoi unele pline cu papagali colorați și vorbăreți, altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul fioroase și din acest motiv sunt ținute în cușcă, să nu atace. Mai trecem pe lângă o cușcă cu vizcacha care, de asemenea par mai simpatici decât sunt de fapt, apoi ne întoarcem spre casă unde mi-am lăsat bagajul. Pe drum suntem fugărite de un grup de nandu care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul fioroase și din acest motiv sunt ținute în cușcă, să nu atace. Mai trecem pe lângă o cușcă cu vizcacha care, de asemenea par mai simpatici decât sunt de fapt, apoi ne întoarcem spre casă unde mi-am lăsat bagajul. Pe drum suntem fugărite de un grup de nandu care aleargă zdruncinându-și corpul enorm, într-un echilibru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
procedurii de recuperare. Restul săptămânii decurge lin, într-o comuniune fericită cu restul animalelor. Karina a crescut împreună cu animalele din fermă, care, drept urmare, o recunosc și o iubesc ca pe cineva de-al lor. Până și puma o acceptă în cușcă, deși Karina este prevăzătoare și își ia întotdeauna ceva de apărare cu ea. Chita, cu toți hormonii, acceptă să fie atinsă doar de Pancho și de Karina și asta doar când vrea ea și în doze mici. Într-o seară
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iluminat de Muntean și de coscenariștii săi, Alexandru Baciu și Răzvan Rădulescu, astfel încît prin el să se poată vedea aproape totul. E un film despre cum viețile noastre par să se strîmteze de la un punct încolo, devenind, din drumuri, cuști, și despre cum, uneori, ajungem să ne privim tovarășii de viață ca pe niște temniceri, deși dușmanul nostru real al nostru, al tuturor e de fapt timpul. E despre faptul că viețile celor mai mulți dintre noi pur și simplu nu ies
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aparent punitiv, dar și violența mai subtilă a expunerii lor în fața unei mulțimi curioase. Ceea ce reu- nește cele două forme de violență este execuția publică, aici ea apare eufemizată sub forma corpului săgetat de priviri. Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij senzorial, însă ea reprezintă punctul focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec- ția mizatropică a naratorului cu privire la animalele captive în cuști care cel puțin sunt protejate de contactul tactil. Ce semnificație are acest gest și de ce provoacă el o repulsie atât de mare ? Copilul percepe alteritatea nu sub forma unei convenții sociale, ci sub semnul simțurilor investite imediat în cunoaștere. El
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același fel, cum să apară un regizor debutant În fața unor actori experimentați pentru a le câștiga Încrederea? Vulpoii bătrâni se uită cu coada ochiului și miros de la o poștă dacă puștiul știe meserie... Uneori, prima repetiție echivalează cu intrarea În cușca cu lei. E ca la operă, unde un dirijor necunoscut se prezintă la pupitru, să spunem În fața Orchestrei Filarmonice din Viena. Am asistat recent la următoarea Întâmplare: repetam Werther cu un dirijor, excelent de altfel, de numai douăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În cutii de sticlă, cuști cu pereți transparenți, ce defineau decorul expresionist semnat de Michael Yeargan, un tânăr absolvent de la Yale, care mi-a devenit În timp colaborator scenografic de lungă durată. Eram intrigat de ultima scenă, care avea o atmosferă cu totul aparte. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]