3,596 matches
-
înainte de a ajunge la ele, zări pe ușa deschisă a unei camere goale o priveliște divină: un pat cu pernele bine bătute și cearșafuri de o albeață sclipitoare. Intră, dădu cuvertura la o parte și se culcă. Adormi pe loc, cufundându-se în cel mai înviorător somn pe care-l cunoscuse vreodată. Și în timp ce dormea, pogorâră asupră-i înțelepciunea și viziunea clară. Se deșteptă, știind exact ce are de făcut, și porni direct spre Hare Lane. Tom împinse poarta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i s-a întâmplat Dianei ar fi putut aparține vieții ei de fantezie. Emoția de a se găsi la Paris îi produsese o stare de exaltată euforie, cu atât mai intensă cu cât venea în contrast cu lasitudinea disperantă în care fusese cufundată în ultima vreme. Ieși în stradă cu gândul, cred, de a-și căuta norocul, de a „trăi periculos“, de „a avea o aventură“. O luase înspre un hotel din Sf Germaindes-Près și acolo îl întâlnise pe Milton Eastcote. Întâlnirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apostolul, se va încheia peste două zile, la Pamplona, orașul de unde anul trecut am plecat spre Santiago de Compostela. Gândurile și reflecțiile mele despre pelerinaj încep să fie acoperite de somnul ce se lasă pe pleoape, iar trupul se cufundă încet într-un somn adânc, întrunul din cele mai mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe vindecătorul oaselor, îngerul pământului, pentru că de acolo au fost luate oasele voastre și la sfârșit acolo se vor întoarce". Și El a arătat locul cu pământ argilos din marginea râului pe care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase. "Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Și veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Și nodurile oaselor voastre vor dispărea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
le-ai mascat cu crenguțe și frunze, și ai uitat locurile, iar acum, la fiecare pas, poți cădea într-una din ele, de aceea vrei să rămâi nemișcat, să nu mai schițezi nici un gest, nici de atac, nici de apărare, cufundat în toropeală ca într-o apă călduță și confuză... Un fel de somn treaz. Uneori chiar ațipeam. Mă trezeam bălăbănindu-mă, gata să cad de pe bancă și atunci îmi reveneam pentru câtva timp. Dar până și mișcările necesare le făceam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmărea nimeni. Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de lumina celuilalt felinar mă linișteam. Atunci a pocnit și al doilea bec și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mai orb decât înainte. Stam cu pleoapele strânse și totuși lumina spărgea ecranul pleoapelor. În zadar mă forțam să închid ochii. Și chiar când mi-am îngropat obrazul în palme, n-am scăpat cu totul de senzația că mă cufundam într-un fel de mlaștină albă. Auzeam din ce în ce mai limpede apa curgând pe pereți. "Poate am înnebunit", m-am gândit cu spaimă, dar pe urmă mi-am zis că un nebun nu se mai teme de nebunie. O clipă, lumina aceea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până ce mi s-a făcut greață de gustul sângelui și mi-a venit să vomez. Peste puțin timp, am simțit că aveam amețeli și fierbințeli. Abia mai puteam să mișc piciorul. M-am așezat jos și destul de repede m-am cufundat parcă într-un somn care semăna cu moartea. Apoi mi-am revenit. Și descoperind că trăiam, am simțit o moleșeală dulce inundînd-mi trupul. M-am uitat în jur. Nu mai era lună și nu se vedea nimic decât la câțiva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au cățărat nebunii pe acoperiș să ne facă muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu legea firii menită să țină echilibrul între sexe? De ce o sorbeam și acum pe Mihaela tot nesătul de ea, ta de o ființă care nu mai sosește și pleacă mereu? Nu cumva dragostea sfărâmase acel echilibru sănătos și ne cufunda în nebunie? Ea făcu o mișcare, parcă s-ar fi trezit. ― Ce-a fost asta? am întrebat-o șoptit, la ureche, temîndu-mă să vorbesc tare. (Sînt unele lucruri în iubire care nu se pot spune decât în taină.) Răspunse tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tocmai la îndemînă, cu toate că pentru ea venisem. Ca s-o ignorez am făcut câțiva pași călcând ca pe vată pentru a nu stârni un zgomot cât de mic care ar fi putut s-o supere. Și tot așa m-am cufundat ușor, cu zeci de precauțiuni, într-un fotoliu de lângă fereastră. Mihaela s-a așezat pe scaunul de la masa ei de lucru, fără să se uite la mine. Aștepta probabil să deschid eu întîi gura. În această așteptare, se juca, preocupată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nas, și pățania asta neprevăzută și comică să-mi tempereze furia inițială, ca o binevenită supapă de siguranță. Domolit și calm (căci aceasta era singura atitudine cerută de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt convins că dacă i-aș fi vorbit Mihaelei, conversația noastră s-ar fi transformat vertiginos în ceartă. Privind pe fereastră, îmi venise gândul sinuciderii. Clădisem pe acest gând o dramă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de foame... ― O așteptam... pe ea... să vină. Și vremea a trecut... (Voiam să spun pe Mihaela, dar ceva mă împiedica să-i pronunț numele, așa cum se face cu un mort scump). Acum nu mai mi-e foame. M-am cufundat într-un fotoliu și am rămas inert în poziția inițială (care dealtfel nici nu era comodă) multă vreme! fără să fiu capabil de a mai face o mișcare măcar s-o corectez. N-aș putea spune că mă gândeam la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dezbrac, ca de obicei.) Dar am adormit după aceea cu hainele pe mine. ― Ce dreptate avea Alexa să ne întoarcem pe jos. Mă simțeam bine, negrăit de bine! Aș fi vrut ca starea mea de voluptate fizică în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belșugul avuțiilor și mărfurilor tale, îmbogățeai pe împărații pămîntului. 34. Acum însă, ești sfărîmat de mări, negoțul tău a pierit în adîncimea apelor, și toată mulțimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine! 35. Toți locuitorii ostroavelor stau înmărmuriți din pricina ta, împărații lor stau cu părul vîlvoi de groază, și le tremură fața! 36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Ești nimicit de tot, și te-ai dus pentru totdeauna!" $28 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
le-au picat; Satul este mohorât - Toamna iarăși a venit!... * Ploile iar au venit Cu stropi mari și argintii; Vântul iarăși a aflat C-a venit toamna prin sat... Ceața iar s-a răspândit Peste satul cenușiu, Norii iar au cufundat Noaptea cea de neuitat; Toamna iar ne-a minunat Cu tot ce ea ne-a lăsat!... Podeanu Costinela - Ramona Școala Gimnazială Dumbrăvița JOCURI DE RIME... FĂRĂ TITLU De când a venit toamna, în grădină N-am mai văzut o pată de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cea despre care am și scris, într-o altă carte a mea („întâmplări la apa Corrèze”). Am răsuflat ușurat și am intrat din nou în dialog cu prietena mea. - Oho! Bună seara, țigăncușo! Te rog să mă ierți, dar eram cufundat în gânduri și m-ai cam luat prin surprindere... - Dar nu face nimic, domnule, eu vă înțeleg îngândurarea și trebuie să vă declar că chiar mă bucur. Mă bucur, vreau să spun, pentru faptul că acel castel al Mierlelor v-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră a cerului. Am scos din servietă o carte și m-am cufundat în lectură. Când m-am uitat prin hublou iarăși, într-un târziu, zburam deasupra unor nori care se vedeau sub noi ca o întindere de zăpadă veche și murdară. Pe urmă, în nori au început să apară spărturi din ce în ce mai mari
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a ținut mama sa, Thetis, când l-a cufundat în apa Styxului, ca să fie nemuritor, a devenit punctul slab al lui Ahile. Nu știu cum s-ar putea spune mai simplu că iubirea e cea care ne face vulnerabili. Dar mă mir că specialiștii n-o socotesc pe Athena zeița clasică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oare, atât de mult evoluția Americii încît a înlăturat tot ce ar fi putut s-o împiedice să ajungă la eficiența pustiitoare de azi? Învins, Sudul n-a mai putut să stânjenească progresul care a pârjolit psihologia americană? S-a cufundat în ruinele orgoliului său, lăsîndu-i pe învingători să transforme America într-o mare putere mondială în care civilizația pregătește cu febrilitate o nouă barbarie, dotată cu cele mai moderne mijloace de uscare a sufletelor? Sudul își ajungea sieși. Îi era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ianuarie 1882 Dragă Nicuță, Nu te plânge de tonul scrisorilor mele, pe care-l găsești rece, căci tu știi de ce soi sunt. Totdeuna preocupat de lucrările ce mi se impun, arareori aflu un moment neturburat în care să mă pot cufunda cu totul în voluptatea sufletească de a-mi închipui că stai față-n față cu mine și că nu scriu, ci vorbesc cu tine. Scrisoarea ta din urmă am primit-o - închipuiește-ți abia azi dimineață. Pustiile de Camere s-au
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu unul oarecare, ci unul cât se poate de serios. În primul rând, pielea sa era în joc. Profesia, cariera, viitorul lui. Însăși soarta sa. El condusese ancheta. O băgase rău de tot pe mânecă locotenentul major Silveșteanu. Se găsea cufundat în rahat până la urechi. Deci, cel mai interesat să-l determine pe inculpat a se înclina. Îi dărui țigări Kent ! I le aprinse. Se învârti în jurul lui ocrotitor, surâzându-i prietenos. Îl luă pe după umeri. Îl mângâie pe creștet. Mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
într-o necurmată petrecere. Mi se întâmpla să dansez nopți întregi, tot mai lacom de oameni și de viață. Uneori, în acele nopți târzii în care dansul, alcoolul subtil, simțămintele mele dezlănțuite și violenta uitare de sine a celorlalți mă cufundau într-o supremă beție, istovit și totodată fericit, mi se părea, la limita oboselii și timp de o clipă, că înțeleg, în sfârșit, taina ființelor și a lumii. Dar oboseala pierea a doua zi și, o dată cu ea, taina; iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și de trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului și de Preacurata lui Maică...” La sfârșit, cum e și firesc, sfinția sa a pus: „Scris la Iași, în anul 7092 (1584), mai 15.” Probabil că păream prea cufundat în gânduri, pentru că bătrânul călugăr - din locul lui ascuns - a băgat de seamă acest lucru și, când am ridicat ochii de pe pergament, i-am auzit vocea întrebându-mă: „Ce te-a făcut să meditezi atâta? Anul când a fost scris
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe cineva...Tocmai când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-am întors capul înspre ușă. În dunga de lumină scăpată prin ușa întredeschisă se zărea o umbră care încet-încet a început să se apropie cu pas neauzit. Când a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]