4,322 matches
-
delir de ce am făcut. De ce mi‑am cumpărat. Știu că m‑am dus să‑mi cumpăr un singur rând de haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam... exagerat un pic. Așa că lista mea finală de cumpărături sună astfel: 1.Jachetă Moschino 2.Fustă Barney’s până la genunchi 3.Lenjerie Calvin Klein 4.O pereche de ciorapi noi și... 5.Rochie de cocktail Vera Wang OK, bine. Dar... înainte să spuneți ceva, știu că nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu ar fi fost siguri că mi‑o pot permite, nu? Aud zgomot la ușă și mă ridic repede în picioare. Cu inima bătându‑mi să‑mi spargă pieptul, mă duc repede la șifonierul în care mi‑am ascuns toate cumpărăturile, deschid ușa și îmi vâr iute toate sacoșele de la Barney’s înăuntru, apoi o închid la loc și să mă întorc cu un surâs larg pe față, exact în clipa în care Luke intră în cameră, vorbind la mobil. — Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E o poză cu mine. O poză pe care n‑o recunosc; nu e prea flatantă. Merg singură pe stradă. O stradă din New York, îmi dau seama cu o tresărire. Și am în mâini o groază de sacoșe, pline cu cumpărături. Și, într‑un cerc, e și o poză cu Luke. Și una micuță cu Suze. Și titlul este... O, Doamne, nici nu pot s‑o spun. Nici nu vă pot spune ce zice. E... prea oribil. E un articol uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la Guggenheim. Găsește‑ți biletul, o să dovedim că ai fost acolo, și or să retracteze... — Eu... Luke, eu de fapt... Se uită la mine și simt că mă cuprinde frica. Nu m‑am dus la Guggenheim. Am... am fost la cumpărături. — Ai fost... Mă fixează, apoi începe iar să citească. Când termină, rămâne uitându‑se în gol, fără expresie. — Nu‑mi vine să cred, zice, atât de încet că abia îl aud. Pare la fel de dărâmat cum sunt și eu și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Așa e! Vocea lui Luke explodează, revărsându‑i frustrarea acumulată și, în fine, se întoarce și mă privește. Becky, nimeni nu te‑a obligat să te duci și să cheltuiești atâția bani! Știu că‑ți place să te duci la cumpărături. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să cheltuiești în așa hal... E dovadă crasă de iresponsabilitate! Nu puteai să te controlezi? — Nu știu! îi răspund cu glasul tremurând. Probabil că puteam. Dar de unde să știu că toate astea or să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în ceea ce mă privește... Clatină din cap. Isuse, Becky! Amândoi aveam totul. Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
proporțiilor în toate astea. Mi‑am cumpărat și eu câteva lucruri... Câteva lucruri, repetă Luke sarcastic. Câteva lucruri. Se uită lung la mine, apoi, spre groaza mea, se duce la șifonierul din lemn de cedru unde mi‑am ascuns toate cumpărăturile. Îl deschide fără o vorbă și rămânem amândoi uitându‑ne la pungile îndesate până în tavan. În clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la ea perplexă. — Vreți să‑mi dai rubrica înapoi, că nu înțeleg? — A, nu! Cum te‑am mai putea lăsa să dai sfaturi financiare? Râde scurt. Nu, vorbim despre o singură emisiune, pe tema asta: „Cum mi‑au distrus viața cumpărăturile“. Ceva de genul ăsta. Ia o gură din sandviș. La modul ideal, ar trebui să fie destul de... cum să spun? O chestie mai emoțională, așa. Poate ne spui un pic ce‑a fost în sufletul tău. Despre părinții tăi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pot gândi la cineva mai potrivit ca tine. — Îmi... îmi oferi o slujbă? zic nevenindu‑mi să cred și străduindu‑mă să‑mi ignor tresăririle de speranță din piept; micul imbold de încântare. Dar... cum rămâne cu Daily World? Cu... cumpărăturile? — Și ce? Michael ridică din umeri. Îți place să mergi la cumpărături. Mie‑mi place să mănânc. Nimeni nu‑i perfect. Atâta timp cât nu ești pe vreo listă neagră cu „cei mai căutați criminali din lume“... — Nu. Nu, sar repede. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
slujbă? zic nevenindu‑mi să cred și străduindu‑mă să‑mi ignor tresăririle de speranță din piept; micul imbold de încântare. Dar... cum rămâne cu Daily World? Cu... cumpărăturile? — Și ce? Michael ridică din umeri. Îți place să mergi la cumpărături. Mie‑mi place să mănânc. Nimeni nu‑i perfect. Atâta timp cât nu ești pe vreo listă neagră cu „cei mai căutați criminali din lume“... — Nu. Nu, sar repede. De fapt, sunt pe cale să reglez toate astea. Cu imigrarea te descurci? Cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum o să ajungă cu ele acasă. Am colecție de Denny and George! Treizeci de lire! — Licitația începe la 30 de lire, zice Caspar. Se uită în jur, dar încăperea se golește rapid. Oamenii fac coadă să‑și ia în primire cumpărăturile sau se duc să‑și cumpere de băut de la bar și cei câțiva care au rămas pe scaune vorbesc între ei. — Mai licitează cineva pentru Denny and George? — Da! zice un glas din spate și văd o fată în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deloc. Stăm senzațional! zice Suze, alăturându‑ni‑se, cu o bere pentru Caspar. Zău, Bex, acum chiar că n‑o să mai ai nici un nor deasupra capului. Scoate un oftat admirativ. Asta nu arată decât că ai avut dreptate în permanență. Cumpărăturile sunt o investiție. Zău, uite de pildă, cât ai scos cu eșarfa Denny and George? — Îhm... Închid ochii, încercând să fac socoteala. Cam... șaizeci la sută? — Profit de șaizeci la sută! În mai puțin de un an! Vezi? E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aparat. Astăzi avem un oaspete foarte special. Mii dintre dumnevoastră au urmărit probabil povestea lui Becky Bloomwood, fosta noastră expertă financiară. Între timp, Daily World ne‑a dezvăluit faptul că Becky însăși avea oarece probleme financiare. Poza cu mine la cumpărături apare pe monitor, urmată de o serie de titluri din ziare de scandal, însoțite de melodia Hey Big Spender. Deci, Becky, zice Emma, în clipa în care muzica se oprește. Dă‑mi voie să‑ți spun cât de extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost vina ta. N‑a fost nici măcar vina Aliciei. Poate că ea a fost cea care le‑a dat informațiile alea despre mine. Dar adevărul e că, dacă n‑aveam datoriile alea și dacă nu o luam razna cu cumpărăturile la New York, n‑ar fi avut despre ce să scrie, nu? Mă frec pe față. A fost oribil și umilitor. Dar partea amuzantă a situației este că acel articol a fost, până la urmă, un lucru bun pentru mine. M‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O voce profundă de bărbat, cu accent britanic. O, Doamne. În clipa în care Luke intră în cameră îngheț, cu rochia Richard Tyler în mână. — Bună, spune zâmbind ușor. Domnișoară Bloomwood, am auzit că sunteți persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Deschid gura să zic ceva, dar o închid la loc. Gândurile îmi zboară prin cap ca artificiile. Încerc să mă prefac surprinsă, să mă simt șocată, așa cum știu că ar trebui. Două luni fără nici o veste... și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cumva, nu mă simt deloc dată pe spate. În adâncul sufletului, am știut întotdeauna că va veni. Ce cauți aici? zic, străduindu‑mă să‑mi păstrez calmul. — Cum ți‑am zis, am auzit că ești persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Mă privește misterios. M‑am gândit că poate mă ajuți să‑mi cumpăr un costum. Ăsta a cam obosit, săracul. Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
holbau mai departe la câte un negru, japonez, malaez, chinez. Și, când ăia dispăreau din colimatorul lor, ele treceau la cercei, coafuri, pisici-câini În colivie, gata-gata să piardă din vedere să mai schimbe Între ele rețete de prăjituri, avorturi spontane, cumpărături la negru: — O faci repede, o faci În cinci minute... Pentru alea cinci minute cât am tras, mă lipseam! — La mine durează și douăzeci! — La mine, treizeci! — Patruzeci! Două ore! Nu mai știu cum să scap de el, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care sosea, a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care o produseseră, bucuroase dacă avuseseră succes, sau încă atente la alte posibile victime, dacă se întorceau cu mâna goală. Devenise periculos să treci singur prin zona aceea, iar cei care locuiau acolo organizaseră grupuri speciale de mers la cumpărături. Țineau ferestrele și ușile închise, rugându-se când maimuțele săreau pe acoperișurile de metal subțire aterizând cu zgomote asurzitoare, ca bubuitul tunetelor. Încercau să nu se fie niciodată singuri într-un loc expus. În ciuda acestor precauții, un eveniment trist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spunem organizată, calmă și întotdeauna îmbrăcată ireproșabil. Pe scurt, Caitlin era tot ceea ce Susan nu era. Cu un zâmbet trist, Susan a cărat sacoșele în bucătărie, a început să le despacheteze și să le îndese în dulapurile deja sufocate de cumpărăturile încă virgine, făcute sub imperiul unor atacuri de panică: alune murate, praf pentru blat de tort și pliculețe de ceai de Echinacea, despre care Nick zicea că au gust de caca de vacă. Susan s-a uitat la ceas. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capului să ne întâlnim. —Mama naibii! Și ce-o să faci? O să-i sari în față din spatele cutiilor de conserve de la Tesco-ul1 de la ea din cartier? — Ar trebui să aștept mult și bine, i-a răspuns Alison tristă. Sofia își face cumpărăturile pe internet, iar marfa i se livrează acasă. Am văzut facturile de la carduri, a adăugat ea frecându-se la ochii din cauza soarelui orbitor. Nu vă faceți griji! O să găsesc eu o soluție. —Ei! a bătut Fiona din palme. Ceva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat din umeri. Nu, nu te cunosc, așa că nu pot să spun asta cu siguranță. Dar știu că James e fascinat de afaceri interne, de politică, de economie... iar tu nu pari să faci altceva decât să mergi la cumpărături și să te duci să ți se picteze unghiile. Așa că, în afara sexului, chiar nu văd care e atracția pe care ai putea-o exercita. —Du-te-n pizda mă-tii! Adio ton scăzut și demn. —Tu ești o amărâtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost un pic îngrijorată din cauza ta după ce ne-am despărțit ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele două femei se întâlniseră spontan, la o cafea, după ce Alison o sunase pe Fiona pe mobil și aflase că amândouă erau la cumpărături în aceeași zonă. Cât au băut un latte cam apos și-au mâncat câteva prăjiturele cu scorțișoară, Alison s-a trezit mărturisindu-și teama de a nu putea face un copil. N-ai decât treizeci și șapte de ani, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]