139,825 matches
-
intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care o mai poate invoca acum e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e nu numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Rusu sau, eu personal, de la profesorul de psihologie, Nicolae Mărgineanu. Când îl evoc pe magistrul Blaga îmi apare o imagine ce nu-l înfățișează pe omul Lucian Blaga. Este un portret al călugărului geometru Fra Luca Pacioli, prietenul lui Leonardo da Vinci. Îmbrăcat în rasa călugărească, cu gluga pe cap, doar brațele și mâinile omului sunt descoperite. Calm, tăcut, cu o gravitate lipsită de severitate, Geometrul oficiază cu o mână așezată pe o carte deschisă și cu alta indicând cu un
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea răsărită spontan care deodată pusese stăpînire pe mine și pe care o însuflețeam cu o expresie de o naivitate
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
însăși acceptarea planului meu. Simțeam că propunerea mea trezise o stare care înflorise și dezvoltase, depășind deodată temerara mea îndrăzneală. Eram într-o încurcătură pe care nu o prevăzusem. Lovinescu acceptase planul pe care i-l prezentasem. Nu mai puteam da înapoi. În ziua următoare, am părăsit Bucureștiul, grăbind să ajung în casa părinților mei la Sibiu, unde mă aștepta fetița mea în vîrstă de cinci ani, pe care o trimisesem înainte cu două săptămîni, însoțită de guvernantă, scoțînd-o din arșița
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
privea. Deodată spuse cu seriozitate: - Aici te-ai născut... La Cisnădie, urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi s-a părut că îmi dă o lecție de comportare. Am întrebuințat pavăza
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
propunere" de a conduce o „celulă de informații" sub egida Comitetului Național Român, în legătură cu serviciile speciale „ale marilor puteri occidentale" - vor fi fost „anii cei mai grei din viață" (p. 76 urm.) - dar... Cît de bine, cît ajutor a putut da - în această calitate - luptei Românilor împotriva ocupației comuniste a Sovieticilor! Patru ani în care, indirect, și-a servit Patria (între alte fapte, și aceea de a o apăra de dușmănoase dezbateri în problema Transilvaniei românești). Neagu Djuvara a instruit și
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore acoperit milimetru cu milimetru de fructe rotunde și argintii și țîțele ei erau un deal o punte străveche de
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după virgine păduri și ape pe după oceane intens învolburate și țîțele ei la plus și la minus aveau toate culorile furate și
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii exacte, realitatea topită-n jumări la minus infinit. îngeroioloiul ne prepară într-o omletă de amurg cu sos de
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
am mers și mai departe, considerând că etimonul cel mai plauzibil este suntunt (al XXI-lea Congres de Lingvistică și Filologie Romanica, Palermo, 1995). Nu doresc să intru în detalii de specialitate, dar fac observația că sînt latinesc nu putea da în nici un caz sînt în limba română: a) în latină vulgara târzie, consoanele finale cad pe aproape întreg teritoriul României (oricum, în Dacia și Italia nu există excepții). Deci rămâne și; b) dacă i ar fi fost lung, s s-
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
se mai întoarcă? văru' care vine din maramu' zice că ce și de ce nu l-am chemat vara asta la momfa, păi ce, asta a fost vară? și unde e verișoara noastră elvira lasă că elvira stă bine unde stă, da' noi ce căutăm aici băi vere? aici e locul de unde pornim către momfa și unde e momfa asta momfa e la doi pași, la doi pași de vatra luminoasă. vere, am investit mult acolo, ăștia care pornesc ziua-s niște
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
spre Caransebeș. Omul s-a uitat la mine cam ca Baiazid la Mircea înainte să-l interpeleze cu întrebarea dacă el era chiar el. Toată lumea știe urmarea minus unii elevi pentru care se plătesc meditații cu bani grei - scuzați devierea! - Da' de unde ești, bade?m-a întrebat el cu vocea calmă. După ce am constatat din nou, cu mândrie patriot-națională, ce caractere puternice au unii oameni, i-am răspuns cu nedisimulată mândrie (parcă așa se spune atunci când minți cu nerușinare): - De la Ipotești
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
patul cald, dar zic în drum spre ușă: - Mă, dacă vă jucați cu mine, vă bag toată sculăria de cizmar în coastă, 'ț-ai dreacu' de bașolzi!... Culmea e că nu dau de dicționar să văd ce e aia bașolzi!... Da' mi-a sunat bine ideea... Nu am intrat în amănunte vulgare, deși îmi stăteau pe limbă, vorba bravului soldat sovietic Alioșa. Eram gata-gata să înjur urât, fiindcă mi se mai întâmplase să sune copii la ușă și să fugă. Copii
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
mărunte, am văzut o vietate. Pardon? Cine-a vorbit? Că n-am înțeles: adică, să se fure la noi pe scară?! Vai de mine! Se poate? Aici se pot vedea în stare și mărime naturală copii cuminți și babe frumoase, da' știți cum? Pe lângă ele Ileana Cosânzeana e un... mă scuzați de expresie... Așadar, în fața mea stătea femeia pe care eu, personal, o consider a fi cea mai frumoasă din oraș. Imediat mi-a trecut prin minte - puțină câtă mai aveam
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
continuat Doamna, vecinul meu de alături are un câine, un ceva, că nu mă pricep la zoologie, dar știți cum latră? - Ham, ham, nu? - Ham-ham?! Glumiți! Rage, domnule, ca un vițel - pot să vă reproduc dacă doriți... - Poftiți, doamnă, reproduceți, da' aveți copiraitu'? Că ne ia autoritățile și CNA-ul de ne vedem la Gherla, printre gratii... - Pentru-atât?! - D-apoi, cum? O concitadină e la pușcărie pentru un ou... - Extraordinar! - Nu e nici un extraordinar, doamnă! E normal, doar știți și
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Lucia Negoiță Ajungă zilei Ochii mei mlăștinoși, neuronul ultim al milei stă gata s-abdice, parfumat și fără ajutor samovarul pufăie lent duhul lui gâlgâie peste încăpere salul cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a adormit pe umăr Bun rămas
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri la zidul iertării sau al dojenii trecut și prezent o singură vale
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru Să poți scrie! Indiferent de grozăviile dezlănțuite în jur.Să-ți iei pixul, foaia liniată (da, liniată, ca să nu fii pocnit în moalele creierilor de "spaima albă" a filei; șmecheria-i cu folos, o recomand), ceașca de teracotă plină cu cafea. Și să-i înșiri verzi și uscate unui prieten; e extraordinar. Afară să se topească
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
dinți și să continui. Insomniile devin un fleac, întreținerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalță pînă în paradis, discuți cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că nu te-ai da întors în camera de tocat litere, ai rămîne o veșnicie de trei-patru săptămîni printre dînșii, vioi, curios, gîndindu-te la un reportaj senzațional, feeric etc. Principalu-i să poți scrie!
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
îl y a quelques années"). iar textul lui Caragiale a apărut la 10 noiembrie 1895. În acest răstimp de un deceniu, Excelsior a fost oare reprezentat și la noi? Relatarea amănunțită din Gazeta poporului m-ar face să cred că da. Aștept cuvîntul specialiștilor în domeniu. E vacanță, e vară, e cald, iar un drum la Bibliotecă Academiei depășește momentan zelul meu științific. Îl pun înapoi în raft pe Jules Lemaître, mulțumindu-i cordial pentru că m-a scos din eroare. O
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
de viitorul lui. Aș vrea adică să vă prezint, în exclusivitate și în premieră internațională, viitoarea mare iubire a lui Dani. Doamnelor, domnilor, domnișoarelor și Mihaelo, iat-o: Mă scuzați, am încurcat pozele. Viitoarea mare iubire a lui Dani esteee: Da’ ce-am, băi, nene, iar am greșit. Viitoarea mare iubire a lui Dani esteeee: Gata, am reusit! Asta e viitoarea mare iubire a lui Dani. Da’ de ce sunteți așa surprinși?
Exclusiv! Viitoarea mare iubire a lui Dani! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21178_a_22503]
-
iat-o: Mă scuzați, am încurcat pozele. Viitoarea mare iubire a lui Dani esteee: Da’ ce-am, băi, nene, iar am greșit. Viitoarea mare iubire a lui Dani esteeee: Gata, am reusit! Asta e viitoarea mare iubire a lui Dani. Da’ de ce sunteți așa surprinși?
Exclusiv! Viitoarea mare iubire a lui Dani! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21178_a_22503]